Ne-am unit să oprim abuzul asupra sătenilor din Nadăș.Împreună vom reuși

Categories DezvăluiriPosted on

un articol de Valentin Roman

 

În mod cert, cei mai mulți dintre dumneavoastră nu ați auzit de satul Nadăș din comuna arădeană Tăuț. Nici eu nu auzisem, sincer să fiu, până în urmă cu ceva vreme, atunci când o știre de pe tv mi-a atras atenția. Pentru mulți, acest loc este doar un punct pe hartă, unul dintre sutele de sate ale României, dar pentru cei 1.200 de locuitori locul se numește ACASĂ.

O casă pe care unii încearcă din răsputeri să le-o fure. Concret, în baza unei sentințe judecătorești definitive și irevocabile, emise în grabă, în cadrul unei singure ședințe de judecată, sentință nejustificată, un număr de persoane care, fără a aduce vreo dovadă, pretind a fi urmași ai unui grof maghiar, Iosif Grosz, au câștigat în instanță întreg satul, cu locuințele sătenilor, terenurile agricole ale acestora, pădurile și pășunile, ba chiar și terenul bisericii și cimitirului din sat.

În total este vorba de peste 8.700 de hectare, din care 5.000 reprezintă pădure, pădure care, în prezent, poate fi considerată cel mai mare ocol silvic pivat din România. Sentința a fost emisă în anul 2006 și, de atunci, locuitorii din Nadăș trăiesc cu teama că, în orice moment, noii proprietari le pot dărâma locuințele evacuându-i de pe pământul unde moșii și strămoșii lor au trăit generații întregi. Textul sentintei poate fi citit aici: CAZUL NADAS Dosar 457 246 2006 sentinta 657-30.03.2006

Grupul de inițiativă condus de Adrian Grigoriu, din care am făcut parte împreună cu doamna Georgeta Alexandrinna Mihail și alte persoane, i-a vizitat pe locuitorii din Nadăș în urmă cu câteva zile, în încercarea de a desluși ițele unui caz în care abuzul, tupeul, corupția și lipsa oricărei urme de morală și-au dat mâna pentru a-i deposeda pe acești oameni de singura lor avuție: pământul de sub picioare și țarinile strămoșești.

Aceștia ne-au povestit cum sunt amenințați, iar pământul care până mai ieri le-a fost sursă de hrană, de venit și loc de odihnă veșnică pentru părinții lor, este exploatat după bunul plac al urmașilor grofului maghiar. De altfel, sutele de mii de euro pe care aceștia din urmă le încasează anual de la APIA par să fie una dintre adevăratale mize ale întregii povești. După unele estimări, mai bine de 840.000 de euro ar intra, anual, în conturile presupușilor urmași.

Cazul Nadăș a fost adus în atenția presei, în urma cu câteva săptămâni, la inițiativa domnului avocat Stelian Lupu, cel care, de altfel, este implicat în mod direct în situația de acolo, acordându-le sprijin juridic locuitorilor. Știrea nu a stârnit prea multe reacții din partea opiniei publice la acea vreme, dovadă în acest sens stând faptul că, în cadrul întâlnirii noastre cu sătenii din Nadăș, aceștia ne-au informat că nicio altă asociație sau instituție nu s-a implicat în caz pentru a le proteja drepturile și a semnala și cerceta abuzul grosolan și fățiș îndreptat împotriva lor. După publicarea de către noi a știrii, interesul a crescut, zeci, chiar sute de români din țară și din străinătate menifestându-și interesul față de situația disperată a locuitorilor din satul la care facem referire.

 

Istoria cazului și opiniile avocaților:

 

Doamna avocat Vasilica Coroiu, după o analiză atentă a cazului despre care vorbim, a avut amabilitatea să ne schițeze un tablou de ansamblu al situației de la Nadăș, însoțit de pertinenta opinie a domniei sale:

 

I. ASPECTE DE NELEGALITATE PRIVIND SUCCESIUNEA


La data de 23.04.1923 IOSIF GROSZ şi soţia acestuia s-au prezentat la notarul public EUGEN BELEŞ, în faţa căruia au întocmit un testament cu nr. 63/1923 prin care, urmare a faptului că nu aveau descendenţi, şi-au lăsat reciproc întreaga avere.

În testament se menţionează:’’ ne numim reciproc unul pe altul şi anume, dacă subsemnatul Iosif Grosz aşi muri mai curând de cât soţia mea născută Helena Weisz atunci o numesc de moştenitoarea mea generală pe soţia mea….. asupra întregei mele averi mobile şi imobile şi asupra valorilor mele de orice fel. Iar în caz dacă subsemnata soţia lui Iosif Grosz născută Helena Grosz aşi muri mai curând decât soţul meu Iosif Grosz atunci tot aşa îl numesc de moştenitorul meu general pe soţul meu Iosif Grosz…’’

În cuprinsul acestui testament, se menţionează şi numele moştenitorilor care vor fi după decesul acestora, fiind nominalizaţi 18 moştenitori: Weisz Alexandru, Weisz Arminiu, Szerdachely Spitzer Andrei, Grosz Eleonor, Reisz Frideric soţia lui Hunazlich Dionisie născută Fischer Serenna, soţia lui Winert Izso născută Spitzer Adela, soţia lui dr. Kardos Geza născută HOLTZENER Elisabeta, Holzner Ladislau, soţia lui Krausz Vilhelm născută Holtzner Lili soţia lui Mairovitz Martin născută Weisz Elisabeta, Fischer Antoniu, Sandor Spitzer Ibolya, soţia lui Geza Szerenyi născută Littmann Ann, soţia lui Szasz Arthur născută Litmann Margore soţia lui Fried Alador născută Spitzer Roza.

În anul 1935 Weisz Helena, văduvă după decesul lui Grosz Iosif întocmeşte un codicil la testamentul anterior nr 78/1935, prin acest codicil, se menţin numele celor 18 moştenitori, dar este de reţinut că se precizează ca executarea testamentară să se amâne cu 2 ani şi dacă este necesar cu încă doi ani, întrucât după cum suţine: ’’averea este încopciată în multe greutăţi.’’

Reclamanţii: Colţeu Mihai Alexandru şi Colţeu Viorica, care în mod ilicit fără nici o legitimitate apar ca fiind moştenitorii familiei Grosz, ca moştenitori testamentari ai lui MAIROVITZ ECATERINA, născută Szerenyi fără ca instanţa prin s. civ. nr. 657/2006, pronunţată de Judecătoria Ineu în Dosarul nr. 457/2006, să identifice acest testament şi în acelaşi timp să constate dacă a fost sau nu respectat dreptul de opţiune succesorală instituit de art. 700 din vechiul cod civil aplicabil care era de 6 luni de la data decesului.

Analizând testamentele lăsate de soţii GROSZ, se poate constata că Weisz Sara care apare în Certificatul de calitate de moştenitor autentificat la Notarul Public Adrian Vlai din Arad sub nr. 5 /31.01.2003 ca fiind soră a defunctei Grosz Helena nu este nominalizată în testament.

În atare situaţie este cert că certificatul de calitate nr. 5/31.01.2003, constituie un fals grosolan, urmârindu-se prin această manieră ca falşii moştenitori ce sunt identificaţi cu reclamanţii Colţeu să intre ilicit în posesia unei averi fabuloase de peste 8700 ha pădure iar lăcomia s-a întins şi asupra gospădăriilor sătenilor.

Toate aceste aspecte au fost total ignorate de către instanţe la nivelul celor două grade de jurisdicţie, fond si recurs, hotărârile pronunţate nefiind date în numele legii ci în numele fărădelegii.

Mai mult, la 19 Mai 1955 Helen Weisz, fiind într-un sanatoriu din Ierusalim în Israel, întocmeşte un alt testament, unde sunt în parte schimbate numele moştenitorilor, dar nici în acest testament nu se regăsec numele celor care apar în testamentul de calitate de moştenitor nr. 5/31.01. 2003, întocmit de notarul Adrian Vlai, care desigur că numai în complicitate cu reclamanţii a întocmit un astfel de certificat.

Presupusa soră a defunctei Grosz Helena, Weisz Sara, de asemenea, nu se regăseşte în acest testament.

Total neverosimil şi contrar dispoziţiilor Leg. 119/1996 privind actele de stare civilă.

În certificatul de calitate de moştenitor nr. 5/31.03.2003 se precizează de dl notar că Grosz Helena, născută Weisz, ar fi una şi aceeaşi persoană cu Wisz Johana, Weisz Sara, este aceeaşi persoană cu Weib Szaly, iar Popper Gyulane Litmann Anna, născută Littmann este aceeaşi persoană cu Littmann Anna Josefine, fost căsătorită Szereni.

Este mai mult decât aberant să putem conchide că o diferenţă atât de substanţială dintre nume ar putea identifica o persoană ca fiind una şi aceeaşi, aşa cum se susţine de către notar, urmare probabil a unor declaraţii care nu pot fi decât false şi care nu au fost verificate de notar care conform Leg. 36/1995 are această obligaţie, identitatea unor persoane neputând fi probată decât cu actele de stare civilă.

În toate testamentele întocmite de soţii Grosz, numele şi prenumele acestora sunt trecute în mod clar, neexistând nici o literă care să demonstreze că Helena, s-ar fi numit şi Johana aşa cum s-a menţionat în acest certificat de calitate care a constituit actul de bază în temeiul căruia s-a solicitat retrocedarea terenurilor şi fără scrupule a unui sat întreg, care de fapt nu au aparţinut unor persoane fizice ci în parte unei persoane juridice FORESTIERA NĂDAŞ, societate pe acţiuni.

Conform dispoziţiilor Leg. 119/1996 starea civilă a unei persoane, este indivizibilă şi imprescriptibilă, având caracter personal.

Dacă se aprecia că întradevăr Helena Weisz este una şi aceeaşi cu Johana, trebuia să se formuleze o acţiune de stare civilă, astfel ca prin hotărâre judecătorească să se ateste acest fapt pentru a nu se ajunge ca pe calea liberului arbitru să fie schimbată identitatea unei persoane.

În Certificatul de calitate nr. 5/31.01.2003, se consemnează faptul că Grosz Helena a decedat în Israel, la data de 21.07.1955 ori în astfel de situaţie având în vedere data emiterii certificatului 2003, trebuie avute în vedere dispoziţiile Leg. 105/1992, privind dreptul internaţional privat.

Ori legătura de rudenie cu defuncta este o problemă ce ţine de regulile stării civile, ori stabilirea calităţii de soră a lui Weisz Sara este o condiţie prealabilă a stabilirii vocaţiei sale succesorale. Dovada stării civile şi puterea doveditoare sunt reglementate de legea locului unde s-a întocmit ultimul testament 19.05.1955 Tel-Aviv, neplicându-se astfel legea română conform art. 161 alin. 4 din Leg. 105/1992.

Starea civilă reprezintă mijlocul juridic de individualizare a persoanei fizice prin indicarea calităţiilor personale, starea civilă cuprinzând mai multe elemente necesare pentru identificarea persoanelor, certificate de naşatere, certificate de deces, certificate de căsătorie, adopţie, etc…

Atât instanţa cât şi notarul nu au făcut în speţă decât să favorizeze pe infractorii care terorizează pe sătenii din Nădaş care au întabulate drepturile de proprietate din 1910.

II.    ASPECTE DE NELEGALITATE PRIVIND RETROCEDAREA UNOR BUNURI IMOBILE CE AU APARŢINUT SOCIETĂŢILOR COMERCIALE.

Instanţa de fond face o apreciere generică fără a fi investită, încălcând astfel grosolan principiul disponibilităţii, precum şi procedura specială instituită de Leg. 18/1991având în vedere că obiectul acţiunii îl constituie Plângere împotriva Hotărârii Comisiei Judeţene Arad de aplicare a Leg. 18/1991 nr. 553/14.12.2005, fără nici o motivare în drept, nesocotind prevederile imperative ale 261 pct. 5 c. pr. civ. constată că proprietarii tabulari au încheiat acte fictive de transmitere a acţiunilor Societăţii Forestiera Nădaş, fără ca nimeni să fi investit instanţele să constate fictivitatea acestor acte.

La data constituirii Societăţii Forestiera Nădaş era în vigoare Codul Comercial din 1887 care prevedea că vânzarea de acţiuni reprezintă acte de comerţ, acţiunea fiind definită ca fiind o parte din capitalul social.

Potrivit art. 126 din Cod, Societăţile comerciale erau persoane juridice.

Art. 158 din cod era deosebit de explicit :’’ Fundatorii nu îşi vor putea stipula decât o participaţie din beneficiul net care să nu depăşească 6% din suma totală a acestuia, după deducerea cotelor de armotizare şi rezervă’’

Art. 168 prevedea:’’ Bunurile aduse ca aport în societate devin proprietatea societăţii.’’

Art. 195 completează:’’ În societatea pe acţiuni capitalul social este reprezentat prin acţiuni care pot fi nominative sau la purtător.’’

 În raport de această reglementare este mai mult decât evident că falşii moştenitori reclamanţi COLŢEU MIHAI ALEXANDRU şi COLŢEU VIORICA, nu aveau nici o posibilitate legală de a li se reconstitui un drept de proprietate, asupra unor bunuri imobile ce se aflau în proprietatea unei persoane juridice.

Preluarea de către reclamanţii COLŢEU a peste 8700 ha pădure inclusiv vatra unui sat cu mormintele, biserica şi casele oamenilor, nu constituie decât un act abuziv, neexistând un act de voinţă liber exprimat cre să poată justifica existenţa unui raport juridic între transmiţător care era în speţă o persoană juridică şi dobânditor o persoană fizică care nu deţine nici o calitate în raport cu proprietarul de drept Societatea Forestiera Nădaş.

Instanţa de fond susţine o ficţiune aberantă care nu poate fi numită juridică, precizînd la fila 4 din sentinţa 657/2006 că terenurile, casele, biserica şi cimitirul din satul Nădaş pe care dna. magistrat cu nonşalanţă le-a acordat reclamanţilor ar reprezenta :’’ cotă reprezentând procentul corespunzător numărului de acţiuni pe care le-a deţinut Grosz Elena.’’

Ori este de notorietate că un asemenea raport juridic nu poate lua fiinţă numai printr-un act de voinţă a unui terţ, aşa cum a procedat instanţa de judecată care s-a substiuit legiuitorului creând o cu totul altă situaţie juridică decât cea reală, în totală contradicţie cu probele de la dosar.

Leg. 10/2001 şi Leg. 247/2005 prevăd măsuri reparatorii de imobile sau active confiscate abuziv de Statul comunist. În baza acestor reglementări moştenitorii industriaşilor Malaxa şi Max Auschint nu au primit fabricile înapoi cu toate că erau moştenitorii legali ai acţionarului majoritar şi nu moştenitori fictivi ca în prezenta speţă aceştia au primit pentru acţiunile deţinute despăgubiri în valoare de peste 1 miliard de lei convertite în acţiuni la Fondul proprietatea.

Potrivit reglementărilor stabilite de Leg. 10/2001 şi 247/2005, orice acţionar al unei societăţi pe acţiuni putea fi despăgubit dar cu condiţia să figureze în registrul acţionarilor la data de 11 iunie 1948 atunci când a intrat în vigoare leg. 119/1948, privind naţionalizarea.

Prin modul în care s-a derulat procesul, se constată o pasivitate care o putem califica drept crimnală a autorităţilor care aveau îndrituirea şi competenţa de a afla adevărul în acest caz şi de a aplica legea în spiritul şi litera sa.

 

Specificații de reținut

 

Domnul avocat Stelian Lupu a identificat unele elemente tehnice care atestă faptul că, în urma unor reforme agrare din perioada 1910-1946, terenurile au intrat în posesia sătenilor, iar parte din pădure în proprietatea SC Forestiera Nadăș, astfel că cererea așa-zișilor moștenitori din prezent ai lui Iosif Grosz de a intra în posesia terenurilor deținute cândva de groful maghiar este una neîntemeiată. Cronologic, vă prezentăm situația terenurilor de pe raza satului Nadăș în intervalul de timp amintit:

– în 1910 sătenii și satul aveau în proprietate 1650 hectare, iar familia Grosz 6550, diferența de cca. 500 hectare era vatra satului, ce aparținea tot a oamenilor.

– în 1913, în urma reformei lui Franz Iosef, sătenii și Composesoratul au primit cca. 1200 hectare din terenul familiei Grosz, prin sentința Tribunalului Arad din 1925.

– în 1926, în urma legii de Reformă Agrară adoptată în 1921, Statul a intrat în proprietatea a 715 hectare din terenul familiei Grosz.Textul deciziei în urma Reformei din 1945 aici: CAZUL NADAS reforma 1921 Nadas . Planul de exploatare din perioada 1939-1940 este disponibil aici: CAZUL NADAS plan exploatare 1939-1940

-în 1946, ca urmare a legii Reformei Agrare din 1945, orfanii de război, invalizii, văduvele și veteranii de război au primit cca. 720 hectare din terenul SC Forestiera Nadăș, care, între timp, în 1939, cumpărase terenurile la licitație publică de la familia Grosz. Textul deciziei în urma Reformei din 1945 aici: CAZUL NADAS reforma 1945 Nadas

-o ciudățenie este reprezentată de faptul că, în prezent, suprafața de 8700 de hectare este împărțită pe 102 nr.topo conform sentinței nr. 657-30.03.2006  în condițiile în care întreaga suprafață a satului are 8700 de hectare, dar sunt minimum 2100 nr. topo în registrul cadastral – un fapt imposibil din punct de vedere tehnic și legal.

Suprafața totală a satului Nadăș este de 8.762 hectare.  Detalii privind suprafața actuală , potrivit Registrului Cadastral, aici: CAZUL NADAS Suprafata Nadas cf Registru Cadastral

Planul de exploatare arată suprafața colectivității și a composesoratului, în 1939. Reforma din 1921 arată suprafața expropriată în favoarea Statului din averea lui Grosz. Reforma din 1945 arată că, înainte de 1945, Societatea Forestieră Nadăș avea 8340 iugăre (cca.4800 de hecatre), iar după acest moment cel mult 4100 de hectare. Tot în Reforma din 1945 există plângere penală Societatea Forestieră Nadăs în care, la paginile 3 și 4, se arată suprafețele comunei, cele ce aparțin sătenilor și cele din posesia composesoratului.

 

Ce este de făcut

 

În acest moment, așa-zișii urmași ai grofului Grosz au sentințe cu executare împotriva a aproximativ 20-30 de proprietari din Nadăș, deși casele de pe terenuri au fost construite de către aceștia din urmă, oameni care plătesc taxe și impozite pe proprietăți. Având în vedere modul în care persoane strecurate în sistemul de stat au cooperat în înfăptuirea acestui abuz instituțional organizat și pentru a nu prejudicia cercetările aflate în derulare la diferite nivele, la recomandarea avocaților, pentru un timp vom dezvălui doar o parte dintre documente și vom menține confidențialitata unor nume a celor implicați.

Putem spune că la Oradea și București s-a constituit un grup de avocați din partea bună și activă a Neamului, care acționează concertat pentru oprirea și restabilirea legalității consecințelor. Sătenii, prin avocat, au depus deja contestații la deciziile de executare și multe alte acțiuni sunt inițiate și în curs de inițiere atât în civil, cât și în penal, împotriva celor care au participat la acest jaf realizat prin abuz instituțional organizat. Cerem, de asemenea, Ministerului Public să se autosesizeze și din oficiu, să inițieze orice acțiune civilă și penală în favoarea sătenilor și a restabilirii ordinii de drept în baza competențelor conferite de Constituția României.

Scopul demersului nostru este, pe lângă imediatul ajutor oferit sătenilor din Nadăș în vederea rezolvării acestei situații extrem de neplăcute, acela de a trage un semnal de alarmă asupra acestui tip de acțiuni îndreptate abuziv împotriva unor comunități mici de proprietari, considerate de speculanți, aventurieri și funcționari corupți din sistem drept fieful nimănui pe care-l pot folosi după bunul plac. Pericolul public reprezentat de o acceptare a situației așa cum este ea în prezent este cu atât mai mare cu cât, în lipsa unor acțiuni de combatere, poate conduce la crearea unui precedent ce ar putea fi invocat de zeci sau sute de moștenitori, mai mult sau mai puțin reali, ai marilor proprietari de pământ din urmă cu câteva zeci de ani. Mai jos aveți disponibil un montaj ce conține declarațiile sătenilor din Nadaș.

A apărut volumul 2 al cărții POVEȘTILE MAGICE ALE DACILOR. Disponibil aici: http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-copii.html

Lasă un răspuns