Voievozii noştri: Alexandru cel Bun

Categories ArticolePosted on

Tweet

La 1400 vine la tronul Moldovei voievodul Alexandru. „Domnului acesta cu dreptate i s-a dat titlul de Bun, pentru că a dus în cea mai înţeleaptă orînduială toate lucrările pămîntului, şi politiceşte şi duhovniceşte, prin care măsură a lui i s-au sporit Moldovei slava…”. Cu toate că de abia se afirmase în contextul european, prevalat de mentalitatea expansionistă – extinderea suze¬ranităţii fiecărui subiect, Moldova timp de 32 de ani ai domniei lui Alexandru cel Bun (1400 – 1432) a dus o viaţă relativ tihnită şi prosperă.

Oamenii pămîntului în frunte cu domnitorul lor se străduiau să aibă relaţii paşnice cu vecini, să-şi lucreze ocinile, să înmulţească, turmele, îmbogăţind ţara. Domnia îndelungată, durabilă şi paşnică a creat condiţii pentru valorificarea unor noi pămînturi, dezvoltarea meşteşugurilor, exploatarea cu mare folos pentru ţară a căilor comerciale − a drumurilor moldoveneşti, ce legau porturile − mari centre de desfacere a mărfurilor − Chilia şi Cetatea Albă cu Lvovul, Cracovia, Cameniţa, cu Braşovul, Sibiul şi Bistriţa (în Transilvania).

Importanţa acestor artere de negoţ devine şi mai mare, rentabilitatea lor sporea simţitor, întrucît ele treceau prin Trotuş, Baia, Bacău, Suceava, prin Tighina şi Hotin. Alexandru cel Bun a stimulat circulaţia şi lărgirea nomenclatorului de mărfuri prin semnarea la 8.10.1408 a privilegiului comercial negustorilor lvoveni. După un an, la 1409, dînsul acordă un nou privilegiu negustorilor din Polonia şi Lituania.

La afirmarea puterii de stat în devenire, întărirea poziţiilor pe plan extern a contribuit extinderea esenţială a domeniului ţării, pe contul alipirii unor noi teritorii spre răsărit şi sud, afirmarea suveranităţii depline asupra ţinuturilor Pruto-Nistrene şi din sud.

În condiţiile unei extinderi considerabile, de la începutul secolului al XV-lea, a teritoriului Statului Moldovenesc pînă la Nistru şi pînă la Marea Neagră, Alexandru cel Bun a trebuit să colonizeze aceste regiuni pentru a fi valorificate, dar, mai întîi pentru a consolida suveranitatea sa pe pămînturile Pruto-Nistrene. Alexandru cel Bun trebuia să demonstreze, că, într-adevăr, este „domn a toată Ţara Moldovei”.

Prin gramota sa din 3.06.1429 „Alexandru voievod, domn al Ţării Moldovei” a dat şi întărit feciorilor vornicului Ivan „peste Prut, la Derenice zece locuri; unde a aşezat sat Stanco, la Cornul Lîcinului, şi Fîntîna Rece şi unde este Andrieş, şi Bahmătăuţi şi, pe Ciuhru, sub Horodişte, şi Suhoverhul unde este Ivan al lui Filea, în tot acest hotar să-şi întemeieze zece sate…”.

La 27.05.1429 Alexandru cel Bun i-a dat panului Ivan Cupcici „dincolo de Prut, Neagăuţi şi de Neagăuţi în sus pe Racoveţe pînă la hotarul lui Grozea, ce va putea să-şi întemeieze…”. Alexandru cel Bun a aplanat îndelungatul conflict cu centrul ecumenic ortodox. La 1401 Patriarhia de Constantinopol a recunoscut Mitropolia Moldovei şi caracterul canonic al mitropolitului Iosif.

Răspîndirea autorităţii domnitorului asupra noilor pămînturi, intensificarea schimbului de mărfuri prin arterele comerciale ale Moldovei, dezvoltarea oraşelor şi a tîrgurilor, sporirea populaţiei acestor centre de comerţ şi meşteşugăreşti au extins baza socială a puterii de stat. Pentru a ocroti interesele ţării şi a întări poziţiile ei în această parte a Europei, Alexandru cel Bun recurgea la diferite mijloace diplomatice. Eforturile diplomatice ale lui Alexandru cel Bun au fost binefăcătoare pentru Moldova. La 1402 dînsul recunoaşte suzeranitatea Poloniei asupra Moldovei.

Vasalitatea Moldovei faţă de Polonia, în altă perioadă − faţă de Ungaria avea un caracter mai mult decorativ, protocolar: suveranitatea ţării şi a domnitorului nu erau ştirbite prin nimic, statul nu plătea tribut, nu era limitat în relaţiile sale externe. Domnitorul Moldovei împreună cu suveranii Poloniei, Ungariei, Lituaniei în 1429 a participat la lucrările Congresului de la Luţc (Volînia), care năzuia să amelioreze relaţiile dintre aceste state. Sprijinit de suzeranul polon, Alexandru cel Bun izbuteşte şi de această dată „să evite suzeranitatea ungară”.

Aşadar, întregirea teritorială, valorificarea pămînturilor Pruto-Nistrene, afirmarea suveranităţii asupra lor, determinarea graniţelor istorice ale Statului Moldovenesc şi recunoaşterea lor de către ţările vecine s-au produs în primele decenii ale veacului al XV-lea, în vremea domniei lui Alexandru cel Bun. Concomitent cu extinderea teritorială şi stabilirea frontierelor s-a răspîndit asupra întregului spaţiu statal moldovenesc şi denumirea Moldova.

Pe timpul lui Alexandru cel Bun se aduc la Suceava de la Cetatea Albă moaştele sf. Ioan cel Nou, iar Gr. Ţamblac scrie „Mucenicia sf.Ioan cel Nou” – prima scriere originală în Moldova. Din timpul domniei lui Alexandru cel Bun ne-a rămas Tetravanghelul lui Nicodim – cel mai vechi (1404) manuscris moldo-slavon, se menţionează episcopia de Rădăuţi (1413), iar Gavriil Uric scrie vestitul „Tetravanghel cu miniaturi” (1429).

 

sursa: www.moldovenii.md

5 comments

  1. Dar nu Alexandru cel Bun a fost cel care a ars toate documentele scrise in limba romana cu alfabet latin ? Eu asa stiu..Si a introdus fortat alfabetul chirilic si limba slavona ca limba de cancelarie.

  2. E foarte nimerit sa postezi articole despre voievozii romani,deoarece exista o mare legatura intre ei si geto-daci,atat spiritual cat si politic.Acuma,mi-au placut randurile de mai sus,insa cand am intrat pe site-ul respectiv,mi-a cam pierit cheful. De ce? – http://www.moldovenii.md/md/section/475.Adica trebuie sa nu le ai pe toate ca sa afirmi asa ceva sau esti in slujba Rusiei,care stim care ii sunt dorintele,a-propos de Moldova.Dar,iata care era situatia in timpul lui Vasile Lupu(1634-1653) si cam ce limba se vorbea atunci in popor(folosindu-se literele slavone) https://tiparituriromanesti.wordpress.com/?s=vasile+lupu.A se vedea textul integral al Pravilei lui Vasile Lupu.
    Deci,baietii de la moldovenii.md bat campii cu teoria limbii moldovenesti,inventie a Rusiei din momentul cand a acaparat teritoriile de la stanga Nistrului si fac o salata orientala din teorii bazate pe studii genetice si pohta ce-au pohtit-o si o pohtesc toate slugile Rusiei.

  3. Pasii m-au dus si prin Polonia.Acolo am avut ocazia unica de a ne arata mandrii ca suntem din neamul lui Alexandru cel Bun.Un ghid ne explica despre Cavalerii Teotoni, despre lupta de la Grunwald, unde Cavalerii Teotoni au fost infranti definitiv.Nu se stia in Polonia ca si Alexandru cel Bun a trimis corp de oaste, arcasi care i-au terminat pe teutoni definitiv.A fost o lectie de istorie pe care i-am dat-o ghidului polonez. Despre Stefan cel Mare vad ca inca nu ati scris. Iata o mare revelatie ce o dau acum.
    Toti domnitorii Moldoveni aveau exprimarea oficiala IO Alexandru Voda. Cuvantul IO s-a luat de fiecare data in sens gresit, in sensul de EU Alexandru…Total gresit.
    IO= hominidul ce este in corp fizic care are Ingeri dati de DOMNUL indiferent de multimea celor ce il coordoneaza, se ia mereu dupa Ingerii Buni, neglijand constant pe cei rai.Asa se explica Adaugarea celei mai vechi literea din alfabetele stravechi,inainte de Potop,preluate si continuate cu mandrie. IO inseamna si litera, si cuvant.Pentru ca Domnitorii au fost blanzi cu poporul, fiind Unsii Domnului pe Pamant.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *