Portul popular momârlănesc – Tradiții și obiceiuri moștenite de la Daci

Categories DezvăluiriPosted on

Asemănător în linii mari cu costumul popular din Mărginimea Sibiului, costumul popular de pe Jiu are câteva note proprii, printre care ţesura deosebită a pânzei albe învârstată din distanţă în distanţă cu dungi.

 

Portul femeiesc

 

În componenţa portului femeiesc intră: ciupeagul, poalele, catrinţele, ştrinfii (ciorapii) şi cârpa (broboada sau chischineul). Ciupeagul (cămaşa) – este croit din foi de pânză care se unesc în jurul gâtului, deschizătura fiind aşezată lateral . Are, de asemenea cheutori, fiind lipsit de guler. Mânecile sunt uşor bufante, strânse la încheieturi şi apoi terminate cu cipte (dantele late).

Râurile de cusături măiestre curg pe mâneci în jos, brodate cu panglică de culoare neagră. Piepţii cămeşii femeieşti sunt împodobiţi cu mai multe rânduri de pui (râuri) de aceeaşi dimensiune cu cei de pe mâneci. Peste ciupeag se îmbracă un pieptar din piele nevopsită de miel sau din catifea neagră.

Costumul femeilor este completat de poale şi catrinţe,  poalele fiind încreţite (plisate). Peste poale, în faţă şi în spate se pun catrinţele negre cu dantelă pe marginea de jos. Ambele catrinţe sunt brodate pe părţile laterale cu dantelă neagră, iar în partea de jos, aproape de jumătate au două benzi late de ornamente cusute cu mătase neagră sau alte culori sobre în motive geometrice sau florale .

Aceleaşi motive se întâlnesc şi pe ştrimfi (ciorapi albi lungi până la genunchi), confecţionaţi fie din bumbac, fie din lână amestecată cu borangic. În încălţări atât femeiele cât şi bărbaţii purtau şosete groase de lână numite călţuni, încălţămintea tradiţională fiind opincile.

 

Portul barbatesc

 

Piesele componente ale portului bărbătesc sunt: cămaşa, cămeşuia, vesta, cioarecii, brâul (chimirul) şi pălăria (clopul).

Cămaşa lungă până deasupra genunchilor era confecţionată din pânză ţesută manual învărgată cu dungi de culoare roşie învrâstate cu negru, nu avea guler şi era prevăzută în partea anterioară cu o despicătură pentru cap. Ea se strângea în jurul gâtului cu ajutorul unor şnururi subţiri numite chiotori.

Cămaşa avea o croială specială cu clini intercalaţi în faţă şi în spate , iar în partea de jos era plisată , cu poalele cusute cu ajur. Modelele cusute pe cămăşă erau geometrice sau florale, aranjate sub formă de râuri (benzi) în formă de cruce. Peste cămăşă se îmbrăca pieptarul, înfundat, sau despicat în faţă, din postav sau din catifea.

Brâul (chimirul) confecţionat din piele, lat de până la două palme, împodobit cu modele de cârmă bătută se încingea peste cămaşă dând acesteia în partea de jos aspectul unor fustanele care coborau până la jumătatea coapselor.

Cioarecii erau confecţionaţi din pânză albă de bumbac ţesută în casă – pentru vară, iar pentru sezonul rece din lână, ca şi cea pentru căputuri.

Ca acoperământ pentru cap, în sezonul cald se purta pălăria (clopul) confecţionată dintr-o pâslă rigidă şi mai aspră numită pănură. Borurile erau scurte şi teşite, iar la baza calotei era fixată de jur împrejur o panglică, tot neagră, numită primbură. Pentru iarnă atât bărbaţii cât şi femeile aveau şube, sumane sau cojoace aproape identice.

Toate materialele din care se confecţionau veşmintele tradiţionale au fost iniţial ţesute în casă cu ajutorul războaielor de ţesut . Tot în casă erau ţesute şi confecţionate  străiţile şi săcuiele ca şi desagii, toate folosite pentru transportul bagajelor. Acestea erau din lână sau bumbac, decorate cu dungi transversale şi longitudinale în diverse culori printre care apărea şi roşul.

De-a lungul vremii costumele tradiţionale momârlăneşti au suferit unele modificări, fiecare generaţie încercând să le îmbogăţească cu elemente de creaţie personală.

 

Elemente de folclor

 

Folclorul  momârlanilor  nu prezintă o prea mare bogăţie şi diversitate. Nelipsite de la nici un eveniment  mai important din viaţa oamenilor,  jocurile momârlăneşti  se caracterizează printr-un ritm bine conturat. Dansul cel mai cunoscut este  învârtita, căreia i se mai spune generic “joc”,  joc de perechi mixte, cu rotiri vijelioase alternative spre stânga şi spre dreapta, însoţite uneori de bătăi în pământ, mai ales pentru a puncta schimbarea direcţiei.

La un anumit număr de rotaţii , bărbatul îşi învârte de 2-3 ori partenera pe sub mână , ceea ce conferă varietate jocului. În timpul dansului  jucătorii strigă minciuni şi chiuie , dând un farmec aparte zarvei de petrecere. Aşa cum cere tradiţia , acest rol revine exclusiv bărbaţilor. Aceste strigături sunt în general satirice, surprinzând aspecte comice, hazlii din viaţa comunităţii, dovedind spirit şi talent:

,,Mândrele şi beutura /Alea mi-or mâncat făptura,/

    Mândrele şi cu averea/ Alea mi-or mâncat puterea .,,

    ,,Uiu-iu pe după stână / Să se facă brânza bună .,,

    ,,Momârlanu-i momârlan / Şi la munte-i căpitan ./

    Momârlan, momârlănaş / Nici în casă să nu-l laşi .

    Că-ţi sparge căldările / Şi-ţi ţucă muierile .,,

Dacă în vechime momârlanii jucau după melodii cântate la fluier ( floieră ), acum  lângă fluier au început să apară clarinetul şi saxofonul. Dansurile se exectau în costume populare pe care  momârlanii le îmbrăcau în zilele de sărbătoare, la petreceri sau evenimente importante din familie şi comunitate .

 

Măsuratul oilor

 

Obicei venit din vremuri ancestrale,urcatul oilor la munte este o sărbătoare a lunii mai la care participă întreaga familie. Prin înţelegere, ţăranii se hotărăsc la ce stână să-şi ducă oile şi unde să le lase până toamna. La  2-3 zile după urcare pe crestele munţilor, unde iarba este grasă şi curată, are loc măsuratul laptelui oilor, eveniment cunoscut sub denumirea de “măsuratul oilor”. Câte un reprezentant din fiecare familie, în ziua măsuratului, îşi mulge mârzările (oile cu lapte), colectându-şi laptele în strungăreţe împodobite cu modele florale.

După ce toate mârzările au fost mulse, laptele se măsoară de către proprietarul stânii folosindu-se instrumente specifice: băţul gradat, cupa, vadra, lingura şi cioiul. În funcţie de cantitatea de lapte obţinută, se stabileşte cantitatea de brânză ce urmează a fi luată de  fiecare proprietar de oi şi ordinea în care trebuie luată brânza. După stabilirea ordinii, laptele se încheagă folosindu-se cheag preparat în casă sau procurat din comerţ.

După ce laptele s-a închegat, se “sparge” caşul, se “strânge” şi se taie cu un cuţit special, dându-i forma de calup. Bucăţile de brânză se pun în saramură, se lasă să absoarbă sarea necesară, apoi se aşază în ciubere (butoaie de lemn), se acoperă cu o altă saramură şi se pun la păstrare. Sărbătoarea măsuratului se încheie cu o masă la iarbă verde(dacă vremea permite): cu nelipsita carne de miel la ceaun şi caş dulce. Cântecul fluierului ciobănesc răsună până seara când oamenii coboară la casele lor.

sursa: http://valeajiului.org

5 comments

  1. traditii frumoase, care din pacate, incep sa se piarda.la noi se chema impreunatu’ oilor… acum nici oi nu mai sunt si nici cine sa le mai impreuneze… batranii au murit si cei tineri nu mai preznta interes pentru astfel de traditii… pacat.

  2. Mi-ar place sa se faca mai multe demersuri si mai oficiale daca se poate(si stiu ca se poate ) pentru pastrarea acestor valori importante la nivel european.
    Mía de curand am vazut intr-un reportaj la tele un frantuz creator de moda tare preocupat pentru aceste porturi romanesti frumoase si cred ca a avut si succes pentru ca ulterior am vazut actori(actrite) straini imbracati cu camasi ardelenesti. Si pe printesa mai noua ea cei drept de Anglia tot asa purtand intr-un act oficial o camasa traditionala romaneasca alba cusuta cu rosu.
    Si ma intreb daca ei strainii le poarta la noi de ce nu le poarta vedetele? Ce le e rusine?

  3. Si inca ceva acu ca o venit vorba , stau dovada statuile din Roma si de pe la Vatican pe care le-ati amintit intr-un articol anterior vesmintele astea putin s-au schimbat de celebra putin 2000 de ani.Pe cand le purtau dacii romanii umbral cu fuste si cu piptare din piele cara camasi fara pantaloni si restul.
    Si toate astea le aveau si le avem datorita harniciei si incapatanarii femelor ; da da datorita dacelor si romancelor . SA NU UITATI ele au facut posibil toate astea si mai mult cred, pentru ca asa cum stim tot ele se ocupau cu cresterea si invataturile copiilor si cred pastrarea acestor traditii.
    Sa fie focu foc si apa apa
    Sa fie lemnu lemn si piatra piatra.

  4. As fi mandru sa port un costum traditional dar la ce preturi au este doar un vis frumos.L-as purta Duminica la biserica.la fel cu statuile de daci din Roma,putini romani au posibilitatea sa le vada.

  5. Acum vreo doi ani la Muzeul Satului tiganii vindeau piese de costume vechi populatre cumparate/luate de prin sate de la oamenii batrani. Noi nu stim sa me pastram traditia

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *