Categorii
Dezvăluiri

DEX-ul: pământul dacic provine din “podeaua” latină. Exercițiu de dinamitare a “sfintei” dogme a romanizării!

Dacă mergem la stână, vedem că DEX-ul a creat și aici aceeași ,,amețeală etimologică” cu împrumuturi de la legionari și vecini.

 Stâna[1], bordeiul[2], urda și jintiţa au „et. nec.” Iar restul termenilor au fost luați de pe la cine s-a nimerit. De la bulgari, strunga[3], comarnicul, târla[4] și dârjala[5]. De la vechii slavi, gardul[6], ocolul[7], toiagul [8] şi cârja[9]. Butoiul[10] și putina[11] de la greci. Zerul[12], cașul[13], sarica[14] și oaia[15] cu toată familia ei, de la legionari.

Urda[16] a împărtășit soarta zbuciumată a cuvintelor traco-dacice din fondul traco-illiric, care există în limbile balcanice și în slavele de sud. Când ajungeau la ele, răsfoitorii de dicționare începeau să se scărpine la ceafă. Urda, de exemplu, există în mai toate limbile din jurul nostru și era foarte greu sa aleagă cărui vecin s-o atribuie. Cihac se vede că-i iubea pe maghiari, pentru că a atribuit-o limbii maghiare. Deși Hasdeu a arătat, încă în 1874, că este dacică. Iar, în 1875, un lingvist maghiar, Edelspacher, recunoștea că forma maghiară provine din română. DEX-ul a rămas surd atât la demonstrațiile lui Hasdeu cât și ale omului de știință maghiar. A mers înainte pe urmele lui Cihac cu urda luată de la maghiari. Acum e dată cu ,,et.nec.” Numai geto-dacică să nu fie.

Aici s-ar cuveni să spunem câteva cuvinte despre această surzenie profesională a etimologilor români. Ceea ce numim noi aberații, inepții din etimologia românească sunt lucruri făcute cu bună știință. Precum ați văzut, unii lingviști onești din țările vecine recunosc că anumite cuvinte din limba lor sunt împrumutate din română. Mărturiile există negru pe alb chiar în dicționarele lor. Dar lingviștii de la București nu iau lucrul acesta în seamă.

De ce?

Pentru că etimologiile corecte ar anula Sfinta Dogmă a Romanizării.

Și atunci se întâmplă fenomenul pe care Gabriel Gheorghe l-a numit balansoar lingvistic. Răsfoitorii de dicţionare români atribuie cuvintelor româneşti provenienţă maghiară, bulgară etc., bazându-se pe concepţia absurdă că româna este o limbă alcătuită din cuvinte împrumutate. În timp ce lingviştii serioşi din Ungaria şi Bulgaria, consideră cuvintele respective împrumutate din limba română[17].

 În 1982, cercetătorul maghiar Ferenc Bakos a tipărit o carte de cinci sute douăzeci de pagini la editura Academiei Ungare – Istoria elementelor de origine română în vocabularul limbii maghiare. Conform lui, majoritatea cuvintelor pe care „specialiştii” de pe malul Dâmboviţei le dau drept „de origine maghiară”, sunt de fapt de origine românească. Tot el a identificat în Dicționarul Etimologic al Limbii Maghiare 2333 de cuvinte împrumutate de limba maghiară din cea română. Aceste cuvinte sunt date de dicționarele românești drept împrumuturi din maghiară, bulgară ori sârbo-coată[18].

Cum au reacţionat lingviștii oficiali când au auzit despre cartea lui Bakos și de cele 2333 de cuvinte românesti preluate de maghiară?

În numele Sfintei Dogme a Romanizării, au interzis pomenirea ei.

Normal ar fi fost ca lucrarea lui Ferenc Bakos să fie tradusă şi tipărită la Bucureşti. Apoi Institutul de Lingvistică să corecteze DEX-ul, acordând cuvintelor aşa-zise ungureşti, bulgare, sârbo-croate origine dacică. Asta ar fi fost normal pentru lingviștii americani, francezi, englezi, ruși sau maghiari. Nu şi pentru specialiştii în copiat dicţionare de la noi.

            Dar dac-ați ști, cât de mult a suferit săraca brânză din cauza specialiştilor în răsfoit dicţionare, chiar ca i-ați plânge de milă! Ciorănescu o trăgea din latinul brandeum care înseamnă ,,pânză de in (subțire)”. Că brânza și pânza sunt departe semantic una de alta nu avea importanță. Latin să fie. Lui Șăineanu etimologia asta i s-a părut cam șubredă și a recurs la alt truc. A întins pe masă harta Europei şi a început să caute o localitate care să semene cu brânza. Fireşte, una cât mai departe de România, nu satul Brânza sau Brânzeni din Basarabia, sau cele din judeţele Neamţ şi Mehedinţi, sau Brânzeşti din zona Prahovei. Găsind orașul Brienz din Elveţia, a muiat penița-n călimară și a confecționat o foarte ,,științifică” etimologie a brânzei: ,,Vechiu termen ciobănesc atestat într-un document raguzan din 1356: brençe, casens valachicus: probabil după numele oraşului Brienz, unde se făcea acest fel de brânză (cf. nemţ. brinsenkäse)”. Cihac o lua de la poloni. Pentru că dicționarul polonez era, probabil, mai ușor de răsfoit. Dar putea s-o ia cu acelaș succes ,,științific” și de la sârbi, slovaci, cehi, greci, maghiari, sași. Ciobanii geto-daci au răspândit-o prin toată Europa.

             Peripeţiile cuvântului brânză purtat de etimologii români prin diferite origini ilustrează metoda arbitrară, unica folosită cu încăpăţânare până în prezent. Basna etimologică cu brânza de la oraşul elveţian Brienz era atât de absurdă, încât lingviștii de mai târziu au renunţat la ea. Au dat-o cu ,,et. nec.”. Deși noi știm că ea face parte din cuvintele de origine dacică: brânză, viezure, rânză, barză. Lucrul acesta îl recunoscuse odată și Academia. Sau la DEX a venit o nouă generație de ,,specialiști”, care nu știu nici măcar lucrul acesta?

Daniel Roxin, in viziunea Academiei Catavencu

            Acum, imaginați-vă absurdul situaţiei pe care o prezintă DEX-ul: dacii erau ciobani, dar nu aveau cuvânt pentru omul care păştea oile. Pe care iarăşi nu înţeleg de ce nu l-au împrumutat de la legionari, ci au aşteptat 1400 de ani, ca să-l ia de la turci. Nu aveau nume pentru tot ce era legat de ciobănie. Au aşteptat romanii, ca să împrumute de la ei caş, oaie, berbec, miel. Au aşteptat slavii să ia de la ei gard și ocol. Închipuiți-vă că dacii n-au fost în stare să inventeze un cuvânt pentru excrementele oii. De la romani au luat doar căcărezele[19]. Dar cuvântul de bază al excrementelor nu ştiu de ce nu le-a trecut prin cap să-l ia. Au aşteptat câteva sute de ani, sperând să treacă prin vecinătate alţi migratori, ca să ia și de la ei ceva. Şi când au venit bulgarii, au alergat şi au luat baliga[20]. Pe urmă, când au venit ungurii, au împrumutat bumbărezele[21].

            Când porneşti de la o teorie absurdă, ajungi în mod firesc la concluzii absurde. Sunt considerate latine cuvinte legate și de alte îndeletniciri mult mai vechi decât excursia legionarilor pe aceste meleaguri. De exemplu, aratul. Vă închipuiți legionarii plugărind în Dacia? Munca asta era pentru prostimea ocupată. Legionarii erau elita militară. Când aveau nevoie de hrană, o furau, nu plugăreau. Nici basna că ei ne-au dat oaia, vaca, boul, berbecul, mielul, cașul și zerul, supusă logicii și bunului simț, nu stă-n picioare. Și un elev de liceu îți va spune că  legionarii erau străini de aceste practici. Ei n-au venit călare pe boi şi nici cu cireada de vaci din urmă. Sau cu stânele-n spate. Ei construiau castre, nu stâne. Corect e să admiți că asemănarea dintre cuvintele unor limbi se datorează unui fond comun străvechi. De exemplu, în cazul stânei, prezenţa acestui cuvânt în română, albaneză, greacă şi slavele de sud se datorează fondului comun de cuvinte traco-illiric.

 ,,Dar de ce autorii DEX-ului nu pomenesc niciodată despre rădăcini indo-europene și fonduri comune de cuvinte?” îl aud pe cititor întrebând.

 Pentru că acestea le subminează dogma romanizării.

Ți-i și jenă să-i vezi cum răsfoiesc cu înfrigurare prin dicționarele vecinilor după origini de cuvinte românești. Iar când nu le găsesc la vecini, aleargă la vecinii vecinilor, numai să nu admită că un cuvânt este luat din traco-dacă.

A urmări calea unui cuvânt de la origine până în limba modernă chiar ţine de ştiinţă şi este un lucru foarte responsabil. Nu şi pentru etimologii români. Munca lor e floare la ureche. Doar ei au ceva ce nu au ungurii, bulgarii, sârbii, polonezii. Ceva ce-i scuteşte de explicaţii şi responsabilităţi.

Ei au dogma romanizării.

Când intrăm pe domeniul prelucrării pământului, aici jalea e și mai mare.

Cuvântul pământ[22] prezintă o mostră de cea mai sucită etimologie pe care au putut-o născoci răsfoitorii de dicționare plătiți din banii noștri. Uitați-vă în DEX: pământul românesc provine din latinul pavimentum ,,pavaj, podea”. Ați mai auzit așa ceva: solul, țărâna din care cresc copacii şi grâul, să provină din podea?

Dar măcar dealul[23] pe coasta căruia se ridică o stână are origine dacică?

Ce întrebare naivă. Firește că nu. Conform răsfoitorilor de dicționare, este luat din slavă.

Dar dacă ar putea vorbi, venerabilul deal ar spune că el este supraviețuitorul potopului în limba română. Mihai Vinereanu arată că este traco-dac. Dar are o origine străveche euro-asiatică. Vine din marea familie nostratică, din care făceau parte limbile indo-europene și cele afro-asiatice și care a început să se dezmembreze în perioada mezolitică, cam cu 17 000 de ani în urmă. ,,Faptul că, dintre limbile indo-europene, româna pare să fie singura care a păstrat acest radical, dovedește încă o dată conservatorismul limbii acesteia”[24].

Eu una mă îndoiesc că răsfoitorii de dicționare știu de familia de limbi nostratice. Ș-apoi la ce le-ar servi să știe? Doar ei au dogma romanizării care înlocuiește orice radical străvechi și orice familie de limbi, fie ea nostratică sau indo-europeană. Nu-i mai ușor să deschizi dicționarul și să împrumuți dealul de la slavi? Mai ales că de la asta romanizarea are numai de câștigat?

Absurditatea metodei răsfoirii dicţionarelor iese şi mai mult în evidenţă, când aduni în jurul plugarului uneltele sale și atârni pe ele etimologiile DEX-ului. Obții un tablou suprarealist. Până să vină legionarii, noi n-am arat. După ce legionarii ne-au dat verbul a ara[25], am început să arăm, dar fără pluguri. I-am aşteptat pe slavi, care fiți siguri că n-au venit cu plugurile-n spate, dar noi am luat de la ei plugul şi abia atunci am început să arăm ca oamenii normali, lăsând în urmă o brazdă[26] slavă de toată frumusețea. Pe de altă parte, plough  există în engleză, plogr în vechea islandeză; un cuvânt similar întâlnim în franceza veche. Și nu cred că în dicționarele lor stă scris că l-au împrumutat de la slavi. Etimologii serioși procedează ca domnul Mihai Vinereanu. A acordat cercetării plugului o întreagă pagină din al său Dicționar Etimologic, demonstrând că acest cuvânt este de origine traco-dacă și provine din radicalul proto-indo-european uelk- ,,a trage[27].

Apoi tabloul suprarealist devine grotesc: legionarii ne-au învățat a semăna[28]. Dar grâul[29]  latin încolțea în slava veche. Băteam latinește spicele latine cu îmblăciul slav. Făceam latinește cu furca latină stoguri și grămezi slave. Coseam și greblam iarba latină cu grebla[30] și coasa[31] slave. Țăranul latin își săpa latinește ogorul și grădina slave. Plugarul slav boronea ucrainește cu grapa albaneză. Gospodarul slav își punea latinește roada slavă în hambarul maghiar.

Într-un cuvânt, în vocabularul țăranului român legat de muncile agricole nu există niciun cuvânt de la geto-daci. Totul este împrumutat. Până și lanul, conform prea înțeleptului DEX, l-a luat din vechiul slav lan, care înseamnă ,,lanț”. Mihai Vinereanu arată că lan este traco-dac și provine din rădăcina proto-indo-europeană lendh-, ceea ce înseamnă ,,teren liber, teren necultivat, stepă”. Iar ipoteza lui lan din ,,lanț” este cu totul inacceptabilă datorită incompatibilității semantice[32].

Un om cu bun simț nu poate să nu se întrebe: cum de-și permit lingviștii noștri oficiali să introducă într-o lucrare pretins știnițifică atâtea lucruri absurde?

 Adepții romanizării au mizat întotdeauna pe ignoranţa mulțimii și pe obediența celor ce vor să facă carieră. În secolul al XIX-lea, când au introdus dogma romanizării, nimeni nu le cerea s-o dovedească. Pe atunci, era de ajuns ca o autoritate să proclame o teorie drept adevăr oficial, că ea devenea obligatorie. Părerea intelectualilor nu conta. Pe de altă parte, demonstraţia ştiinţifică era o cale periculoasă şi romanizatorii au ocolit-o întotdeauna. Ei știu că metoda discreditării celor ce refuză să creadă în romanizare este eficientă și continuă s-o folosească cu succes. Cine ia la puricat etimologile DEX-ului și le scoate în evidență lipsa de suport științific este învinuit că intoxică publicul cu un subiect nociv.

Mesajul este clar: cercetarea adevăratei origini a limbii române este un subiect nociv.

Nu vă mai întreb pentru cine.

Tot mai mulți intelectuali își dau seama că DEX-ul este un monument al decăderii lingvisticii oficiale românești.

Tot mai mulți români consideră că e timpul să li se spună adevărul despre originea traco-dacă a limbii și poporului nostru.

Și tot mai mulți nu suntem de acord să plătim din banii noștri politrucii romanizării și lucrările lor antiștiințifice menite să ne schilodească sufletele cu o teorie falsă.

Un articol de Iulia Brânză Mihăileanu

 

                [1] Origine traco-ilirică. Cf. Mihai Vinereanu, Dicționar Etimologic al Limbii Române pe baza cercetărilor de indo-europenistică, București, Alcor Edimpex, 2009, p. 780-781.

                [2] Din fondul pre-latin. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 147.

                [3] Origine traco-dacă. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 793.

                [4] Din fondul traco-illiric. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 828.

                [5] Origine traco-dacă. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 308.

                [6] Origine traco-dacă. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 376-377.

                [7] Din fondul pre-latin. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 591.

                [8] Din fondul pre-latin. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 841.

                [9] Din fondul pre-latin. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 204.

                [10] Din fondul pre-latin. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 170.

                [11] Origine traco-dacă. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 686-687.

                [12] Origine traco-dacă. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 917.

                [13] Provine din radicalul proto-indo-european kŭatio ,,ferment, covăseală”. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 186-187.

                [14] Din fondul pre-latin. Provine din radicalul proto-indo-european serk- ,,a strânge, împletitură”. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 728.

                [15] Provine din radicalul proto-indo-european oui-. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 586.

                [16] Origine traco-dacă. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 871-872.

[17] Gabriel Gheorghe, Lingvistica, Istoria… Defilee de erori, în Getica, Tomul I, nr.1-2, Ed. Gândirea, 1992. Sau: Ferenz Bakos, Istoria elementelor de origine română în vocabularul limbii maghiare, Editura Academiei Ungare, Budapesta, 1982.

                [18] Cf. Gheorghe Ioniță, Reconstituirea istoriei. Geto-dacii, București, Editura Didactică și Pedagogică R. A., 2008, p. 35.

                [19] Provine de la radicalul proto-indo-european kakka ,,căcare”. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 190.

                [20] Din fondul prelatin. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 112.

                [21] Din fondul prelatin, ca și bumb. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 166.

                [22] Origine traco-dacă. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 619.

                [23] Origine traco-dacă. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 309.

                [24] Mihai Vinereanu, op. cit., p. 309.

                [25] Provine din radicalul proto-indo-european ar(ǝ) ,,a ara”. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 85-86.

                [26] Provine din radicalul proto-indo-european bhrezdh- ,,margine, mal, făgaș”. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 154.

                [27] Origine traco-dacă. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 650-651.

                [28] Origine traco-dacă. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 754.

                [29] Din fondul pre-latin. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 405.

                [30] Din fondul prelatin. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 406.

                [31] Din fondul traco-illiric. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 247.

                [32] Provine din fondul traco-dac. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 477.

A apărut volumul 2 al cărții POVEȘTILE MAGICE ALE DACILOR. Disponibil aici: http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-copii.html

13 răspunsuri la “DEX-ul: pământul dacic provine din “podeaua” latină. Exercițiu de dinamitare a “sfintei” dogme a romanizării!”

Mistificatorii istoriei trebuie sa plateasca dupa aportu
l fiecaruia, altfel nu se va ajunge nicaieri. O parte din leprele care sustin romanizarea astazi sant conserve CCCP, indirect pe filiera soros.

Pentru Vlad

Părere foarte bună! A făcut un lucru extraordinar această doamnă Viorica Enăchiuc, traducând ,,Codicele Rohonczi”.

Adevărul iese la iveală în fiecare zi.
Dovadă e şi articolul de mai sus.

Afirmaţia că pământul dacic provine de la ,,podeaua” latină este o dovadă că autorii DEX-ului îşi consideră cititorii cretini cu totul.

Sau că am luat baliga de la bulgari, ca şi când vacile şi oile noastre nu s-au băligat până atunci. I-au aşteptat pe bulgari…
Eu mă înfior la gândul că pentru aceste aberaţii aceşti inşi au primit bani mulţi şi titluri ştiinţifice.

Mi se pare o prostie exagerata romanizarea, dar, atat timp cat a fost predata in scolile publice, e foarte greu sa schimbam perceptia populatiei in legatura cu romanizarea. Astept articole la fel de bune !

Buna seara! Ar fi foarte util pentru noi daca ati scrie un articol despre continuitatea numelor dacice de parsoane/regiuni/sate. Cred ca s-ar completa foarte bine, impreuna cu cele 2 articole despre DEX.

niste cretini idioti ,atat lingvistii cat si o parte din istoricii nostrii.nu mai conteaza cum si in ce fel ne intoxica cu teoriile lor aberante,explicandu-ne ei filozofii cum au fost romanizati dacii,cum s-a format limba romana,cum ne-am corcit cu toate popoarele migratoare,cum ,si cum ,si cum….suntem orice ,numai daci nu avem voie sa fim. vorbim orice limba ,numai limba stramosilor nostrii daci nu avem voie sa spunem ca o vorbim. nu trebuie uitat un lucru; cum ortodoxia nu a putut fi distrusa de cand a fost adusa de Sf. Apostol Andrei dacilor pe aceste meleaguri, la fel si simtul dacic din inimile noastre ,nu va pierii niciodata ,indiferent de ce timpuri vor veni. sa nu uitam ca Isus Hristos a fost negat de propriul popor,mai mult de atat,rastignit chiar….. si-atunci ce sa ne mai mire la idiotii nostrii? sunt zeci de mii de dovezi ca dacii au ramas neclintiti in limba ,,traditie,port,cultura,credinta,etc. si astia incearca sa ne minta in cel mai josnic mod ,spunandu-ne in fata ca ei urasc numele de ”Dac” si ”Dacia”. Get=Dac. in vechime,inainte de Hristos, si nu numai,aceasta tara se mai numea si ”Getia”.numele de get sau dac este tot una,doar ca anumite popoare precum grecii ne spuneau geti iar altii precum romanii ne numeau daci . am facut aceasta precizare ,vazand ca mai sunt oameni care nu sunt de acord cu numele de ”dac” si ca ar trebui sa ne spunem ”geti”. nu ca nu ar fi adevarat acest lucru,dar acest aspect are mai putina importanta si nu face atat rau cat face teoria romanizarii acestui neam geto-dac.

fain articolul, imi place foarte mult cind citesc astfel de articole.Dovada ca munciti cu seriozitate , mereu si mereu aduceti informatii care dau rominilor ocazia sa se bucure! Dumnezeu sa binecuvinteze acest popor !

1858
Avem o descriere a orașului de la M. P. Thiemann, consilier personal al împăratului Franz Josef I. Acesta ajunsese în Orăștie cu misiunea de a evalua starea orașului și a împrejurimilor.

Românii/valahii desigur nu vor lua parte la deputățiile din prilejul călătoriei suveranului, cu toate acestea trebuie să remarc că ei formează majoritatea covârșitoare, care pe ei se bazează viitorul țării.
Ceea ce se face pentru ei după considerente de echitate, justeță și rațiune politică, promovează nu numai fericirea acestei țări ci are efecte atrăgătoare, cuceriri pașnice spre orient, până departe dincolo de Principate. Nu mă refer la românul în frac, nici la clerul intrigant mai înalt sau cel de jos, ci numai la popor.
Românii vor căuta în alt mod apropiere față de majestatea apostolică decât cu cea mai adâncă smerenie, nu atât din iubire și din atașament, ci din supunere obișnuită.
Înainte de toate trebuie ca românii să fie prefăcuți în cultivatori de pământ din păstori. Cum se poate realiza acest lucru am descris amănunțit în comunicările mele din 26 februarie a.crt., cu Nr. 248. Rog ca acele comunicări să fie împărtășite de înaltă apeciere, căci merită în mare grad. Trebuie că ordinul cel mai suprem să le însușească. Autoritățile guvernamentale au lăsat să treacă nefolosit un șir întreg de ani, fără impulsul de la forul suprem cu greu vor păși la realizarea îndatoririlor lor de serviciu din inițiativă proprie.
O parte însemnată dificilă a acestei probleme rezidă în munca ce urmează să fie transferată asupra judecăților urbariale. Acestea urmează să separe acele teritorii care se cuvin comunelor, adică valahilor ca proprietate liberă pentru dreptul de tăiere în păduri și dreptul de pășunat, dar au de executat și comasarea pământurilor.
Dacă judecătoriile urbariale vor fi greșit compuse, atunci se vor naște în orice caz nemulțumiri generale și neajunsuri dintre cele mai mari. Sunt foarte îngrijorat că se va comite această greșală căci aceste posturi la aceste judecătorii sunt privite ca refugii sinecuriste pentru astfel de maghiari, care de altcum nu pot fi utilizați, sau se urmărește cucerirea lor. Românii vor privi judecătorii urbariali cu cea mai mare neâncredere.
În Ardeal pentru aceste funcții este nevoie de oameni cu totul neutrii, căci aici un popor stă ca parte aservită față în față cu popoare cu drepturi, nu ca în Ungaria, unde partidele aparțin unei singure naționalități.
Dacă bărbații capabili vor lipsi, atunci aceste atribuțiuni să fie deferite autorităților regulare, care după concepția mea sunt mult mai potrivite pentru aceasta decât judecătoriile speciale. Mai trebuie în acest loc să atrag atenția cu privire la ceea ce trădează maghiarii din Ardeal în prilejuri sentimentale: „Numai încă pentru o oră dați-ne pe mâini valahii!”. Iar acum s-a vrut să se facă din judecătoriile urbariale sinecuri pentru maghiari și să li se dea pe mâini deciziunea asupra bazelor de existență a poporului român? Avertizez hotărât a nu se comite aceste greșeli speculative și amenințătoare.
Din pământurile care vor reveni pe această cale comunelor, o parte va deveni avut sătesc propriu zis, altă parte se va folosi pentru așezăminte bisericești și școli, iar partea a treia se va transfera în proprietatea locuitorilor, spre a se forma cu ele gospodării țărănești.
Această reformă aplicată cu temei și corectitudine, va servi categoric viitorului țării, ca atare merită ca majestatea sa apostolească să ordone autorităților să o execute cât mai temeinic și cât mai urgent. Dacă se pierde acest moment fără această reglementare, atunci populația principală a Ardealului va rămâne un popor nenorocit de păstori, un biciu pentru toți ceilalți proprietari de pământ.
școala este foarte râvnită de inimile românilor, ei vor ca, copii lor să primească învățătură și se uită cu ochi buni dacă văd că ei învață limba germană. Numai pe calea descrisă mai sus se pot întemeia școli, altcum lipsesc toate mijloacele.
Românul se plânge că breslele nu-i primesc la ucenicie copii. Remedierea acestei stări zace în respectarea legilor generale și mai ales în legea meseriilor ce trebuiește adusă.
Garda financiară furnizează românilor motive pentru cele mai strigătoare plângeri, iar ceea ce se relatează în comunicările Nr. 267, 268 și 269 aparțin acestui subiect. Angajații gărzilor financiare abuzează de loialitatea valahilor față de orice angajat al împărăției, se îmbată, sunt căzuți în beție.
Licențele pentru desfacerea beuturilor eliberate de forurile oficiale sunt supuse unui abuz îngrozitor spre a obliga poporul la consumul de rachiu. Acest viciu sporește din an în an. Arendatorii evrei ai dreptului de a desface beuturi ca de obicei nu au nici o grije decât numai profitul lor. Astfel de drepturi sunt o afurisenie pentru orice țară, mai ales pentru o țară ca Ardealul, unde poporul este încă atât de înapoiat. Remedierea constă în supunerea tuturor ocupațiunilor legate de desfacerea beuturilor legii industriale pentru că nu fiecare speculant cu rachiu să-și poată permite ceea ce-i dictează avantajul personal.
Comunele de grăniceri care au fost militarizate, sunt cele mai nenorocite dintre toate: îndreptățirile militare au încetat, averea pe care au avut-o de la militarizare a fost smulsă prin înșelăciune și atribuită statului, la fel și dreptul de desfacere și de morărit și se exercită prin cei mai răi arendași evrei.
În acest sector remedierea este totodată o cerință a dreptății, trebuie să li se restituie acestor comune tot ce au posedat înainte de militarizare.
În multe orașe și târguri îndeosebi în fostele orașe de scaun ale sașilor, mai există o sumedie de instituții nelegale pentru oprimarea locuitorilor din satele din jur: taxe de obor și piață, vămi în lemne / zeciuieli în lemne / taxe exagerate pentru expunerea în piață a produselor și altele asemănătoare, nu există nici un motiv pentru a lăsa să dăinuiască în continuare aceste asupriri, care în plus țin la pământ traficul.
(Fragmentarium (culegere de texte despre Orăștie), articolulul “Rapoarele lui M. P. Thiemann” de Emil Gelu Molnar, avocat)
(Documente inedite privitoare la istoria Transilvaniei între 1848-1859 din actele Arhivei de Stat a Ministerului de Interne și Justitie de la Viena, Mihail Popescu, Așezământul Cultural Ion C. Brătianu, 1929, 347 pagini)
1860

1866
Prin ordinul Guvernului Transilvaniei, din 15 mai 1866, se aducea la cunoştinţa Magistratului Scaunului Orăştie, instituţie cu atribuţii de recrutare-mobilizare în plan teritorial, că hunedorenii aflaţi sub arme, de trei ani în serviciul activ al împărăţiei, nu vor fi lăsaţi la vatră la finele lunii iunie. Totodată, sunt vizaţi pentru înrolare şi tinerii scutiţi de obligaţiile militare pe diferite motive (susţinătorii de familie, cei aflaţi la studii ş.a.). Ca de obicei, cu executarea măsurilor de mobilizare erau însărcinate forţele de ordine din interior, în cazul Hunedoarei – Postul nr.1 jandarmi Orăştie din Aripa a 5-a a Comandamentului nr. 10 jandarmerie teritorială.
Sargetia, pag 39

Regimentul 64 infanterie din Orăștie participă la Războiul Prusaco-Austriac. Ia parte la luptele de la Königgrätz, Biscupitz și Blumenau. În cinstea luptelor de la Biscupitz, mai târziu în anul 1904 (???), s-a ridicat în curtea regimentului de infanterie un monument.

“O fală a armatelor austriace din zilele războiului mare dat la 1866 între Austria și Prusia, e lupta de la Biskupitz, în care un batalion de feciori, aproape numai români, au ținut piept și au alungat cu baioneta în mâini o trupă mult mai numeroasă de călăreți prusaci cari săriseră pe ne-așteptate cu caii asupra lor, dar au fost risipiți de bravii flăcăii români după o luptă înverșunată în care mulți și-au pierdut viața.
Bravurei lor s-a ridicat în curtea casarmelor din Orăștie un frumos monument, pe care îl arătăm în chipul de aici. E un vultur puternic (cu 2 capete, pajura imperială) ținând cu îndârjire sub paza sa sub țapenele-i ghiare, steagul regimentului.
În fiecare an trupele la 14 iulie fac frumoase parade în fața acestui monument și se povestește feciorilor bravura din 1866. Așa s-a făcut și dumineca ce trecu în 14 iulie a.c.”
(Foaia Interesantă, nr. 28 din 7 iulie 1907)

Sursa :

http://www.orastieinfo.ro/index.php?mode=istoric

inaintasii nostri daco-getii ne-au transmis un bagaj lingvistic extrordinar pe care acum si-l asuma latinii ,va exemplific alb romana -albus latina -bianco italiana- blanch franceza -blanco spaniola, albastru ro- alabastrites lat- blu it- bleu fr – azul sp , armasar ro- admissarius lat- stallone it, abrupt ro – abruptus lat – ripido it, aur ro – aurum lat -oro it, bucium ro -bucina lat – corno tromba it – corne fr -cuerno sp calator ro – calator lat, -viaggiatore it,- voyageur fr,- vajera sp – capastru ro – capistrum lat, – caveza it,- brides fr,- cabezados sp carabus ro – scarafaggio it – cleoptere fr – escorabajo sp colastra ro- latticello it- le premier lait fr, – primera leche sp dascal ro ,- dascalus lat – insegnante it – professeur fr – profesor sp lut ro – lutum lat.- fango it, margaritar ro ,- margargaritarius lat,- perla it minus ro ,- minus lat, – meno it ninge ro – ningere lat,- nevicare it oala ro,- olla lat,- pentola it olar ro ,- ollarius lat ,- di pentola it orez ro ,- oriza lat -riso it cuvantul popa in latina inseamna assistente ai sacrifici de acceea oamenii din popor spun popa in loc de preot binenteles se subintelege ca acesta este un cuvant mai vechi decat crestinismul dealtfel cuvantul latin popanum in italiana e focaccia sacrificale iar in romaneste prescure putred ro ,- putridus lat ,- marcio it sageata ro ,- sagitta lat,- frecia it, scaldat ro ,- scaldis lat nome di fiume it a scobi ro ,- scobea lat,- grattare scavare it, scoaba ro,- scobina lat -raspa it spice ro ,- spiceus lat,- dispighe it, span ro,- spanus lat.- senza capelli it a sorbi ro ,- sorbeo lat ,- bere succhiare it spurcat ro -spurcatus lat ,- impuro it striatie ro ,- striatura lat,- scanalatura it, stiva ro ,- strues lat,- mucchuo catasta it, sub ro ,- sub lat,- sotto it surcea ro – surculus lat- ramoscello it tanti ro ,- tanti lat,- gen. di prezzo e di stima turta ro ,- tortula lat,- picolla torta it toba ro ,- tuba lat,- tromba ,segnale di guerra, a uda ro,- udo lat – inumidire bagneare ud ro ,- udus lat- umido it ulm ro ,-ulmus lat,- olmo it umeras ro ,- umerulus lat,- piccolo sostegno it vatrai ro,- vatrax lat,- storto in fuori it, vanat ro,- venatus lat,- cacciagione it vanator ro ,- venator lat ,- cacciatore it vultur ro,- vultur lat ,-avvoltoio it in urma acestor exemple cum putem explica ca noi romanii vorbim latina mai bine ca latinii dupa ce am fost expusi tot timpul la invazii si stapaniri straine Se intelege de ce latinii ocidentali au facut disparute manuscrisele referitoare la daci

Porcarii inventate de pupisti si lingai sa ii vada cineva si pe “dansii” .Ocazi de a dezmosteni un popor Creator al tuturor civilizatiilor care au existat…. Rusine .

Foarte interesant, felicitări pentru lucrul in acest domeniu! Ar fi grozav însă dacă cititorii nu ar sări la concluzii la fel de nefondate (cel putin momentan) ca cele vechi, care încep să se destrame. Nu avem de unde să argumentăm că de la noi a pornit totul, ca suntem daci get beget, ortodocși de la început chiar înainte de marea schismă ? etc etc. Adevarul e mult mai complicat (să ne gândim de exemplu că toate limbile au avut un trunchi comun, deci posibil aveam deja ceva cuvinte în comun cu latina înainte de cucerire; pe de alta parte in Dacia nu au existat numai daci de la începutul lumii până au venit romanii, etc). Cert este, după studii și descoperiri recente, că e foarte posibil să avem mai mult în comun cu Dacia pre-romană decât s-a crezut (sau vrut să se creadă). Mult succes în continuare cercetătorilor!

Tendinţa lingviştilor noştri de a ne sugera că vorbim o limbă compusă exlusiv din împrumuturi este mai mult decât evidentă.
Te înfiori la gândul că aceste etimologii absurde se află în instrumentul ,,ştiinţific” al Academiei.
Şi câte alte mistificări or mai fi fiind!

Lasă un răspuns la Alex Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *