Categorii
Dezvăluiri

DACII IN ARMATA ROMANA

un articol de Valentin Roman

 

Un element ce sustine intr-un mod care nu poate fi combatut continuitatea dacilor pe aceste meleaguri este prezenta acestora in anumite unitati ale armatei romane, dupa anul 106, atat in spatiul Daciei Romane, cat si in alte zone ale imperiului. In mare parte, dacii recrutati de romani au fost incadrati in unitati auxiliare ale armatei imperiale.

In lucrarea “De munitionibus castrorum“, care ii apartine lui Hyginus, redactata, se pare, in timpul domniei lui Traian sau imediat dupa acesta, printre popoarele din randul carora se recrutau soldati romani, ii regasim si pe daci, prezenti in diverse unitati militare, despre care, astazi, avem suficiente informatii pentru a realiza o lista, dupa cum urmeaza:

Ala I Ulpia Dacorum – O inscriptie descoprita la Roma, realizata in onoarea lui L.Aemilis Karus, guvernator al Cappadociei intre anii 147-150, aminteste de prezenta acestei unitati militare in provincia mentionata sub conducerea prefectului C. Iulius Erucianus Crispus. Unitatea in cauza mai este amintita si de sitoricul Flavius Arrianus, guvernator al Cappadociei la anul 136, care, in volumul “Ordinea de lupta contra alanilor”, precizeaza: “Ariergarda s-o alcatuiasca detasamentul getilor si cel care-l conduce”. In vremea lui Gallerius, unitatea inca exista, avand locul de cantonare la Suissa.

Cohors I Ulpia Dacorum – Existenta acestei unitati este confirmata de o diploma militara romana datata la anii 156-157, in care se face referire la satisfacerea completa a stagiului militar de 25 de ani de catre unii dintre militarii sai. In secolul al IV-lea, prezenta unitatii cu resedinta la Claudiana este atestata de o alta serie de izvoare literare si militare.

Cohors I Aelia Dacorum – Aceasta este, poate, unitatea militara formata din daci cel mai des amintita de izvoarele antice. Prima mentiune a sa dateaza din iarna anilor 145-146 si precizeaza c aunitatea isi avea garnizoana la Amboglanna, in Britannia. In aceast amentiune se vorbeste despre lasarea la vatra ce celor care au terminat stagiul de 25 de ani, fapt care arata ca unitatea a fost constituita in preajma anului 121, sub domnia lui Hadrian. Unitatea despre care vorbim era compusa din 1000 de daci, aflati sub comanda unui tribun. Ea ramane in garnizoana britanica pana in plin secol al IV-lea.

In inscriptiile din Britannia sunt amintite, pe langa numele unor comandanti ai unitatii, si cele ale unor ofiteri de rang mai mic, cum este cazul centurionilor Aelius Dida si Decius Saxa, nume care au in componenta si parti de origine dacica, asa cum se poate clar observa. Un alt nume, cu origine clar dacica, este cel al lui Decibalus, ostas in aceast aunitate, nume prezent pe o inscriptie descoperita la Birdoswald.

Cohors II Aurelia Dacorum – Unitatea isi avea garnizoana in Pannonia Superior, dupa cum atesta descoperirile arheologice, ea fiind creata in timpul domniei lui Marcus Aurelius cu scopul de participa la efortul de razboi impotriva amenintarii triburilor germanice si a sarmatilor in zona Dunarii.

Cohors II Augusta Dacorum – In prezent, avem la dispozitie o singura inscriptie care confirma prezenta acestei unitati in provincia Pannonia Inferior. Ea face referire la inaintarea in grad a unui ofiter si a fost descoperita la Dalj.

Cohors I Gemina Dacorum Milliaria – Numele acestei unitati releva ca, intr-o faza initiala, au existat doua unitati auxiliare formate din daci care au fost contopie intr-una singura. In vremea domniei lui Septimius Severus, unitatea rea contonata la Montana, in Moesia Inferior

In afara unitatilor auxiliare compuse exclusiv din daci, prezenta acestora este atestata si in unele legiuni romane. Astfel, unitati precum Legio I Italica, Legio I Auditrix, Legio III Augusta au Legio XI Claudia, vor avea in componenta soldati recrutati din Dacia, unii dintre ei urcand pe scara ierarhica pana la pozitii superioare in comandamentul lor. De asemenea, izvoarele antice amintesc de prezenta dacilor in unitati precum cohortele pretoriene, dar si in unele unitati calare ce asigurau garda imparatului. Majoritatea inscriptiilor in acest sens dateaza din preajma secolului II e.n. Sursele vremii releva faptul ca majoritatea unitatilor formate din daci au fost infiintate de Traian, Hadrian si Marcus Aurelius. Cea mai importanta concluzie care se poate desprinde din cele de mai sus este ca forta umana a dacilor nu a fost nici pe departe secatuita in urma razboiaelor cu romanii, lucru relevat de faptul ca atat Traian, cat si urmasii sai, au putut face recrutari din Dacia Romana pentru unitatile militare imperiale.

 

 

A apărut volumul 2 al cărții POVEȘTILE MAGICE ALE DACILOR. Disponibil aici: http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-copii.html

13 răspunsuri la “DACII IN ARMATA ROMANA”

Felicitari dl.Valentin Roman! Va multumesc frumos pentru tot ce faceti!N-ar fi rau sa adunati intr-o carte toate articolele dvs.”O altfel de istorie” este esentiala pentru noi!

Va sugerez sa scrieti si Povestiri istorice despre daci ,urmasii lor si faptele lor de vitejie pentru scolari pentru ca micutii nostri sa le poatea citi si sa-si gaseasca idoli dintre stramosii nostri.. sa gasim o modalitate prin care sa le distribuim in cat mai multe scoli din orasele si satele in care locuim si astfel poate mai avem o sansa sa reinvie constiinta nationala in acest neam. Ce spuneti?

Ideea este buna dar aste trebuie facuta de catre cineva care are chemare spre asa ceva,cunoaste istoria si stie sa vorbeasca curat romaneste…..
O poveste,o poezie in romana care are neologisme parca zgarie la urechie….
Pt copii chiar ar prinde bine povesti care sa lase o invatatura,chiar daca sunt mici si ni se pare noua ca nu pricep tot,ei raman cu ceva care mai tarziu o sa-i poata calauzi in viata si am avea ce le spune si la ce-i invata … cinste,dreptate,omenie si atunci cand trebuie cumpatare

Dupa fiecare cucerire, romanii apropiau locuitorii tarii respective, nu exista un exemplu ca ei au distrus in totalitate locuitorii ,mai ales pe timpul lui Traian,!

http://www.descopera.ro/cultura/2422581-dacia-obsesia-romei

Despre falxurile dace se spune ca ar fi fost unele dintre cele mai distrugatoare inventii ale antichitatii. Soldatii romani invatasera repede sa le respecte si sa se tine deoparte din fata lor. Practic, arma dotata cu un maner lung de lemn sau de os, care trebuia tinut cu ambele maini si care prezenta un tais curbat ce ajungea si la 60 de centimetri lungime, era capabila sa despice chiar si cele mai rezistente scuturi legionare. Lama de fier era prevazuta uneori si cu striatii sau canale care sa permita curgerea sangelui. In mainile unui razboinic priceput, o astfel de arma putea decapita sau amputa membrele inamicilor dintr-o singura lovitura. De altfel, se pare ca dacii le utilizau, de obicei, in prima linie, acolo unde creau brese in randurile inamice si unde puteau contracara chiar si sarjele cavaleriei.
Aprecierea romanilor pentru asemenea arme a fost evidenta, mai ales ca la Roma, falxurile erau vandute ca trofee contra greutatii lor in aur; un singur exemplar putand cantari chiar si 10 kilograme.

Un alt atu al dacilor in lupta contra romanilor l-au constituit temutii catafractari. Veritabile tancuri ale lumii antice, cavalerii sarmati, originari din stepele de la nordul Marii Negre intrau in lupta echipati cu zale de fier care acopereau atat calul cat si calaretul, moda care va fi reluata, sute de ani mai tarziu, de luptatorii Evului Mediu. Nimic nu putea opri atacul acestor calareti innascuti, desi greutatea armurii se dovedea de multe ori un inconvenient in lupta de aproape.

Va recomand sa cautati colectia “Noi, tracii” care era distribuita gratuit de I.C Dragan. Acolo sunt si studii cu adevarat interesante. Sa va dau un pont: de asa ceva se tem romanistii chiar mai mult decat de Densusianu. Eu zic ca e un pas inainte. Biblioteca Academiei, Biblioteca Nationala sau poate aveti prieteni…

imperiul nu recruta prea multi daci nord-dunareni din ratiuni lesne de inteles, se cunoaste numarul mare de rascoale, mai ales al celor care au fost adevarate razboaie de eliberare purtate pe parcursul catorva ani. Se poate observa lesne ca dincolo de cele cateva unitati, observ ca ati identificat 6, unitati care numeric nu insemnau mare lucru, aproape sigur nr celor imprastiati in alte entitati militare era, zic eu, chiar mai mare. Observati ca nu era nicio legiune in integralitatea ei recrutata de la nord de Dunare. Stiau romanii bine de ce. Insa asta nu a putut opri prapadul de mai tarziu si aclamarea unor imparati traci de catre legiunile din sud. Tinand seama de toate miscarile si tot ce s-a intamplat raman la convingerea ca teritoriile din vremea lui Hadrian nu aveau cum sa numere mai putin de 1 800 000 – 2 000 000 daci. Aceasta estimare este un liant care leaga si explica totul. Pana la urma dacii detestau imperiul, insa daca s-a intamplat sa fie inrolati s-au purtat dupa cum le era firea. Ar mai fi un detaliu: cam toate aceste unitati luptau in legea lor sub stindardul Lupului. Imi amintesc ca Regalian a platit cu viata faptul ca nu s-a rupt total de roma. Atunci existau doua curente: unii dintre dacii, marea majoritate, erau pentru un razboi total si fara concesii impotriva romei in timp ce altii gandeau acapararea din interior a imperiului, traco-dacizarea lui in Pen Balcanica, cum se si intampla incepand cu Regalian.

Ce se întîmplau cu dacii ăia cantonați aiurea prin Imperiu, se mai întorceau vreodată acasă?
Cît mai păstrau din identitatea lor etnică în douăzeci și cinci de ani în serviciu militar? Unii probabil că-și luau nevastă dintre femeile triburilor din apropiere și se pierdeau în masa majorității.
E interesant de studiat și problema translatorilor din cadrul legiunilor. Știm de existența unora pentru daci, dar nu s-au păstrat oare și cîteva mici dicționare despre lucruri uzuale din dacică?

Lasă un răspuns la Raoul Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *