Surprinzătoarea poveste a gladiatorului Skirtos – tânărul luptător DAC care a murit la Tomis, după șase victorii în arenă

Categories ArticolePosted on

Într-o veche și voluminoasă carte de istorie, scrisă de către Constantin Giurescu, mi-a atras atenția, cu ani în urmă, imaginea pietrei funerare a lui Skirtos Dakesis, viteaz gladiator autohton care și-a pierdut viața prematur, așa cum li s-a întâmplat multor confrați de-ai săi. Nu știm cine i-a fost adeversar. S-ar putea ca o lovitură de sabie să-i fi curmat zilele fulgerător, după cum e posibil să fi trecut prin imense dureri, înainte ca sufletul său să părăsească trupul și această lume.

Cu toate că la vremea sa a fost, aproape sigur, un om vestit în Sciția Mică – dovadă fiind însuși monumentul său funerar – timpul a șters amintirea sa. Singura sursă de informații este stela funerară decoperită la Constanța și datată în secolul III, al cărei calcar a fost cioplit și grijuliu șlefuit pentru a-l înfățișa pe viteazul Skirtos. Atunci când spunem că a fost un viteaz nu ne vom afla pe tărâmul supozițiilor. Pentru că iată ce scrie pe stelă, în limba greacă, de-a stânga și de-a dreapta siluetei luptătorului dac: „Skirtos Dakesis, om liber, cu șase victorii, am părăsit viața de timpuriu și zac la Tomis, mormântul fiindu-mi locuință. Vă urez sănătate!”

Skirtos este înfățișat pe monument îmbrăcat ca un gladiator de tip retiarius. Conform regulilor de luptă în arenă, retiarius-ul era acel gladiator care încerca să-și pună opozantul în imposibilitate de-a se mai apăra cu ajutorul unei plase, urmând ca loviturile de anihilare să fie aplicate cu tridentul (furcă prevăzută cu trei țepușe). De obicei, adversarul retiarius-ului era secutorul. Arma acestuia era o spadă și, pentru a se apăra de atacuri, avea dreptul de a purta un scut.

Ca veșmânt, Skirtos Dakesis purta, în imaginea de pe monument, o tunică, având mâneci scurte. Pe unul dintre brațe poartă o apărătoare, pesemne din piele. Armele sale erau o furcă de dimensiuni mai mici, un trident și un pumnal. Lângă piciorul luptătorului este reprezentat câinele său, ce și-a acompaniat stăpânul pretutindeni, cu credință, de vreme ce a fost înfățișat cu ajutorul daltei, în piatră. Un om dedicat luptei și un câine fidel stăpânului. Este imaginea care a traversat secolele, oferindu-ne o mică dar prețioasă frântură din viața străbunilor noștri daci, în Scythia Minor aflată sub stăpânire romană.

Și strămoșilor, la fel ca și nouă, li se întâmpla (fiind constrânși sau înduplecați) să poarte, în diferite feluri, lupte pentru cauze care nu le aparțineau. Uneori erau biruitori, alteori cădeau. După șase victorii, a venit rândul dacului Skirtos să fie răpus, pentru a se despărți de lumea aceasta și a se prezenta la întâlnirea cu Timpul, cu neînduplecatul Cronos. Cât de previzibil era destinul unui gladiator!

Tomi Tohăneanu

Sursa imagine 1: pinterest.com

Sursa imagine 2: foto

Sursa informații și imagine 3: clasate.cimec.ro

A apărut volumul 2 al cărții POVEȘTILE MAGICE ALE DACILOR. Disponibil aici: http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-copii.html

Lasă un răspuns