Diferentele sociale au fost accentuate la imbracaminte. Nu doar dintr-o chestiune de materiale si calitate in pregatirea sa, ci si din cauza unei chestiuni de simbolizare implicita in articole de imbracaminte. A fost aceeasi societate care a impus aceste reguli vestimentare care ne permiteau sa vedem puterea sau clasa individului. Intr-adevar, nu numai pentru a distinge romanul de neroman, ci si pentru a distinge romanul de roman. Desi in timpul Imperiului au pierdut din importanta, in timpul Republicii au existat legi care determinau cine putea purta anumite podoabe si cine nu pentru a-si identifica vizual pozitia sociala.
Un exemplu in acest sens s-a intamplat in randul calaretilor, senatorilor si diferitilor magistrati ai guvernului roman, care puteau purta diferite ornamente pe imbracaminte care ajutau identificarea si recunoasterea lor usoara. In societatea romana, aceste podoabe nu erau doar un premiu pentru prestigiul, cariera si importanta persoanei, ci erau si indicatori ai respectului pe care restul cetatenilor ar trebui sa-l aiba fata de ei.
Clavii si togile magistratilor
O alta diferenta notabila intre tunici era distinctiile speciale care puteau fi adaugate acestora in functie de clasa sociala si pozitia politica a persoanei. Calarii, de exemplu, puteau purta asa-numita tunica angusticlaviana , cu dungi mici pe laterale. In timp ce tunica laticlavia , purtata de senatori, avea doua dungi mai late decat cea intalnita in augusticlavia mentionata mai sus si pe laterale. Aceste dungi erau rosiatice intense, sau daca persoana isi permitea vopsele violete, de culoare violet. Cand erau imbracati impreuna cu toga praetexta , se combinau in asa fel incat era aproape inevitabil sa vedem pozitia sociala a celui care o purta.
Clavus in latina inseamna cui, iar liniile de pe halate au fost denumite in acest fel datorita dreptatii lor. Trebuie sa mentionam ca copiii, inainte de maturitate, purtau si tunici cu linii rosiatice pe laterale. Pe de alta parte, desi senatorii trebuiau sa poarte laticlavia , au existat ocazii speciale in perioadele de necaz si criza in care purtau angusticlavia in semn de egalitate sau de protest. Un exemplu in acest sens a avut loc in anul 58 i.Hr., cand tribunul plebei din acea vreme, adica Publius Clodius Pulcher , a incercat sa-l exileze pe Cicero. In semn de protest, senatorii au purtat angusticlavia in timpul sesiunii relevante din Senatul Roman.
Omul de rand sau sclavul avea tunici dintr-un material mult mai rustic si inchis la culoare, in general maroniu sau gri inchis.
Nu numai in materie de imbracaminte au existat astfel de diferente. De exemplu, asa-numitii calcei senatorii , si asa cum se vede din denumirea acestuia, erau incaltamintea purtata de senatori in timpul sedintelor sau sedintelor Senatului Roman, acestea reprezentau un instrument de semnalare si de distingere a prezentei unui senator. Acest tip de incaltaminte senatoriala a fost vopsita intr-o nuanta rosiatica, astfel incat sa poata fi recunoscute cu usurinta. Fiind rosiatici, contrastau puternic cu culorile deschise ale togii, mai ales ca senatorilor le placea sa poarte togele lor stralucitoare. Pentru mai multe informatii vezi articolul despre incaltamintea romana.
Daca erau prezenti cu o lunula , o podoaba de argint situata de obicei pe partea superioara a pantofului, atunci oficialul guvernamental avea o importanta si o traiectorie mai mare.
Toga pictica
In perioada finala a Republicii, unii generali triumfatori au asistat la triumfurile lor purtand toga picta , o toga complet purpurie impodobita cu fire de aur. In Imperiu, aceasta toga era purtata in mod regulat de imparati.
Identificatori sociali in imbracaminte
Este important de evidentiat efortul care s-a depus nu doar pentru a arata bogatia cu imbracamintea, ci si pentru a putea demonstra dintr-o privire puterea persoanei si diviziunile puterii chiar si in acelasi rang social. De exemplu, daca calceii senatorii erau impodobiti cu o lunula -o podoaba de argint- ei indicau ca acesta era un oficial important.
Distinctii se faceau si in viata personala, cu stola , imbracamintea unei femei tipice, o femeie casatorita se deosebea de o femeie necasatorita, iar cu stolae matronae o femeie care avusese mai mult de trei copii. Ceva care a facut-o pe aceasta femeie matrona si i-a permis sa acceseze diferite beneficii speciale in societatea romana. Unii oficiali de mare importanta care nu erau magistrati, cum ar fi pontifex maximus si care, prin urmare, nu puteau purta robe cu margini violete, si-au demonstrat pozitia si prin cutitul de fier cunoscut sub numele de secespita , pe care il purtau exclusiv.
Un alt identificator de statut social a fost pileusul , o palarie purtata de liberi pentru a-si afisa in mod deschis statutul de persoana libera (pentru mai multe informatii vezi articolul despre palarii si sepci in cultura romana) . Femeile sclave obisnuiau sa poarte palarii, dar pentru sarcini agricole.
Materiale vestimentare si clase sociale
Este evident, si asa cum se intampla in toate societatile lumii si de-a lungul istoriei, ca clasele sociale pot fi diferentiate prin hainele pe care le poarta. O persoana cu putere de cumparare mai mare isi va folosi, evident, averea pentru a cumpara haine mai bine facute si materiale mai scumpe. Acest lucru s-a intamplat si la Roma. De exemplu, sclavii si libertii, precum si oamenii de rand mai saraci, nu purtau toga. Primele doua pentru ca nu aveau dreptul sa-l foloseasca, deoarece, asa cum spuneam, era o insigna romana care simboliza dignitas si gravitas . Ultima pentru ca de multe ori ar putea fi o imbracaminte scumpa.
Culori si profesii
Desi detaliul pe care il vom aminti mai jos nu s-a extins la fel de mult in societatea romana precum folosirea togii praetexta pentru a diferentia magistratii de ceilalti nobili, de-a lungul timpului s-au adaugat anumite culori toge pentru a evidentia profesia persoanei care o imbraca.
De exemplu , filozofii purtau detalii in albastru (filozofii obisnuiau sa poarte si mantaua filosofului pentru a se identifica ca atare) , doctorii purtau verde, iar teologii purtau negru. Acesta a fost in mare parte un motiv decorativ care, dupa cum am mentionat deja, nu s-a raspandit in mare masura prin societatea romana.