Categorii
Dezvăluiri

Pytagora s-a inspirat din doctrina Zalmoxiană? Ce ne spun izvoarele istorice?

Grecii antici au recunoscut cu onestitate influențele multiple pe care le-au avut tracii și geții asupra lumii lor. Astfel, ei recunosc faptul că Orfeu, Dionisos sau Apolo sunt preluări din spațiul tracic, un spațiu de unde au luat și o serie de tradiții.

Nu întâmplător marele PYTAGORA (569-494 î. Chr.) recomanda acum 2.500 de ani următoarele: “Călătorește la geți, nu ca să le dai legi, ci ca să tragi învățăminte de la ei. La geți câmpurile sunt nesfârșite, toate pământurile sunt comune, iar dintre toate popoarele sunt cei mai înțelepți, ne spune Homer” (Legile morale și politice)

Înțelepciunea traco-geților a fost în continuare apreciată de greci, după cum reiese din izvoarele istorice, marele gânditor SOCRATE (470-399 î. Chr.) având ca învățător spiritual un TRACO-GET – ucenic al lui Zalmoxis, după cum am prezentat în acest articol: http://www.cunoastelumea.ro/marele-filozof-grec-socrate-a-avut-ca-invatator-spiritual-un-traco-get-ucenic-al-lui-zalmoxis-dovezile/

Iată că, privind din perspectiva izvoarelor istorice antice, nu ar fi nimic ieșit din comun ca lumea greacă, care a acceptat influențe majore din spațiul traco-getic, să fi beneficiat, prin intermediul lui Pytagora, și de influențe ale doctrinei Zalmoxiene.

Dar, vor spune criticii, acest lucru nu este posibil pentru că unele izvoare afirmă că Zalmoxis ar fi fost un sclav și apoi un ucenic de-al lui Pytagora. Nimic mai fals! Toate lucrurile indică faptul că această ipoteză nu este adevărată, că respectivele izvoare se bazează pe bârfele momentului. De altfel, Pytagora nu vorbește niciunde despre faptul că ar fi avut un elev cu numele Zalmoxis, ceea ce, dacă ar fi fost adevărat, nu ar fi putut fi neglijat, ținând cont de reforma spirituală extraordinară pe care acesta a făcut-o și de celebritatea sa în acea vreme.

Combătând această variantă, cercetătorul și lingvistul Mihai Vinereanu, autorul Dicționarului Etimologic al Limbii Române, bazat pe studii de indo-europenistică ne spune următoarele: “Herodot spune clar (după ce prezintă varianta cu Zalmoxis sclav – n.m.) că nu crede așa ceva întrucât Zamolxis trebuie să fi trăit cu mulți ani înaintea lui Pythagora. Herodot nici nu putea să gândească altfel întrucât a fost aproape contemporan cu Pythagora (cca 569- cca 494, i. d. Ch.), iar Herodot (cca 484 – cca 425, i.d. Ch.). Cum putea să creadă Herodot aceste bazaconii când el s-a născut doar la 10 ani după moartea lui Pythagora? Dacă Zamolxis ar fi fost elevul lui Pythagora trebuia sa fie doar cu vreo 30-35 de ani mai în vârstă decât Herodot, poate chiar mai tînăr, astfel încât Zamolxis ar fi putut fi chiar în viață când istoricul grec scria despre el. Or acest lucru este cu neputință din moment ce religia zamolxiană avea deja o vechime considerabilă pe vremea lui Herodot. Desigur, confuzia a pornit de la faptul că religia fondată de Zamolxis avea multe în comun cu doctrina filosofică a lui Pythagora. În acest caz există doar două soluții: fie Pythagora s-a inspirat din credințele filosofico-religioase ale traco-dacilor, fie ambele au o sursă comună (sau surse comune).”

O subliniere a faptului că Zalmoxis a trăit cu cel puțin un secol înaintea lui Pytagora este făcută și de istoricul Dan Oltean în monumentala carte RELIGIA DACILOR (O găsiți aici: http://dacia-art.ro/products-page/carti/ ) în care sunt prezentate un număr mare de cetăți getice uriașe de secol VII î. Chr., ca și practici funerare specifice religiei zalmoxiene, semn că ea era dezvoltată cu cel puțin un secol înainte de Pytagora.

Prin urmare, cercetătorii onești, care nu înghit manipulările celor ce spun că traco-geto-dacii erau niște primitivi, incapabili de lucruri semnificative, ar trebui să se concentreze pe aceste aspecte ale istoriei care pun în evidență valoarea extraordinară a culturii traco-geto-dacice și influențele majore pe care aceasta le-a avut asupra Europei antice.

În concluzie, ținând cont de asemănările dintre Zalmoxianism și filozofia și spiritualitatea răspândite de Pytagora, de faptul că Zalmoxis a trăit cu cel puțin 100 de ani înaintea lui Pytagora, de admirația pe care marele gânditor grec o avea pentru lumea getică și, nu în ultimul rând, de practica recunoscută a împrumuturilor religioase făcute de greci din lumea traco-getică, ne apare, așa cum spunea și Mihai Vinereanu, ca foarte credibilă posibilitatea ca Pytagora să fi fost influențat și să se fi inspirat din filozofia zalmoxiană.

O direcție de cercetare pe care ar trebui să pornească cât mai mulți specialiști…

Daniel Roxin

Pentru îmbogățirea informațiilor despre lumea traco-geto-dacică, vă recomand filmul TRACII, ISTORIE ASCUNSĂ, un documentar pe care l-am realizat împreună cu istorici și arheologi din România și Bulgaria:

A apărut volumul 2 al cărții POVEȘTILE MAGICE ALE DACILOR. Disponibil aici: http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-copii.html

7 răspunsuri la “Pytagora s-a inspirat din doctrina Zalmoxiană? Ce ne spun izvoarele istorice?”

https://www.romaniadigitala.ro/blog/regii-dacilor-si-razboaiele-cu-romanii/

Foarte frumoase emisiuniIe cu Dan OItean,o encicIopedie vie,credca o emisiune foarte interesanta pentru pubIic ar fi cu traseuI trupeIor romane si IupteIe date pana Ia Sarmisegetuza.
Ar mai fi si castreIe de pe munteIe Sureanu si intarituriIe dacice de pe vîrfuI Negru :

http://nicolaecristianbadescu.blogspot.be/2014/11/muntii-sureanu-varful-negru-patrimoniu.html

http://www.ghiduri-turistice.info/ghid-turistic-varful-negru-un-tinut-sacru-al-dacilor

Imi pare rau, cu toata stima, dar nu aveti argumente solide ca Zamolxe a trait cu 100 de ani inaintea lui Pitagora. Doar ca se nimereste felul in care se faceau ingroparile nu reprezinta o dovada destul de convingatoare.

Cel putin pentru mine care gandesc critic.

Vor fi alte dovezi, dar asta nu e destul de buna.

La greci exista o schimbare brusca dupa Pythagora ceea ce inseamna ca acei cinci la suta inspirati din fiecare actiune a sa vin din alta parte. Daca si dupa Zalmoxis e la fel si nu exista minim de similitudini intre ce era inainte si ce, dupa el, ar insemna ca au avut, ca si grecii, o resursa comuna spirituala. In greci oricum nu se poate avea incredere. De aceea isi si spuneau ei ca-i mai bine sa n-aiba de-a face cu dacii; pentru ca dacii reactionau virulent cand incercau sa-i prosteasca “a la grec”. Cum si astazi reactioneaza tot romanul, de fapt.

nu a fost sclav s-a dus intentionat ca sclav ca sa ia anumite invataturi pentru au servi apoi pe daci si de aceia el a devenit apoi un zeu pentru daci

Cred ca este bine sa lasam sa vorbeasca insusi Zamolxe despre viata lui. Asa ca am sa va dau un fragment din cartea lui Remer Ra – “Legile lui Zamolxe
“…
In cele cateva zile avute la dispozitie pana la noua intalnire cu Zamolxe, am urmarit sa adun cat mai multe date despre el. Cine a fost, ce a facut, cand a trait… Eu stiam prea putine despre Zamolxe, la fel ca majoritatea oamenilor. Din pacate, am descoperit foarte putine informatii, cele mai multe fiind din partea unor istorici ai vremii: Herodot, Strabon, Platon, Iamblichos, Porphirius si altii. Am descoperit ca cei mai multi il asociaza cu Pitagora, marele invatat grec, si ca ar fi fost sclavul acestuia. De asemenea, ca ar fi fost un mare reformator pentru neamul tracilor si ca ar fi primit anumite legi, numite si legile frumoase, de la zeita Hestia. Aceste legi mai erau cunoscute si sub numele de belagine si se transmiteau doar pe cale orala. Am mai aflat ca odata revenit pe pamanturile natale, i-a invatat pe traci ca omul este nemuritor si ca nu trebuie sa se teama de moarte, caci moarte nu exista. Apoi s-a retras timp de trei ani intr-o locuinta subpamanteana si dupa ce a revenit printre ai sai, neamul sau l-a socotit zeu.
Aveam o multime de intrebari sa-i pun lui Zamolxe. Am descoperit ca si celelalte unitati de constiinta desprinse din energia Principiului Unic s-au intrupat aproximativ in aceeasi perioada, si ca toti au avut un impact deosebit de mare, fiind mari legislatori si impulsionand fiecare civilizatia in care s-a nascut. Dintre toti, cel mai mare impact pare sa-l fi avut Lao Tze si Gautama Siddhartha (cunoscut sub numele de Buddha). In lume, aceste doua curente religioase fondate de ei, de fapt de discipolii lor – taoismul si buddhismul – aduna fiecare aproape 400 milioane de adepti.
A venit in cele din urma clipa in care urma sa ma reintalnesc cu Zamolxe. Am parcurs, desigur aceleasi etape preliminare alaturi de ghidul meu si iata-ma in sala din interiorul Bucegilor unde l-am reintalnit pe Zamolxe. Nu mai aveam acele puternice descarcari emotionale, insa Ramo mi‑a indicat sa mai patrund in acea camera interesanta, fiind impresurat o scurta perioada de timp de micile fulgere energetice multicolore, ce-mi dadeau o placuta si totodata o stranie senzatie. Se pare ca acea camera avea un rol reglator la nivelul corpurilor mele subtile. Ramo mi-a transmis telepatic ca efectul nu este decat temporar, fiind doar o reglare artificiala.
La iesire, m-a intampinat inconfundabilul Zamolxe, stralucitor, avand aura ce-l inconjura de aceeasi culoare albastru intens, fosforescent, iar vibratia sa imi dadea o incredibila stare de liniste, prospetime, forta si iubire totodata. Nu reuseam sa-i disting bine fata din cauza stralucirii, dar imi parea totusi a avea infatisarea unui tanar, chiar foarte tanar. Am citit in literatura de specialitate de faptul ca si alti clarvazatori il percep pe Zamolxe, insa ca batran, chiar foarte batran. Este vorba de acelasi „filtru“ prin care circula informatia cauzala. Prin urmare, fiecare il vede altfel, il percepe altfel, si totusi, fiecare medium are dreptate in felul sau. Cine pune pret pe intelepciune, asociaza intelepciunea cu batranetea, caci intelepciunea vine din experienta. Prin urmare, un spirit intelept este „tradus“ de receptorii mentali ai respectivului medium avand trasaturile unui batran.
Din nou, nici nu apucasem sa pun prima intrebare caci Zamolxe imi spuse:
– Stiu ca ai multe intrebari. Iti voi raspunde la cele ce trebuiesc a fi cunoscute.
Am avut numai doua intrupari totale in aceasta zona. Una a fost acum aproape 3500 de ani, iar cealalta, dupa cum au scris unii cronicari, in urma cu vreo 2500 de ani. Dar cele mai multe au fost in perioada atlanta, incepand de acum 200.000 de ani si pana in urma cu 16.000 de ani, cand am avut ultima intrupare ca atlant. Acestea au fost intrupari totale ale fiintei mele. Iti voi spune cate ceva despre ultima intrupare totala, pe vremea cand ma numeam Zamolxe.
– Deci Herodot a avut dreptate, am spus eu. I se paruse ca ai fi trait cu mult inainte de Pitagora.
– E adevarat, dar acele vremuri s-au dat uitarii foarte repede. Invataturile pe care le-am lasat au fost uitate, iar aceasta zona, impreuna cu locuitorii ei, geto-dacii, intrasera intr-o perioada de gol spiritual. Din cauza structurii speciale a acestei zone, nu puteam permite asa ceva. Fiind zona mea de interventie, ca sa spun asa, trebuia sa revin pentru a reaprinde spiritualitatea. Situatia era identica in mai toate zonele speciale ale planetei. Prin urmare, toate cele sapte unitati de constiinta desprinse din energia Principiului Unic am format o deschidere energetica si spirituala la nivel planetar si am hotarat ca este cazul sa dam un nou impuls evolutiv oamenilor. S-a petrecut in jurul anilor 500 i.Cr., dupa cum numiti voi acum.
– Ce ai vrut sa spui prin intrupare totala? am intrebat eu putin mirat.
– Aceasta presupune intruparea spiritului meu, ca unitate distincta a Principiului Unic. Intruparea partiala este atunci cand prin spiritul meu proiectez o structura mentala, cauzala sau, daca este cazul, spirituala asupra unei alte constiinte. Aceasta constiinta trebuie sa fie insa destul de evoluata pentru a putea prelua si suporta proiectia mea.
– Deci acum 2500 de ani ai avut o intrupare totala din cate am inteles. Nu este cumplit sa te intrupezi intr-o perioada atat de diferita fata de cea atlanta? Cred ca diferenta de civilizatie era uriasa. Practic, o alta lume.
– Diferenta era destul de mare, intr-adevar. Dar in plan spiritual lucrurile nu stau tocmai asa cum cred cei mai multi dintre voi. Gradul de dezvoltare tehnologica nu conteaza. In momentul intruparii, subconstientul, cel care detine informatiile tuturor vietilor anterioare, formeaza o zona distincta, aparent izolata de constient. Prin urmare, vietile anterioare sau zona de unde a coborat spiritul sunt uitate. Aceste amintiri reprezinta un balast, nu sunt relevante. Pot chiar constitui un factor de frana in evolutie. Ramane doar corpul cauzal, ca parte a corpului spiritual. Acesta este format din vectori de informatie si de vointa. Acestea dau dorintele profunde, inclinatiile, aspiratiile omului, talentele. Se poate spune ca ele reprezinta rezultantele de directie spirituala ale tuturor vietilor anterioare.
– Chiar si asa, noi stim ca oamenii din acele vremuri erau predominant axati pe forta bruta, fizica. Intr-un fel este constituit corpul lor cauzal si altfel este constituit corpul cauzal al unui spirit evoluat. Din cate am inteles, dorintele profunde, aspiratiile nu pot fi la fel. Presupun ca ai simtit asta inca din frageda copilarie.
– Ai dreptate din acest punct de vedere. Inca din primii ani ai tineretii am fost atras de misterul Creatiei, de pamant, de stelele cerului, de minunea aceasta numita om. Un loc aparte in sufletul meu il reprezentau muntii si padurile. Nu stiam cine sunt si de ce venisem pe lume… inca. Nu eram vazut printre cei de varsta mea, caci nu ma atrageau jocurile lor si nici indeletnicirile celor mari. O mare sete de cunoastere ma stapanea, dar din pacate, invataturile inaintasilor nostri se pierdusera cu timpul. Auzisem de intelepciunea elenilor de la cei ce se ocupau cu negotul si tot ce vroiam era sa fiu printre ei, sa le sorb cunoasterea. Mi-a fost greu sa ma despart de muntii mei, de padurile in care adesea mergeam singur, dar trebuia sa-mi urmez calea. Intr-adevar, am fost discipolul lui Pitagora in acele vremuri. Am pornit singur pe acest drum, lasand in urma mea totul. Nici nu implinisem 16 ani. Cu multe greutati am ajuns in vechea Elada si cu mai multe greutati am reusit sa ajung in prejma lui Pitagora. Nu aveam nimic de valoare cu mine, doar setea de cunoastere care imi ardea sufletul. Acest mare maestru m-a „vazut“ dintr‑o privire. Pitagora a simtit acea flacara din ochii mei, acea sete inconfundabila de cunoastere. Si eu il simteam, stiam ca trebuie sa fiu cu el, aveam sentimentul ca‑l cunosteam de multa vreme. Nu am fost rob cumparat, cum au scris unii cronicari ai vremii. La fel ca orice alt incepator, faceam muncile mai putin placute, dar asta era una dintre lectiile care trebuiau invatate. Multe invidii am atras din partea celorlalti discipoli deoarece invatam si intelegeam foarte repede invataturile sale, iar el se purta cu mine ca si cum ar fi fost parintele meu. L-am urmat in multe, foarte multe locuri. Invatatii vechii Elade nu aveau impreuna nici jumatate din intelepciunea lui Pitagora, de aceea si-a atras multe invidii printre aristocratii si invatatii tarii sale. I s-au pus numeroase piedici pentru a intemeia o scoala de intelepciune. Insa multi discipoli l‑au urmat pretutindeni pe maestru. Ne stabiliseram in cele din urma la Crotona, unde Pitagora a fondat o inalta scoala de spiritualitate. Cei de acolo si-au dat acordul si sprijinul pentru toate acestea. Au trecut astfel multi ani. Multe am invatat de la el si de la altii. Nu este locul si nici timpul pentru a expune cele ce-am invatat si deprins acolo.
La un moment dat, am simtit ca ma desprind de mine insami, o senzatie foarte stranie, pe care n-o mai simtisem niciodata. Parca ma afundasem in mine. Am vazut ca intr‑un film mental cele relatate de Zamolxe si la un moment dat parca ma vazusem-simtisem si eu acolo. M-a cuprins un dor nebun dupa acele vremuri, dar si o mare tristete m-a impresurat dintr-o data. Zamolxe m-a ajutat cumva sa-mi revin. Nu stiu cum.
– Ai fost printre cei din preajma lui, imi spuse. Ti-am oprit trairea, deoarece nu ai inca puterea de a infrunta emotiile. Mi-ai fost dat in grija de Pitagora, caci erai nou venit. Astfel am putut pastra vibratia ta si nu numai. Ai fost martor la distrugerea scolii, din aceasta cauza acum ai retrait putin din acea amaraciune.
A fost o incredibila schimbare de vibratie. Niciodata nu mai experimentasem o atat de rapida trecere, de la o stare de mare amaraciune la una de incantare. Ma simteam extraordinar de bine, asteptand ca un copil fascinat continuarea relatarii lui Zamolxe.
– Intr-una din linistitele seri din Crotona, continua Zamolxe, m-a cuprins un puternic dor de muntii cei dragi din frageda mea tinerete. Eram putin frustrat ca nu reuseam sa elimin acel dor. Multe lectii invatasem despre autocontrol, dar atunci nimic nu parea sa ma ajute. Deprinsesem foarte bine tehnica de iesire in astral, sau de iesire a sufletului cum se numea atunci, si m-am lasat dus pana la radacina acestui dor. Nu era un dor venit din sufletul meu, era de fapt o chemare. Chemarea aceasta venea dintr-un munte care este acum parte a masivului numit Retezat. Am vazut ca in interiorul acestui masiv se afla o constructie energetica piramidala. Era fascinanta. Nici piramidele egiptene nu m-au fascinat in asa masura, cu toate ca le-am vazut inainte de a sorbi intelepciunea lui Pitagora si eram mai usor de impresionat atunci. Imaginea unui chip imi aparuse in acele momente. Acel chip arata cu totul altfel decat tot ce intalnisem pana atunci. Ochii acelui chip erau sursa chemarii de la mari departari. Intelepciunea lor era necunoscuta mie, privirea, dar si forma fetei, armonia trasaturilor si finetea lor, pareau a fi nepamantene. Dincolo de acel chip am intuit ca se afla o intelepciune nemaiintalnita si multi, multi ani. Nefiresc de multi pentru acea vreme! Am stiut dintr-o data ca trebuie sa ma intorc in tinuturile natale. Nu mi-a schitat decat un zambet si mi-a spus doar doua cuvinte: vino acasa.
A urmat un alt moment de-o cumplita amaraciune pentru mine. In aproape aceeasi clipa l-am simtit pe Ramo cum ma cuprinde cu vibratia sa inconfundabila. Imi amintesc ca am trait un alt moment deosebit. Desi Ramo reusise sa-mi estompeze acea amaraciune, am realizat ca in corpul fizic imi curgeau lacrimile. Eram parca doua persoane in acelasi timp. Sunt un om greu impresionabil in viata de zi cu zi, dar acele momente m-au coplesit. Apoi a intervenit si Zamolxe.
– Aceasta amaraciune eu ti-am provocat-o, prin plecarea mea. Si nu numai tie, ci si celorlalti care erati sub indrumarea mea la Crotona. Dar trebuia sa-mi urmez destinul. Atunci am realizat ca am o mare lucrare de facut pentru neamul meu. Sa nu crezi ca despartirea de voi, de Crotona si de Pitagora a fost usoara pentru mine. Numai eu stiu cat ati patruns in sufletul meu. V-am promis atunci ca nu va voi lasa si ca ne vom mai vedea peste vremi, pentru a continua invataturile. Toti cei zece care erati sub indrumarea mea, ati mai fost intrupati in neamul acesta, iar cinci dintre voi sunteti acum, chiar aici, in tara romaneasca. Ceilalti cinci vor veni si ei peste putina vreme pe acest pamant.
…”

Lasă un răspuns la Mos-ul Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *