Ocupatiile geto-dacilor

Categories ArticolePosted on

un articol de Valentin Roman

 

Dacii practicau intens agricultura, experienta secolelor de sedentarism fiind atestata in izvoarele antice. Acestia cultivau cereale, precum orz, secară, linte, bob și mai multe varietăți de grâu. Foloseau plugul cu brăzdar și cuțit de fier, iar drept unelte utilizau coase lungi (de tip celtic), seceri, sape, săpăligi, cosoare pentru tăiatul viței de vie, târnăcoape, securi, greble cu șase colți, etc.

De asemenea, cultivau intensiv și vița de vie, unii termeni specifici  acestei ocupatii, fiind mosteniti de noi din limba daca (butuc, strugure, curpen), dar practicau si albinăritul, pescuitul si creșteau animalelor, dintre care amintim vite, cornute, mici și mari si cai.

Dupa cum arata descoperirile arheologice, dacii reprezentau unul dinre cele mai vechi popoare europene care au practicat agricultura, respectiv inca din neolitic. Ei au folosit brazdarul de fier inca din prima jumatatea secolului IV i.e.n., acesta fiind gasit in mormantul tracic de la Kalacanovo (Bulgaria), dar si in cursul cercetarilor de la Ocnita-Valcea, Cetatenii din Vale, Comalau, Costesti, Craciunesti, Cristesti, Gradistea-Muncelului, Pecica, Strambu, Mosneni, Poiana, Tinosu, Capaina, Piatra Neamt sau Odorhei. De asemenea, pastoritul, activitate seculara a poporului dac, continua sa fie, in secolul I e.n., una dintre ocupatiile de baza ale acestuia.

O alta indeletnicire a dacilor, veche de aproximativ 800 de ani la venirea romanilor, asa cum arata unii istorici, era mineritul. Astfel, in secolul I al erei noastre, autohtonii, mai ales cei din arcul intracarpatic, exploatau si prelucrau fierul, arama, argintul și aurul,dar si bronzul (stapanind tehnica amestecarii cuprului cu cositor), utilizat mai ales pentru confectionarea uneltelor si podoabelor.

Dacii, precum stramosii lor, erau si buni mestesugari si excelau in manifestarile artistice materiale. Cele mai vechi opere de arta descoperite in spatiul corespondent Romaniei de astazi si atribuie unor culturi autohtone dateaza din epipaleolitic (8000-7000 i.e.n.), iar din eneolitic (3000 i.e.n.) ne-au ramas opere ca “Ganditorul” si “sotia” sa decoperite la Cernavoda.

Priceperea artistica a autohtonilor este oglindita si in realizari precum “zeita fertilitatii” de la Cucuteni, realizata in perioada 3600-3400 i.e.n., altarul din teracota dela Trusesti-Botosani, modelele din teracota ale celor patru sanctuare de la Cascioarele -Ilfov, datate 3600-3400 i.e.n. si care prezinta un rafinament arhitectonic la care templele grecesti, de pilda, vor ajunge abia dupa 2200 de ani.

Din epoca bronzului ne-au ramas cele 11 pumnale de aur de la Persinari, dar si tiparele pentru turnarea topoarelor de la Sarata-Monteoru (1700-1300 i.e.n.). Din epoca halsttattiana sau epoca fierului a ajuns la noi (1150-350 î.e.n.) depozitul de bronzuri de la Uioara de Sus, compus din 5800 obiecte in cantitate de 1100 de kilograme si continand sabii, pumnale, seceri, fibule, pandative dar si vase si zabale.

Marturie a priceperii si maiestriei mestesugarilor si bijutierilor daci stau, printre altele, tezaurele de la Pecica, Costești, Căpâlna si Stăncuța, care cuprind brățări spiralice, lanțuri ornamentale obținute prin împletire de fibre sau îmbinări de inele, palmete și capete de animale stilizate sau brățări cu capete de șarpe de tip elenistic.

Acestia mai confectionau si lanturi, colane, cercei sau agrafe. Un alt semn al uniformitatii si omogenitatii artistice pe intreg teritoriul Daciei sta si faptul ca exista o artă dacică a argintului, generalizată, începând din sec. III î.e.n.

Ceramica dacica cunoaste, in perioada secolelor I i.e.n. – I e.n., apogeul artistic si functional. In general lucrata la roata si cu puternice influente grecesti, aceasta este reprezentata de vasele pictate, cu motive geometrice, mai simple sau mai complicate, elemente vegetale redate fie naturalist fie stilizat, reprezentări de păsări și animale reale sau imaginare. Culorile folosite sunt de obicei roșul și brunul (în diferite nuanțe); mai rar, galbenul și negrul.

 

 

11 comments

  1. Ştiaţi că fraţii noştri aromâni au pichetat ieri ambasada Greciei la Bucureşti(sursă blogul “Zboară Niangrâpsiti”) pentru respectarea drepturilor lor sfinte?

    Au fost singuri.

  2. Rușine să ne fie că i-am lăsat singuri! Lipsa de solidaritate cu cei de-un sînge, în cazul românilor, este o boală veche și nu-i știu leacul. Solidarizarea în jurul unor idealuri comune, în jurul ideii dacice, poate, ar fi o soluție.

  3. s-o fi gândit careva cine a inventat plugul? curios este faptul că în mai toate limbile europene acest cuvânt se scrie şi se pronunţă la fel: plow, plough (engleză, irlandeză), Pflug (germană), plóg (islandeză), plov (daneză), plöja, plow (suedeză), плуг (rusă, macedoneană, bulgară, sârbă), pług (poloneză), pluh (slovacă, slovenă, cehă), plug (croată, albaneză), plūgas (lituaniană), pulluk (turcă)…
    DEX-ul zice că e de origine slavă, ceea ce este o aberaţie cred. În orice domeniu nou termenii se împrumută. De exemplu în domeniul IT cuvinte ca PC, computer, biţi, monitor, tastatură, mouse etc. sunt termeni tehnici care nu se mai traduc în limba română şi se folosesc ca atare. Deci cei care au practicat agricultura pentru prima dată au fost şi cei care au “exportat” termenii specifici acestui domeniu către vecinii lor (triburi, popoare). Or fi fost slavii pionerii agriculturii? Oare? Când nordul Europei era acoperit de ghiaţă iar în spaţiul Carpato-Dunărean era o civilizaţie înfloritoare…
    Vă las să trageţi concluzia singuri.

  4. Nu “poate”, e singura solutie, domnule Augustin. Nu degeaba incercam sa castigam de partea adevarului pe toti fratii nostri, fie ca sunt din Basarabia si Bucovina, fie ca sunt din Balcani. Vremea gurilor casca si a mainilor intinse a trecut. Va trebui sa luptam contra acelei variante mizere care ne catalogheaza drept o natie de corcituri. Nimeni n-o sa ne dea nimic. Iar de luptat nu se lupta cu “poate”, “parca”, “daca”, “stai putin sa mai vedem”. Ne informam temeinic si ne construim strategii. Apoi aparem in fata alor nostri calari, turnati in bronz insufletindu-i – redandu-le increderea si speranta.

  5. Situaţia celor peste 2 000 000 de aromâni din Balcani, ca şi naţionalitate, este dramatică, asimilarea lor este un proces în plină desfăşurare. Au o singură biserică în Balcani, cea din Korcea, în Albania. Nu au învăţământ în limba proprie, nu au niciun fel de drepturi afară de R. Macedonia. Iar acolo, datorită ştim noi cui, aproape că le este jenă să se declare ceea ce sunt. Ei nu au nicio patrie. Au ajuns să fie priviţi ca ciuca batăilor, deşi au pus bazele ortodoxiei în Balcani. Nu mai contează că au construit atâtea biserici …care nici măcar nu mai sunt ale lor. Nu mai contează că şi-au vărsat sângele pentru libertatea statelor din Balcani. Şi multe altele, puţini ştiu Golgota aromânilor. Nu o să-i auziţi plângându-se. Într-o zi veţi auzi marile lor poveşti, dar atunci o să-i căutaţi şi n-o să-i mai găsiţi nicăieri.

Lasă un răspuns la tudor Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *