Categorii
Dezvăluiri

Mihail Kogălniceanu: „Decebal, cel mai mare Rigă barbar care a fost vreodată”

Manipulatorii de profesie au aruncat în spațiul public șopârlița potrivit căreia preocuparea românilor pentru geto-daci își are orginea în perioada comunistă, când propaganda lui Ceaușescu a încercat, cu tot felul de exagerări, să îl transforme pe „Cel mai iubit fiu al poporului” în urmașul lui Burebista și Decebal, care nici  ei nu au fost mare brânză în istorie!

În concluzie (concluzia perversă a manipulatorilor), trebuie să îi trimitem înapoi în primitivism pe geto-daci, la coada istoriei, pentru că tot ce s-a spus bun despre ei ar fi rodul acestei propagande protocroniste din perioada comunistă.

Iată, deci, că loazele sistemului încearcă și cu acest tip de manipulare să îi îndepărteze pe românii mai puțin cunoscători de adevărul propriei istorii…

Că realitatea este cu totul alta, o spun dovezile pe care le avem și care ne arată că mari personalități ale secolului XIX au fost preocupate foarte serios de istoria geto-dacilor, subliniind încă de atunci valoarea culturii strămoșilor noștri reali.

http://dacia-art.ro/

Printre acestea, Mihail Kogălniceanu – întemeietorul revistei Dacia Literară, artizan al unirii Principatelor Române de la 1859 – ne spune câteva lucruri semnificative despre Decebal și daci…

Extras din cartea Pentru cine este nocivă originea traco-dacă a limbii române? (carte disponibilă de săptămâna viitoare aici: http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-adulti.html), autoare – Iulia Brânză Mihăileanu: La 24 noiembrie 1843, Mihail Kogălniceanu rostește în fața tinerimii române adunate la Academia din Iași al său Cuvânt introductiv la cursul de istorie națională. Conştient de importanţa dacilor în istoria noastră, Kogălniceanu face din ei ideea-cheie a discursului său. Menționează că al lor „pământ l-am moştenit noi” și evocă chipul lui Decebal, subliniind latura civilizatoare a activităţii sale, dimensiunea universală a personalităţii, spiritul de demnitate şi independenţă: „O sută de ani după Hristos, întâlnim pe Decebal, cel mai însemnat Rigă barbar care a fost vreodată, mai măreţ, mai vrednic de a fi pe tronul Romei, decât mişeii urmaşi ai lui August. În adevăr, acest Decebal merită atât de puţin numele de barbar cât şi orice alt barbar mare, care doreşte a-şi cultiva ţara […]. Un erou mai mare se porneşte asupra lui; Decebal trebuie să se plece, patria i se supune şi nevroind a o vedea roabă el, care o ţinuse slobodă şi mândră, care lua bir de la demnitarii lumii, îşi dă singur moartea şi scapă de a figura în triumful lui Traian”. (Mihail Kogălniceanu, Cuvânt introductiv la cursul de Istorie Naţională, Bucureşti, Ed. Socec, 1909, p. 18.)

 

Daniel Roxin
http://daniel-roxin.ro/

A apărut volumul 2 al cărții POVEȘTILE MAGICE ALE DACILOR. Disponibil aici: http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-copii.html

4 răspunsuri la “Mihail Kogălniceanu: „Decebal, cel mai mare Rigă barbar care a fost vreodată””

Aproape toti au visat la refacerea Daciei Mari, chiar daca nu au spus-o cu voce tare, potrivit planului, in doua etape, al lui Sofronie de la Cioara. De aici a pornit si numele revistei DACIA LITERARA.

Despre Sofronie de la Cioara se spune ca aparea si disparea si facea minuni, iar românii ardeleni il adaposteau cu pretul vietii. El este cel care a reaprins flacara credintei, in Ardeal, si i-a ridicat pe români, lucru trecut sub tacere in cartile de istorie. Se intampla in vremea generalului criminal austriac care a pus tunul pe 300 de biserici ortodoxe, fiindca românii nu voiau sa renunte la credinta lor nici in ruptul capului. Poporul a pastrat in memorie raspunsul dat de Sfântului Sofronie de la Cioara generalului criminal, dupa ce i-a facut ghemotoc lepadarea: PE MINE NU MA VETI AVEA NICIODATA!

Uitandu-ma la poza in care apar Kogalniceanu si Decebal mi-am adus aminte de un mit din batrani, urechi de dac sau de roman? Ce se spune despre cei care au lobul urechii lipit, ca se trag din daci sau din romani? Pe net am gasit destule siteuri care comenteaza aspectul asta, insa jumatate spun ca lobul lipit era specific dacilor iar cealalta jumatate ca era specific romanilor. Uitandu-ma la diversi oameni am observat ca cei din nord si Moldova nu au majoritatea lobul urechii lipt pe cand la cei din sud lobul urechii este lipit. Oare asta sa fie explicatia cea mai credibila?

Lasă un răspuns la gabi Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *