Harta Daciei, realizata de Ptolemeu, utila pentru descoperirea comorilor arheologice?

Categories ArheologiePosted on

Ptolemeu (Claudius Ptolomaeus) (nascut probabil in 87d.Hr. probabil în Ptolemais Hermii , traind pana in anul 165 d.Hr. în Alexandria) a fost un astronom, matematician și geograf grec din epoca helenistică tardivă în timpul stăpânirii romane a Egiptului, ale cărui teorii au dominat știința până în secolul al XVI-lea . Din vechile izvoare istorice, rezultă că Ptolemeu a petrecut cea mai mare parte a vieții în Alexandria, unde și-a desfășurat activitatea științifică. A murit în jur de 165 d.Hr., probabil în Canopus, un cartier din Alexandria.

De o importanță istorică deosebită este lucrarea sa “Geographia”, în care Ptolemeu folosește o rețea asemănătoare paralelelor și meridianelor, care a servit multe secole în orientarea pe hărți. Tot lui Ptolemeu i se datorează unele denumiri geografice.

Descoperirile arheologice de Ia Bîtca Doamnei (jud. Neamt). Răcătău (jud. Bacău), Cugir (jud. Alba) etc. nu se datoresc însă jocului întâmplării, ci strădaniilor arheologilor nostri de a localiza, cât mai exact, centrele dacice înscrise în Îndreptarul geografic al lui PtoIemeu. Acest astronom si geograf de origine greacă, care a trăit în secolul II e.n. Ia Alexandria (Egipt), este autorul unui îndreptar geografic în opt volume si al unui atlas al lumii cunoscute în vremea lui. În această lucrare monumentală sunt calculate longitudinea si latitudinea a circa 8000 de localităti.

Ptolemeu a folosit un vast material documentar, izvorul său de bază fiind harta geografului grec Marianus din Tyr, care, la rândul său, se pare câ a studiat comentariile geografice si harta generalului roman M. Vipsanius Agrippa, întocmită prin anii 26-23 î.e.n., din ordinul Iui Augustus.

Ceea ce ne interesează pe noi este faptul că Îndreptarul lui Ptolemeu cuprinde si regiunile unde au trăit dacii, iar lista davelor (pe care el le numste polisuri, adică orase) se ridică Ia aproximativ 50, acestea fiind cele mai strălucite localitati, între care si Sarmizegetusa Regia, capitala lui Decebal. Davele geto-dace erau centre de producere a mărfurilor (dovadă atelierele descoperite cu prilejul săpăturilor arheologice) si de comert intens, atât între populatia locală, cât si între aceasta si negustorii greci din orasele colonii de pe malul Mării Negre. Iar mai târziu cu negustorii romani.

Printre davele înscrise în Îndreptarul lui Ptolemeu se aflau Petrodava (Piatra Neamt), Utidava (Tg. Ocna), Ziridava (Pecica), Comidava (Rîsnov), Ramidava (Drajna de Sus, Prahova), Argidava (Popesti), iar pe malul stâng aI Siretulut, se întindeau Zargidava (Brad, jud. Bacău), Tamasidava (Răcătău, jud. Bacau), Piroboridava (Poiana-Nicoresti. jud. Galati).

Este interesant să notăm că, singure, coordonatele geografice din harta Iui Ptolemeu n-ar fi ajutat Ia descoperirile de Ia Bâtca Doamnei, Răcătău, Cugir, că de mare folos Ie-a fost arheologilor traditia toponimicii locale. Subliniem si similitudinea denumirilor acelor Iocuri unde sălăsluiau ascunse davele scoase azi Ia Iumină: Cetătuia (Răcătău), Cetate (Cugir), desi pe dealurile respective nu se zărea nici urmă de cetate. La identificara Petrodavei a venitîn ajutor lingvistica. Cercetătorii s-au întrebat dacă pentru nu avea în limba geto-dacă aceeasi semnificatie ca petra, care, atit în greacă cît si în Iatină, înseamnă stânci.

Orasului Piatra Neamt i s-a spus în evul mediu Piatra Iui Crăciun, iar în zilele noastre Iocalnicii îi zic pur si simplu Piatra. Săpăturile de Ia Bâtca Doamnei, un deal din apropierea orasului, au dezvăluit o cetate cu sanctuare aidoma celor din Muntii Orăstiei, înca o dovadă a unităii de culturi materiale si spirituale a tuturor geto-dacilor din epoca lor de maximă înflorire.

La Răcătău, în zona Siretului mijlociu – îsi informează cititorii Viorel Căpitanu, de Ia Muzeul de istorie Bacău – s-au găsit pe teritoriul fostei Tamasidava monede dacice de tip Vârteju-Bucuresti, mărturie a strânselor relatii de schimb cu popuIatia din câmpia munteană, precum si monede romane, atât din perioada republicană (175 î.e.n.), cât si din timpul împăratilor Tiberius, Claudius si Nero, dovadă a îndelungatei existente a Tamasidavei.

Asezarea dacică de la Cugir ar corespunde, după opinia specialistilor, cu Singidava din harta lui Ptolemeu. lnventaruI găsit în mormântul princiar, datînd din secolul I î.e.n., îl determina pe Ion Horatiu Crisan să presupună că ar fi apartinut unei personalităti de vază, poate chiar unuia din curtenii marelui Burebista. Războinicul dac a fost incinerat într-un costum de luptă, cu armură din zale de fier, coif si numeroase arme. Faptul că si în alte dave s-au gasit obiecte asemănătoare (în mormintele cu tumuli) ne duce la o altă imagine a luptătorilor daci decât aceea în itari, suman, căciulă, cu care ne-au obisnuit frescele de pe Columna lui Traian.

Această idee nouă, avansată de Ioan Horatiu Crisan, este bine fundamentată. Mi se pare verosimil ca din motive de propagandă, pe Columna si pe alte motive figurative romane, dacii, incluzându-l si pe regele Decebal, să fi fost înfătisati, în costume rudimentare, subliniind în acest fel primitivismul si barbaria lor în contrast cu civilizatia romană… În orice caz, optica cu privire la armata dacilor si a însisi – cu implicatii în istoria de mai târziu a urmasilor directi – românilor de azi, trebuie în această parte modificată… Roma n-a avut de înfruntat un popor rudimentar, ci unul cu un înalt grad de civilizatie.

sursa: www.hartacomorii.blogspot.ro

 

 

A apărut volumul 2 al cărții POVEȘTILE MAGICE ALE DACILOR. Disponibil aici: http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-copii.html

Lasă un răspuns