Ca si principiul care guverneaza viata politica a lumii actuale (democratia), bolsevismul asocia majoritatii, mai mult sau mai putin simbolic, ideea de forta, de dominanta. Bolsistvo inseamna in limba rusa majoritate iar notiunea de “bolsevic” a fost impusa de Lenin in anul 1903, desemnand majoritatea pe care el o delimitase in miscarea socialista rusa.
In Rusia bolsevica degradarea omului la nivel de animal a capatat dimensiuni nemaiintalnite in istorie. O privire mai atenta asupra unor obiective ale regimului bolsevic in prima sa faza atentioneaza asupra similitudinii acestora cu cele ale noii ordini mondiale promovate si impuse in zilele noastre prin metode moderne de Uniunea Sovietica Ailalta (USA). Ne vom ocupa aici numai de influenta nefasta exercitata atunci si acum, pe cai diferite, asupra institutiei familiei si consecintele deja simtite ale debilitatii standardelor morale.
In anii ’20 aveau loc mari manifestatii ale femeilor sovietice pentru desfiintarea familiei. Familia era considerata o expresie a traditiei burgheze, instituita pe concepte si prejudecati bigote. Pentru bolsevism, distrugerea familiei nu era insa o cerinta doctrinara, ci un calcul cinic: statul avea nevoie de un tineret atasat ideii de forta sovietica si nu sentimentelor de dragoste si solidaritate ale caminului familial. In statul sovietic legislatia matrimoniala obliga consfintirea casatoriei numai printr-o hartie la oficiul starii civile, angajamentul in fata lui Dumnezeu nemaiexistand, pentru ca Dumnezeu era dat afara din imperiul bolsevic. Prin aceasta legislatie, societatea sovietica primea pecetea absolutismului despotic, ce elimina orice urma a protectiei individuale chiar si in aria sentimentelor intime.
Consecintele logice au fost cele descrise de toti observatorii fenomenului bolsevic: poligamie, prostitutie, avorturi, anormalitati in relatiile de familie. Astfel, barbatii casatoriti se puteau casatori si in alte zone (dislocarile de populatie fiind frecvente), indiferent daca se desfacea sau nu vechiul contract de casatorie. Nu exista nici obligativitatea intretinerii materiale a sotiei si a copiilor iar prostitutia si avortul devenisera fenomene firesti din cauza mizeriei economice.
Lucrul cel mai grav a fost insa sustragerea de catre stat a responsabilitatii educatiei copiilor, care au fost smulsi din familie pentru a deveni sustinatori ai ordinii comuniste. Presa sovietica abunda in laude la adresa copiilor, care din loialitate fata de stat, isi denuntau parintii pentru ca furau de la colhoz ca sa aiba ce manca. Copiii se mai puteau adresa tribunalelor daca primeau o pedeapsa de la parinti.
Generatia acestor copii a constituit osatura armatei rosii din al doilea razboi mondial. Tinerii sovietici de 20 de ani, cazuti prizonieiri in anii ’40, in timpul razboiului, erau descrisi ca niste mutanti fara suflet, rupti de realitate, care nu stiau pentru ce lupta, actionau numai in virtutea reflexului pavlovian, la ordin sau din constrangere.
Distrugerea structurii familiei ramane in obiectivul celor care ne hotarasc azi destinele, pe alte cai dar in acelasi sens. Lumea prospera a descoperit placerea superficialitatii in vagabondajul sexual, lesbianism si homosexualitate: moda moralei s-a invechit.
Ca in statul sovietic, semnarea unui contract la starea civila pune in plan secund harul divin al Tainei casatoriei religioase. In Occident, statisticile ultimilor ani dau cifre alarmante despre pararsirea in masa a apartenetei la biserica. In unele orase mari au fost vazute cozi de oameni care asteptau ore intregi sa-si ridice un certificat doveditor al parasirii bisericii crestine. Foarte multi parinti refuza chiar sa-si mai boteze copiii. Aberatii legislative permit deja in unele tari casatoria intre homosexuali si se discuta posibilitatea adoptarii de copii de catre asemenea perechi. Iata deci cum, tot ca in lumea bolsevica, sub acoperisul legii facute de om, se da curs anormalitatii.
Asupra furtului de catre stat a prerogativelor educatiei copiilor, mai multi autori (in general americani) au tras deja semnalul de alarma. Sub masca grijii organismelor internationale fata de copii s-a elaborat o Carta a Drepturilor Copiilor, gratie careia denuntul si actionarea parintilor in justitie de catre copii nu va mai fi o ciudatenie.
Educatia sexuala apare in lumea actuala drept o necesitate tot mai stringenta, pentru ca ea inlocuieste necesarul de educatie morala in creierul netezit de propaganda prostului gust. Drama familiei in societatea de consum a devenit obisnuinta cotidiana. Ea intrece deja realizarile comunismului incipient. Divortul si tragedia copiilor care au de ales intre parinti, comoditatea familiilor care nu dorec copii (copiii fiind considerati un deranj) sunt subiecte care umplu paginile ziarelor si revistelor. Scaderea si imbatranirea populatiei in tarile civilizate sunt doar primele consecinte ale anomaliei morale care determina azi viata familiei si ale nivelarii comportamentului tinerilor prin metode descrise de New Age.
Din punctul de vedere al distrugerii primei forme de coeziune interumana, bolsevismul si noua ordine mondiala au lucrat mana in mana. Scopul final nu este declarat, intrucat, ca orice utopie vicleana, nici una nu are un tel concret definit. Dupa cum se spune, atunci cand nu va mai exista cale de la om la om, va veni adevaratul sfarsit al lumii.
