Descoperire de excepție în județul Brașov: inele din aur și argint vechi de 4.500 de ani și multe alte obiecte străvechi. Foto în premieră

Categories ArheologiePosted on

În repetate rânduri am spus că pământul acestei țări este atât de încărcat de istorie încât, orice kilometru pătrat s-ar săpa sistematic de pe teritoriul României, din adâncuri ar ieși la lumină comori extraordinare. Din păcate, însă, Ministerul Culturii și-a făcut o misiune din subfinanțarea arheologiei românești. Mai mult decât atât, o mare parte din puținii bani pe care îi are se duc pentru cercetarea unor obiective arheologice care aparțin culturii grecești sau romane, culturile autohtone fiind parcă ciumate pentru mulți dintre cei care trag sforile la nivel înalt. Nu mai vorbesc despre lâncezeala și blazarea profesională în care se zbat o parte dintre arheologii români, în contrast cu gargara pretențioasă și criticile pe care le au la tot și la toate pe internet, deși nu au mai călcat pe un șantier arheologic de ani mulți…

Spre bucuria noastră, avem însă și cercetători amatori entuziaști care nu încetează să ne uimească prin dedicarea cu care caută urmele culturilor străvechi dar, mai ales, prin reușitele pe care le au.

Astfel, în această seară am primit de la prietenul nostru Fănel Șerban din Brașov imaginile unor noi descoperiri remarcabile din seria cu care el și fratele lui Florin ne-au obișnuit, descoperiri pe care le invidiază mulți arheologi.

Cu mulțumiri pentru încrederea pe care ne-a acordat-o, îi publicăm relatarea acestei noi descoperiri (anul 2016) mai jos, însoțită de fotografii cu artefactele descoprite.

Daniel Roxin

Fănel Șerban:

„Pasionat de istoria antică, utilizez un detector de metale în afara siturilor şi a zonelor cu potenţial arheologic reperat pentru a putea demonstra unele teorii sau ipoteze pe care le am cu privire la trecutul nostru ca nație.

Această pasiune nu a rămas doar la nivel teoretic, așa că, în mai puțin de 3 ani, am descoperit împreună cu fratele meu peste 10 așezări cu suprapuneri din diferite epoci, începând din neolitic și finalizând cu perioada istorică specifică culturii Sântana de Mureș-Cerneahov.

Pe lângă așezările descoperite am adus la lumină două necropole dacice din perioada premergătoare cuceririi romane (sec. III – sec I î.Hr.), fiind singurele necropole de acest gen descoperite în judeţul Braşov. Mormintele descoperite au aparţinut unor războinici daci deoarece inventarul funerar era constituit din piese specifice războinicilor – pumnale de tip sica, vârfuri de lănci, pinteni, paftale etc.

Atât aceste descoperiri, cât și scoaterea la lumină a anumitor tezaure din aur foarte importante ne-au umplut inima cu bucurie și ne-au făcut să fim mândri că suntem români și, ceea ce este cel mai important, este faptul că au îmbogățit patrimoniul ţării noastre, fiind predate muzeului din Brașov.

În acest an, în urmă cu câteva luni, am avut parte din nou de o frumoasă și importantă descoperire, atât în ce privește valoarea obiectelor găsite, cât și a informațiilor istorice pe care le oferă aceste obiecte.

Pe un mic deal, ascuns de o pădure aflată în plină exploatare forestieră, am sesizat o formă ciudată într-o latură a dealului. M-am apropiat și am văzut că acest delușor continuă cu un pinten, fiind despărțit de un șanț din care ieșeau arbori destul de înalți. Acest fapt m-a determinat să trag concluzia logică că șanțul este destul de vechi. Am început să fabulez, imaginându-mi că pe locul acesta s-ar fi putut constitui foarte ușor o așezare fortificată. Pentru mine, acel şanț nu era doar un simplul şanț. Mi-am zis în sinea mea că este cu siguranță un fost şanț de apărare. Am început să detectez și nu mică mi-a fost surprinderea să scot la iveală tot felul de fiare care, după opinia mea, erau foarte vechi. Știam că dacă mă duc cu acele fiare la muzeu nu voi fi prea mult băgat în seamă, așa că mi-am zis că trebuie să găsesc o piesă de referință care să demonstreze că aici am de-a face cu o așezare antică, și nu cu o fostă stână sau cine știe cum mai putea fi încadrată descoperirea mea. Am continuat și nu degeaba…

Au început să iasă la lumină piese care demonstrau foarte, foarte clar că mă aflu pe un loc unde se suprapun mai multe epoci. Am descoperit două topoare mari și unul în miniatură din bronz sau cupru care sunt specifice culturii Schneckenberg, începutul epocii bronzului. Au ieşit mai apoi la iveala un pinten de bronz, fibule de fier, o fibulă de argint de tip linguriţă, toate acestea fiind specifice culturii dacice.

Fibulă din argint

În cele din urmă au ieşit la iveală şi două piese de referinţă, şi anume două inele de tip buclă (așa cum sunt ele cunoscute în lumea arheologică), unul fiind din aur de 15 gr, celălalt din argint de 11 gr. Aceste inele sunt specifice primei părți a epocii bronzului – aprox. 2.700 – 2.200 î.Hr și au corespondent cu alte piese identice descoperite de către arheologi pe teritoriul României în contexte foarte clare. Legat de modul de folosire a acestor obiecte am prorpia mea ipoteză și anume că ele au fost inele de nas. Astfel de inele de nas nu sunt unice și specifice doar zonei noastre, ele au corespondent și cu anumite descoperiri arheologice din orientul mijlociu.

În concluzie, pot sublinia faptul că locul descoperit a fost locuit succesiv în epoci diferite, fiind părăsit înainte de sec. I î.Hr.

Toate piesele descrise mai sus au fost predate conform legii oficialităţilor, iar acum aştept cu nerăbdare ziua când aceste piese vor fi expuse în vitrinele Muzeului Judeţean de Istorie din Braşov.”

Text și foto Fănel Șerban

A apărut volumul 2 al cărții POVEȘTILE MAGICE ALE DACILOR. Disponibil aici: http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-copii.html

3 comments

  1. “Noi nu suntem urmașii Romei” !
    —————————————————————————
    de Ivu Frâncu /Chișinău, Luna lui Răpciune 2016

    – De la Roma nu ne tragem
    doar dacă mai vrem să “ragem”
    – Dacii noștri ne-uitați
    ne privesc mereu mirați

    – Cine-am fost și ce suntem-
    am uitat de Cel Poem
    – Hoți, bandiți de drumul mare
    sunt soldații Romei “Mare”

    – Au venit la noi în munți
    pentru aur – ei cei mulți
    – Jefuit-au Zegetusa
    blestemat’ le fie tusa !

    – Dacii noștri n-aveau sclavi
    ca Romanii toți cei “bravi”
    – Aurul ne-a fost ofrandă
    ocupanții – doar o “bandă”

    – Dacii noștri au fost Natura
    ea cea verde, tot de-a dura
    – La Romani – gladiatori
    de te uiți – te trec fiori !

    – Dus-au ei doar jalea-n lume
    și prostescul lor renume
    – Aurul să ni-l întoarcă
    de la Roma cu “minarca”

    – Noi suntem urmașii Daci
    dintre Geți și dintre Traci
    – Noi am fost – suntem Acasă
    cu cei Buni, cu toți la masă

    Limba lor, cea latinească
    Ea pornește din Carpați
    Dulcea vorbă românească
    Ne-a făcut pe noi toți frați
    Piară reaua rimlenească
    Și în Pace ne lăsați !

    NOI SUNTEM COPIII GLIEI
    PE PĂMÂNTUL BUCURIEI
    NOI SUNTEM URMAȘII EI
    TERRA DACO-RUMÂNIEI
    ——————————————
    dicționar-
    – minarca: sistem electronic modern performant de păstrare a bazei de date

  2. PROSTIA …
    De multe ori în timpul vieţii
    Doream să scriu de’acest fapt
    Şi’ntotdeauna alte gânduri
    Schimbau „macazul” chiar din start.
    Dar cum anii trec într-una
    Şi nimic nu se întâmplă
    Văd prostia cum domină
    Iar suferinţa cum se’afundă.
    Dacă ’ar suferi aceia
    Care-o au şi-o folosesc
    N-am băga la nimeni vină
    Ei sunt cei ce „pricopsesc”.
    Insă „legea” este alta
    Dacă eşti’n societate
    Unul face altul simpte
    Toţi suntem o unitate !
    Dacă unul face rele
    Poate-atunci nu ne-afectează
    Insă mai târziu prostia
    Încet, încet pe toţi urmează.
    Să ne’nchipuim că astăzi
    Cel ce este preşedinte
    Săvârşeşte o prostie
    Toată ţara o presimpte
    Şi toată ţara o plăteşte
    Pentru răul săvârşit
    Toată ţara este trasă
    În noroiul mocirlit.
    Numai noi cântăm unire
    În imnul nostru romănesc
    Alte neamuri cer iubire
    Car’la noi nu o găsesc.
    Unii cer blagoslovire
    În imnul lor naţional
    Dumnezeu să’i ocrotească,
    Veci de veci şi an de an !
    „Pe’al nostru steag e scris unire”
    O proclamăm mereu, mereu
    Nu „Dumnezeu să ne ferească”
    Şi asta’i tot ce nu avem !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *