Categorii
Dezvăluiri

Draco-ul dacilor, colorat în roșu, galben și albastru într-o pictură franceză din secolul IX

un articol de Valentin Roman

 

Un element distinctiv, caracteristic armatei dacilor era reprezentat de stindardul lor de luptă, cunoscut sub numel de draco sau dracon. Acesta era constituit dintr-un cap de lup, realizat din bronz sau argint, fixat pe o prăjină, continuat de un material textil, cu forma unui corp de balaur sau șarpe, care, în bătaia vântului, se umfla producând un șuierat ce avea ca scop intimidarea adversarilor, dar mai ales inducerea unei stări de nervozitate cailor armatei inamice.

Reprezentări ale acestui stindard se regăsesc pe o serie de monumente antice, precum Columna lui Traian (Roma, Italia), Monumentul de la Adamclisi (România) și Arcul lui Galerius (Salonic, Grecia).

Începând cu secolul al II-lea d.Hr., steagul de luptă dacic (o formă a sa fiind utilizată și de sarmați) va fi preluat de o serie de unități de cavalerie  ale armatei romane și folosit o vreme îndelungată. Steagul era purtat de un militar ce purta numele de draconarius.

Ammianus Marcelinus, în Rerum gestarum, atunci când descrie intrarea lui Constantin cel Mare în Roma, povestește cum “s-au strâns în jurul draconilor, legați cu vârfurile aurite și ferecate în pietre străƒlucitoare ale sulițelor, umflați de un vânt mare și astfel șuierând că și stârniti de mânie, lăƒsând săƒ fluture în vânt cozile ample”.

AFLĂ TOTUL DESPRE PROIECTELE ASOCIAȚIEI GETO-DACII PE WWW.GETO-DACII.RO

Vom regăsi acest stindard de luptă în dotarea unor armate europene până în preajma secolelor IX-X. De pildă, o pictură medievală (în Psalterium Aureum) arată ostași din cavaleria franceză carolingiană aflați în marș, urmând un soldat care poartă un draco. Această pictură prezintă draconul colorat în…roșu, galben și albastru.

De asemenea, în lucrarea medievală L’Historie de Merlin, aparținând lui Robert de Boron, regele Arthur este reprezentat, într-o ilustrație a volumului, purtând draconul într-o confruntare cu inamicii. De altfel, în lumea britanică, draconul mai apare reprezentat și cu alte ocazii.

Spre exemplu, pe Tapiseria de la Bayeux, care reproduce bătălia de la Hastings din 1066, în cadrul scenei morții lui Harold, regele Angliei apare un dracon purtat de un draconar, în timp ce la Chester, în Anglia, a fost descoperită o stela funerară ce conține imaginea unui călăreț purtând un astfel de stindard.

A apărut volumul 2 al cărții POVEȘTILE MAGICE ALE DACILOR. Disponibil aici: http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-copii.html

14 răspunsuri la “Draco-ul dacilor, colorat în roșu, galben și albastru într-o pictură franceză din secolul IX”

Indubitabil este un vexillum de inspiratie antica, pe filiera daci-romani-britoni-francezi. Dar ca este “al dacilor” este impropriu spus. Sigur a fost un insemn militar (dar nu numai) definitoriu pentru fenomenul militar geto-dacic, dar istoria lui nu s-a oprit la daci (dupa cum nici nu a inceput cu dacii), ci i-au insotit pe acestia in noile (pentru ei) structuri militare care i-au inclus, respectiv armata romana. In plus cel din imagine e departe de un draco dacic. Titlul este fortat, la fel ca si descrierea cromatica. Nu stiu sa existe nicaieri teoria inventarii lui in spatiul vest european, asa ca titlul demonteaza o ipoteza inexistenta.
Nu putem sti din ce fel de metal era fabricat, cel mai probabil bronz. La fel de interesant este ca, pe langa unitatile de daci dislocate in Britania – care ar fi putut duce cu ei insemnele “nationale” (draco, falx dacica), in aceasta provincie au fost dusi si cca 5000 de sarmati (fata de cca 500 de daci), care si ei utilizau acest insemn. Astfel ca atribuirile sunt doar cert estice

si o sa zici acum ca si podul peste Dunare a fost facut tot de romani(dupa cum apare pe Columna lui Traian) si nu era al Dacilor de pe vremea lui Burebista ?

Interesant si semnificativ documentul care vorbeste despre prezenta acelor drakones la intrarea lui Constantin in roma, daca traducerea este exacta.

Nu stiu sa fi existat vreo mare unitate militara romana, legiune, formata compact numai din daci din nordul Dunarii. De regula dacii din nord erau imprastiati, formau cel mult subunitati, cum era cea din Britania.

In ce ma priveste am mari indoieli ca dacii erau atat de manelisti incat isi vopseau un stindardul de lupta in trei culori, hai sa fim seriosi! Aici remarc prudenta, insa in alte locuri am gasit aiureala purtata cu titlu de mandrie.
Iar chestia ca era purtata de un “draconar”ul are legatura mai mult cu literatura.

Aici mai merge, insa daca noi o sa cadem in patima literaturii in batalia ce urmeaza o sa ne manance cainii romanizarii.

Avem un alt document care da peste cap toata cocleala romanizarii, vine de la Rasinari si confirma vechile drepturi ale obstii pastoresti de acolo inca de la “craiul Atilla”.

Dac liber …Podul de la Drobeta era proiectat de Apolodorus din Damasc si construit de romani…Consecinta ? Au reusit sa cucereasca dacii aflati la sud de Carpati si pana la Dunare. E putin valabil sa negam influenta lor de aproape 150 de ani pe taramul Valahiei , si influenta cu vecinii lor, dacii si tracii din actuala Moldova si Transilvania, care pe atunci era mult mai extinsa !

crinuta, romanii nu au influentat nimic, fiindca daca ii influentau pe geto-daci ramanea ceva. Au construit cateva salasuri mai mult sau mai confortabile pentru administratia si armata lor, temple pentru religia lor, monumente pentru mortii lor si drumuri ca sa ajunga mai repede si in siguranta carutele incarcate cu prazile din Dacia. Apoi, dupa ce le-au distrus metalurgia, le-au vandut geto-dacilor pe bani grei sau munti de produse uneltele trebuincioase.

Cristosii mamii lor de civilizatori!

Nu e corect dracon ca doar nu vine de la drac ..;DAKON DE LA DACI..ca si lozinca sint mindri ca sintem romani[daci]si votam rotatia stinga la furaciuni..noi trebuie sa fim mindrii ca sintem daci si cu genetica Hamburg sintem legiferati..sa sustinem revenirea tarii la numele ei milenar..cu bine daci..asadar..sa dormiti vara..

Interesante descoperiri. Acum cativa ani am descoperit la biblioteca un text, care afirma c[ in anii 300 la Paris se scrie [n limba asemanatoare cu ce a lui Miron Costin. Probabil c[ notasem sursa, dar la un moment nu le pot regasi. I-am vorbit unei profesoare franceze despre asta. Ea m-a rugat ca s[ regasesc acea revista. Dar e greu de a cauta un ac ]ntr-un car cu fîn.. Poate că cineva din cititori au avut asemnea revelații.. Sunt înclinat să cred, că stromăă noștri au lăsat urme de la Atlantic pînă la Pacific. Probabil ca un proiect internațional să elucideze aceste ipoteze – Dacii au fost temelia actualei ciivilizatii terestre

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *