“’Ce mi s-a-ntamplat a fost ca m-am indragostit nebuneste de meseria asta. Inca sunt indragostit. Prefer sa fiu pe set decat sa fac altceva in alta parte. Asta e si blestemul meu. Ca nu mai am un dram de putere sa aleg. Chiar si azi, nu m-am lecuit. Nu-mi plac filmele. Nu le vad niciodata. Sa le fac insa este tot ce-mi doresc.”
Ultimul film al lui Orson Welles, ramas neterminat, poarta numele de “The Other Side of the Wind” (De cealalta partea a vantului). E povestea unui regizor de film (jucat de un alt demiurg hollywoodian, John Huston), cinic, uzat de viata, insa neinduplecat, care se lupta cu sistemul hollywoodian ca sa isi poata termina filmul. Unii ar zice ca arta imita viata. In special, obsesia lui Orson Wells, care si-a consumat mai mult de jumatate din existenta ca sa se opuna unui sistem pe care l-a urat, dar care l-a facut faimos.
Welles a ajuns la Hollywood in 1939, dupa ce a devenit cunoscut la radio facand America sa creada ca e invadata de extraterestri, cu povestirea “War of The Worlds” de H. G. Wells. Povestile din epoca spun ca la auzul vestii, oamenii care stateau in fata aparatelor de radio s-au panicat atat de tare incat au iesit in fuga pe strazi cautand adapost. In Orasul de Tinichea, Orson Welles a semnat un contract pentru doua filme cu studiourile RKO, unul dintre ele fiind o incercare de a ecraniza cartea lui Joseph Conrad, “ Inima Intunericului”, insa proiectele lui n-au avut succesul scontat. Intalnirea cu Herman Mankiewicz, scenarist de geniu si alcoolic notoriu, i-a schimbat destinul, deoarece, impreuna cu acesta, Orson Welles a creat Citizen Kane, filmul care a fost declarat inca de la premiera “the most sensational film ever made in Hollywood.” (cel mai senzational film facut vreodata la Hollywood).
Dupa succesul monumental cu Citizen Kane, Welles si-a petrecut timpul incercand sa faca alte filme. “Mai mult de jumatate din viata mea am alergat dupa oameni cu bani, ca sa fac filme” (sursa ZF.ro). Insa s-a lovit de acuzatiile facute de Comisia pentru Cercetarea Activitatilor Antiamericane ca ar fi avut legaturi cu Partidul Comunist, avand din aceasta cauza si interdictia de a mai lucra o perioada in cinematografie si a preferat sa calatoreasca. Ca o curiozitate, in 1968, Orson Welles a poposit si in Bucuresti, la Studiourile de Film de la Buftea. In Statele Unite, Orson a continuat sa-si hraneasca viciile (alcoolul si femeile) cu aceeasi intensitate cu care ura Hollywoodul. ”Traim intr-un cuib de serpi. De 40 de ani port in mine un secret, unul pe care nu vreau sa mi-l recunosc si anume ca urasc locul asta. Nu-mi permit sa stau fata in fata cu adevarul si sa zic ca mi-e sila. Nu-mi spun nimic din toate astea pentru ca locul asta se dovedeste singurul loc in care vreau sa fiu”.
Ultimii 15 ani din viata, Orson Wells i-a petrecut lucrand la The Other Side of the Wind, pentru care a facut numeroase sacrificii acceptand roluri de mana a doua in televiziune sau cautand investitori in toate colturile lumii. Filmul insa a ramas neterminat o data cu moartea realizatorului in 1985.
Dupa mai multe batalii legale (cu prietenii si fiica lui Orson Welles, Beatrice, precum si cu o companie de productie franco-iraniana), Royal Road Entertainment, o casa de productie din Los Angeles, a anuntat ca a ajuns la o intelegere cu cei care detin in acest moment drepturile asupra celor 1083 de role de film care se afla intr-un depozit in Paris. Filmat in alb si negru, aproape pe ascuns, si asta pentru ca Orson Welles nu reusise sa obtina toate permisele de filmare, pe o pelicula de 35 de milimetri, 16 milimetri si 8 milimetri, “The Other Side of the Wind” ii aduce impreuna, alaturi de John Huston, pe Susan Strasberg (fiica lui Lee Strasberg), Lilli Palmer, Dennis Hopper si Peter Bogdanovich. Dintre acestia, doar regizorul Peter Bogdanovich mai este in viata, fiind direct interesat de salvarea acestui material filmat pe care multi l-au crezut pierdut. In Los Angeles, ar urma sa aiba loc a doua faza a acestui proiect, respectiv editarea materialului conform notelor lui Orson Welles din timpul productiei din 1985.
