Am ajuns la Sarmizegetusa in septembrie si, pentru a nu stiu cata oara, am incercat aceleasi sentimente, greu de zugravit. Parca vorbele fie sunt prea putine, fie nu exista. Nu este doar o reintoarcere ACASA, ci si o calatorie spirituala, intr-un loc care-si spune povestea de atatea si atatea secole celor ce vor s-o asculte.
Acolo, sus, in mijlocul codrilor, pietrele vorbesc trecatorului, ii amintesc de cei ce-au fost, ce au trait, ce au luptat, de cei ce s-au rugat, au sperat, si-au purtat visele si traiul, asa cum noi ni le purtam pe ale noastre astazi. E liniste la Sarmizegetusa, doar vantul adie prin coronamentul copacilor, asemeni unei voci ce sopteste o taina.
text si foto: Valentin Roman
Ascultă Radio Frecvența Sufletului! frecventa-sufletului.ro
Superb
Sunt foarte reusite pozele, domnule Valentin Roman. Va multumesc pentru postare. Sunt o binecuvantare pentru cei ce n-au fost niciodata la Sarmizegetusa cat si pentru cei ce nu vor avea sansa sa ajunga vreodata pe acolo.
Nu mai faceti atatea poze la lemnele alea enervante va rog, stiti bine ca au fost puse de Nicolaescu…
superb, pacat ca statul roman trateaza cu dezinteres vestigiile istorice…..
E bine sa ne amintim de stramosii, de eroii si de mai marii (conducatori, intelepti, genii) tarii noastre, sa-i cinstim si sa-i iubim. Sa-i avem inaintea noastra ca modele demne de urmat. Un popor fara intelepti e un popor prost si usor de manipulat si de inselat, iar intelepciunea vine de la Dumnezeu.
Multumesc pentru fotografii!
Imi puteti spune, va rog, ce reprezinta fotografia 239?