Descoperiri de artă paleolitică şi neolitică în Gorj

Categories ArheologiePosted on

Îndrăgostiţii de obiecte arheologice din Paleolitic şi Neolitic descoperite în Gorj pot să le găsească în expoziţiile permanente ale Muzeului Judeţean. De la Peştera Cioarei la Peştera Muierilor, dar şi în alte locaţii din Gorj s-au făcut descoperiri importante.

Pentru prima dată Peştera Cioarei a fost cercetată arheologic de C.S. Nicolaescu – Plopşor şi C.N Mateescu în 1955 când s-a efectuat un sondaj care a verificat depozitul până la adâncimea de 4 m, fără a se atinge patul peşterii.

În anul 1973 cercetătorul Marin Cârciumaru face primele analize polinice (de polen), iar în urma consideraţiilor cronoclimatice au permis precizarea ca în Peştera Cioarei se află cel mai vechi musterian din România.

 

Descoperirile Paleoliticului

 

Cercetările arheologice şi polinice complexe derulate de-a lungul unei lungi perioade au relevat că locuirea din Peştera Cioarei este una din cele mai vechi aşezări paleolitice din România cu o situaţie stratigrafică sigură, cu un bogat material litic dintr-o aşezare de peşteră şi cu importante mărturii de artă paleolitică.

În timpul cercetărilor arheologice din Peştera Cioarei s-au descoperit cantităţi însemnate de ocru de culori diferite. Din Peştera Cioarei s-au luat doar mostre de ocru care au fost folosite de omul paleolitic în stare naturală.

A.Leroi – Gourhan considera că ocrul alături de alte fosile, printre primele mărturii care au avut o tradiţie anterioară Paleoliticului superior. Recipientele pentru ocru descoperit în Peştera Cioarei au fost prelucrate în ce-a mai mare parte din zona superioară a stalacmitelor, prin retezarea părţilor superioare a acestora şi raclarea straturilor succesive interne.

Din cele 8 recipiente descoperite în Peştera Cioarei, 5 au fost realizate prin astfel de suporturi. Restul au fost obţinute din aceste cruste stalacmitice  prin acelaşi procedeu. Unul din aceste recipiente putea fi prevăzut cu un mâner de prindere.

Aceste recipiente se datează cronologic între 49.000 – 50.000 î.Hr., aducând o mărturie cât se poate de directă asupra iscusinţei omului din epoca musteriană a capacităţilor şi potenţialului său spiritual al nivelului ridicat de înţelegere, a semnificaţiei culorilor şi poate într-o oarecare măsură a simbolurilor acestora.

Aceste vase din piatră cu ocru, sunt cele mai vechi mărturii de acest fel cunoscute în cultura musteriană din Europa de acum 50.000 de ani.

Tot în Peştera Cioarei din Paleoliticul superior au fost descoperite, în urma săpăturilor arheologice efectuate sub coordonarea cercetătorului Marin Cârciumaru mai multe obiecte de podoabă, dintre care unele intră în categoria obiectelor de artă.

Dintre acestea se remarcă un pandantiv gravat din gresie marnoasă. Pandantivul este perforat şi gravat cu motive geometrice ce constau din incizii oblice şi transversale faţă de laturile acestora. Pe una din laturile pandantivului sunt 5 incizii oblice pe ambele feţe şi 5 transversale.

Pandantivul respectiv conservă evidente urme de culoare roşie. Un al doilea pandantiv a fost făcut dintr-o rocă de culoare neagră de formă alungită – 30 mm lungime, conică. La unul din capete are o incizie mai profundă.

În cercetările arheologice de la Peştera Cioarei au mai fost descoperite 2 mărgele din stalactite şi o mărgea mică de os fosilizat.

Alături de prezenţa ocrului şi folosirea sa pentru tatuajul corporal sau facial, sugerează practicarea de omul de Neandertal a unei ceremonii magico-vânătoreşti, piesele de podoabă din Peştera Cioarei s-ar putea să fi aparţinut ca obiecte deosebite ale vânătorilor din grupurile de Homo sapiens sapiens care au trăit în peşteră între 25.900 – 23.570 î.Hr.

 

Neoliticul în Gorj

 

Diferite descoperiri arheologice întâmplătoare din judeţul Gorj reprezentate în special prin obiecte de piatră şlefuită au fost menţionate de Constantin Moisil în anul 1910 şi apoi de Ion Andrieşescu în 1912.

În deceniul următor în zonă au început să se facă cercetări arheologice de către C.S.Nicolăescu Plopşor, care a efectuat în anul 1924 săpături arheologice la Peştera Muierilor (Baia de Fier), iar mai târziu şi-au extins aria preocupărilor asupra Peşterii Pârcălabului (aflată în apropiere) precum şi a altor grote din regiune, descoperindu-se pe stânci mai multe desene rupestre şi fragmente ceramice, la gura şi în interiorul peşterilor.
                                                                                                            www.geto-dacii.ro
D. Berciu, în sinteza sa din anul 1939 „Arheologia preistorică a Olteniei” acorda o atenţie deosebită descoperirilor neolitice din Gorj. Seria cercetărilor arheologice a fost reluată ceva mai intens şi mai sistematic la începutul deceniului al VI-lea de către C.S. Nicolăescu Plopşor când ajutat de un grup de arheologi şi antropologi tineri, au continuat săpăturile în  „Peştera Muierilor” şi în „Peştera Pârcălabului” de lângă Baia de Fier.

Se remarcă acţiunea iniţiată de C.S. Nicolăescu Plopşor în anul 1954, când împreună cu Corneliu N. Mateescu au studiat cu grijă peşterile din nordul Olteniei aflate între Jiu şi Dunăre, cercetându-se şi Peştera Cioarei de la Boroşteni unde au fost descoperite şi materiale din epoca neolitică.

Primele materiale arheologice certe – din Gorj – aparţinând neoliticului timpuriu sunt cele descoperite cu prilejiul săpăturilor efectuate de C.S. Nicolăescu Plopşor şi Corneliu N. Mateescu la Peştera  Cioarei de la Boroşteni din nord-vestul judeţului. În raportul publicat sunt menţionate fragmente ceramice dintr-un picior de vas caracteristic culturii Starcevo-Criş.

Putem semnala că şi la Peştera Muierilor de lângă Baia de Fier din nord-vestul judeţului s-au găsit fragmente de vase modelate cu mâna din pastă amestecată cu nisip şi pleavă. După aspect şi compoziţie ele se datează în neoliticul timpuriu şi aparţin culturii Starcevo-Criş.

Putem considera că prezenţa fragmentelor ceramice Starcevo-Criş în peşteri dovedeşte că oamenii din epoca neolitică cunoşteau bine ţinutul din nordul judeţului Gorj şi locuiau chiar în aceste grote.

Cu ani în urmă, în partea de vest a Gorjului, de pe teritoriul satului Sura au fost adunate mai multe fragmente ceramice cu forme şi decor care l-au făcut pe profesorul Dumitru Berciu să le atribuie culturii Vinca.

Este vorba de un indiciu cu privire la existenţa unei aşezări propriu-zise, reprezentând o comunitate sau un grup de comunităţi pătrunse de-a lungul Dunări prin Porţile de Fier şi ajunse în vestul judeţului Gorj.

 

Cultura Sălcuţa

 

La sfârşitul epocii neolitice, cea mai mare parte din întinderea Olteniei a fost locuită de purtătorii culturii Sălcuţa. La Baia de Fier în „Peştera Muierilor” un colectiv de arheologi condus de C.S. Nicolaescu Plopşor au descoperit fragmente ceramice specifice culturii Sălcuţa.

În literatura de specialitate mai este  semnalată descoperirea de la Cloşani, în nord-vestul judeţului a unor materiale arheologice atribuite aceleiaşi culturi Sălcuţa.

Materialul arheologic de la sfârşitul neoliticului este cel reprezentat de un grup  de fragmente ceramice specifice culturii Sălcuţa faza IV, găsit la gura Peşterii Muierilor de la Baia de Fier. Printre fragmentele descoperite sunt şi cele de la borcane piriforme specifice acestei culturi.

Aceste materiale arheologice constituie dovada că purtători culturii Sălcuţa IV, pătrunşi dinspre vest în Oltenia, au ajuns să locuiască – după ce au asimilat şi unele elemente Sălcuţa – pe tot întinsul teritoriului provinciei Oltenia, inclusiv în zonele de munte din nord.

În stadiul actual al cercetărilor arheologice, avem date certe despre descoperirile de epoca neolitică pe teritoriul judeţului Gorj, reprezentate prin loturi de fragmente ceramice – descoperite cu ocazia săpăturilor arheologice – aparţinând culturilor Starcevo- Criş, Vinca, Sălcuţa şi Sălcuţa IV, cu care se poate considera că se încheie evoluţia neoliticului de pe teritoriul Olteniei.

Epoca neolitică poate fi ilustrată şi prin multitudinea topoarelor din piatră descoperite în judeţul Gorj.

Primele unelte de piatră şlefuită tipice epocii neolitice, păstrate în colecţiile Muzeului Judeţean Gorj „Alexandru Ştefulescu” au fost publicate de Constantin Moisil şi Iuliu Moisil. Din epoca neolitică putem aminti piesele (topoare de piatră) de la Tg- Cărbuneşti, Peşteana – Jiu, Voiteşti – Bălăneşti, Dăneşti, Roşia de Amaradia, Ciuperceni, Schela, Slivileşti.

La această listă mai putem adăuga şi alte unelte din piatră şlefuită găsite în descoperirile întâmplătoare şi care se află în colecţiile Muzeului Judeţean Gorj: Celei, Răchiţi, Băleşti, Fărcăşeşti, Crasna, Căpreni, Colibaşi, Pârâu – Gilort.

Toate aceste unelte de piatră pot fi considerate ca indicii cu privire la existenţa pe locul descoperirilor sau în apropierea unei aşezări neolitice propriu-zise şi care vor fi cercetate în viitor.

sursa: http://www.verticalonline.ro

Lasă un răspuns