Categorii
Arheologie

Informații în premieră: Rezultatele preliminare ale campaniei arheologice 2018 de la Poiana Cireșului

Daniel Roxin: Pentru al patrulea an consecutiv, Asociația Geto Dacii a participat cu finanțare la cercetarea arheologică de la Poiana Cireșului (mulțumită celor care au făcut donații și pe care îi amintim la sfârșitul articolului), locul unde s-au făcut descoperiri remarcabile, de interes mondial, și în anii trecuți. Aici, la Poiana Cireșului, pe mai multe straturi de locuire, s-au descoperit podoabe, arme, unelte și alte artefacte vechi de peste 20.000 de ani, care au aparținut omului preistoric. Și în acest an rezultatele au fost de excepție, iar astăzi am primit din partea echipei de arheologi, coordonată de Prof. univ. dr. Marin Cârciumaru și cercetător Elena Cristina Nițu (șefa șantierului arheologic), rezultatele preliminare, urmând ca în viitor să venim cu alte informații despre descoperirile făcute în acest an…

Comunicatul echipei de arheologi pentru cunoastelumea.ro: “Cercetările sistematice din situl Poiana Cireşului – Piatra Neamţ au fost continuate în acest an pe parcursul lunilor august și septembrie, noile rezultate contribuind semnificativ la înțelegerea comunităților paleolitice care s-au succedat pe o perioadă lungă de timp în acest loc. Cercetările de aici s-au realizat, cu unele întreruperi, din 1998 până în prezent, iar săpăturile sistematice efectuate au reliefat existența a patru niveluri paleolitice, datate prin mai multe metode (C-14, AMS, OSL, paleomagnetism).  Locuirile gravetiene beneficiază de zeci de datări realizate în mai multe laboratoare (Beta Analytic, ORAU-Oxford, Erlanger, RoAMS-IFIN HH), toate oferind un cadru cronologic coerent și consistent. Cele  trei niveluri gravetiene surprind o perioadă lungă de dezvoltare a acestei culturi, între 20.000 și 27.000 uncal BP ( 23.000-30.000 BP, vârste calibrate), iar prin descoperirile realizate de-a lungul timpului, așezarea este fără îndoială cel mai important sit paleolitic din România şi unul dintre cele mai reprezentative situri gravetiene din Europa, așa cum o dovedește și valorificarea științifică la nivel internațional. Așezarea nu este importantă doar pentru paleoliticul de la noi din țară, ci, mai ales, pentru înțelegerea unei culturi paleolitice, Gravetianul, care s-a desfășurat timp de 10.000 de ani în Europa.

Situl s-a făcut remarcată prin descoperirile impresionante realizate de-a lungul timpului, iar campania din 2018 nu putea să facă excepție. Anul acesta s-a săpat o suprafață de 24 mp până la o adâncime de 4 m, o porțiune din secțiune fiind săpată până la 6 m adâncime. Având în vedere că au fost excavați peste 100 mc de sediment, pe o suprafață mare și la adâncimi considerabile, cercetarea arheologică a implicat un efort impresionant, îndeosebi că într-o săpătură pe un sit paleolitic dificultatea recuperării materialelor arheologice este destul de mare, sistemul de înregistrare necesită un timp îndelungat, iar cernerea sedimentului s-a făcut prin site cu ochiuri fine pentru evitarea pierderilor artefactelor de dimensiuni mici.

Datorită finanțării adecvate a săpăturilor din acest an, s-a reușit săparea tuturor niveluri arheologice pe întreaga secțiune deschisă, precum și descoperirea unor urme de locuire mai vechi. Cele trei niveluri gravetiene cunoscute la Poiana Cireșului s-au dovedit foarte bogate și în acest an, fiind recuperate un număr impresionat de unelte și arme din piatră, precum și resturi faunistice aparținând mai multor specii: renul domină în nivelul Gravetian I (23.000 cal. BP), iar bizonul în nivelurile Gravetian II (24.000 cal BP) și III (30.000 cal BP). Au fost descoperite câteva obiecte de podoabă, reprezentate prin mărgele din cochilii de melci, care întregesc colecția de obiecte de artă recuperate la Poiana Cireșului. Una dintre podoabe este realizată din cochilia unei specii de melc care a fost pentru prima dată descoperită într-un sit paleolitic de la noi din țară, fiind o cochilie spiralată, foarte expresivă. De altfel, singurele cochilii de melci perforate descoperite în paleoliticul din România provin din situl Poiana Cireșului, iar fără o metodă de săpătură foarte riguroasă, așa cum se întâmplă în situl nostru, aceste artefacte nu se puteau recupera. De asemenea, în cel de-al doilea nivel au fost descoperite zeci de vârfuri din piatră, utilizate la vânătoare, a căror tipologie particularizează această locuire. Câteva structuri de locuire, vetre de foc, zone de abataj și cioplire a uneltelor din piatră au fost înregistrate în secțiunea săpată.

Adâncirea unei părți din secțiunea săpată până la 6 m ne-a permis identificarea urmelor unei noi locuiri, mai vechi față de nivelul Gravettian III, datat în jurul vârstei de 30.000 cal. BP. Acest lucru implică existența unor locuiri foarte vechi de paleolitic superior pe valea Bistriței, care nu erau cunoscute anterior, a căror vârstă urmează să fie stabilită după datarea probelor recuperate din săpătură.

Tot în această perioadă, au fost realizate și cercetări de teren pe teritoriul municipiului Piatra Neamț, care s-au finalizat prin descoperirea de noi așezări paleolitice (existența lor a fost semnalată de ing. Daniel-Dumitru Popa și Alexandru Niță). Având în vedere că situl Poiana Cireșului a fost descoperit în 1963, iar de atunci la Piatra Neamț nu a mai fost identificat niciun alt sit paleolitic, noile descoperiri din acest an prezintă o mare importanță pentru paleoliticul din România.

Activitatea de cercetare realizată de membrii echipei în situl Poiana Cireșului s-a desfășurat în cadrul proiectului Comportamentul tehnic și simbolic al comunităților paleolitice din estul Carpaților (Romania) înainte și în timpul ultimului Maxim Glaciar (cod PN-III-P4-ID-PCE-2016-0614), finanțat de Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării (UEFISCDI). Săpăturile arheologice au fost finanțate de Ministerul Culturii și Identității Naționale prin Programul Naţional de Finanţare a Cercetării Arheologice Sistematice – 2017, Complexul Național Muzeal “Curtea Domnească” Târgoviște și Asociația Geto-Dacii.

Membrii echipei de cercetare a proiectului: CS II dr. Elena-Cristina Nițu (responsabil științific al șantierului), prof. univ. dr. Marin Cârciumaru (directorul proiectului de cercetare), CS III dr. Ovidiu Cîrstina, drd. Adrian Nicolae, muzeografi Ionuț-Florin Lupu și Marian Leu.

Alături de membrii echipei proiectului, din colectiv au făcut parte dr. Constantin Preoteasa, dr. Vasile Diaconu (de la Complexul Muzeal Județean Neamț, instituție parteneră), dr. Mădălin-Cornel Văleanu (Complexul Național Moldova Iași). De asemenea, următorii colaboratori au participat la săpăturile arheologice și la cercetările de teren: Anca Elena Purcaru, ing. Daniel-Dumitru Popa, Alexandru Niță, Andrei Smeu.”

Vom reveni cu alte informații și fotografii!

În finalul acestui articol le mulțumim din suflet tuturor celor care au contribuit cu donații și sponsorizări pentru susținerea acestui șantier arheologic! Principalii noștri susținători au fost, în ordinea importanței:

Otilia Dragu (Constanța)
Rusu Mirela Nușa (Cluj Napoca)
Pcnet-Catv SRL (București)

Le mulțumim, de asemenea, următorilor donatori:

Tudor Ionuț
Pavel Bălan
Gabriel Faraon
Cârciu Dan
Popescu Binaca Ana
Moldovan Silviu Marius
Cornel Irimia
Claudia Barcan

și tuturor celor care ne-au ajutat cu SMS-uri. Fără spijinul dumneavoastră, nu am fi putut susține cercetarea arheologică de la Poiana Cireșului.

Daniel Roxin

 

A apărut volumul 2 al cărții POVEȘTILE MAGICE ALE DACILOR. Disponibil aici: http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-copii.html

Categorii
Arheologie

Arheologii români au descoperit un biberon din Epoca de Piatră… Detalii:

Cercetătorii arheologi care sapă la așezarea preistorică buzoiană de la Gruiu Dării (Pietroasele, jud. Buzău) au descoperit în anul 2013, printre alte artefacte din acea perioadă, și un biberon din epoca de piatră. Vasul de tip „biberon” provine dintr-un sat preistoric, din anul 3.500 î.Hr. (acum peste 5.500 de ani). Aşezare neolitică unde a fost găsit artefactul a fost identificată sub cetatea dacică fortificată de la Gruiu Dării, la o adâncime de trei metri.

Datarea obiectelor găsite a fost făcută cu carbon 14 la un laborator din Germania. Biberonul este, în opinia cercetătorilor epocii pietrei, o dovadă că maternitatea era tratată cu toată atenţia. Femeile dacă întâmpinau probleme de alăptare îşi hrăneau pruncii cu laptele muls şi pus în astfel de vase.

Biberonul preistoric este de formă sferică şi are un orificiu central, prin care se turna conţinutul, şi alte două orficii laterale aplicate, prin care se scurgea laptele. Vasul de tip biberon ar fi putut fi folosit în preistorie şi pentru păstrarea unor substanţe preţioase, uleiuri, esenţe, vopseluri.

Zona Pietroasele, unde sunt trei dintre cele mai importante şantiere arheologice din judeţul Buzău, este o adevărată vatră de istorie. Aici au fost descoperite tezaurul Cloşca cu puii de aur, termele romane, dar şi castrul roman folosite pentru scurt timp de Legiunea a XI-a Claudia (zona Prahova – Întorsura Buzăului fiind eliberată de sub tutela Imperiului Roman de către daci și aliații lor, la scurt timp de la ocupația imperială). Cetatea dacică de rit de la Gruiu Dării, ridicată peste satul preistoric, a fost scoasă la lumină în campania arheologică din anul 2007.  Repertoriul Arheologic Naţional clasifică acest sit ca fiind unul din cele mai importante monumente ale geto-dacilor. Aici este singura cetate dacică cu zid de piatră de la Curbura Carpaților. După ce au locuit o perioadă aici, dacii au transformat cetatea într-un centru de cult.

Putem crea și ipoteza că vasul descoperit poate fi încadrat în categoria „rhyton de ceremonial”, dacă prin cele două orificii se scurgeau lichide diferite (lapte, vin, miere, etc.), folosite în libații (act religios care consta în vărsarea unor picături de vin, de lapte etc. în cinstea zeilor, după ce cineva și-a muiat buzele în ea). În urma conservării și restaurării în laboratorul de specialitate se pot descoperi posibile urme ale lichidului din acest vas. Sperăm ca cercetările arheologice viitoare să ne lămurească și asupra altor taine ale acestei așezări vechi de peste 5.500 de ani.

Conf. Univ. Dr. George V Grigore

A apărut volumul 2 al cărții POVEȘTILE MAGICE ALE DACILOR. Disponibil aici: http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-copii.html

Categorii
Arheologie Articole

Descoperă spectaculoasa civilizație care s-a dezvoltat pe teritoriul României în vremea Războiului TROIAN…

MonumenteOltenia.ro: În județele Dolj și Mehedinți din regiunea Oltenia există un număr de 10 monumente arheologice de interes național și local ce aparțin culturii Gârla Mare, datând din Epoca Bronzului. Aceste așezări se găsesc în județul Dolj în comuna Gighera (sat Nedeia) și în județul Mehedinți în municipiul Drobeta Turnu Severin (cartier Schela Cladovei), comuna Vlădaia (sat Almăjel), comuna Burila Mare (sate Crivina și Țigănași), comuna Devesel (sat Devesel), comuna Gârla Mare (sat Gârla Mare), comuna Obârșia de Câmp (sat Izimșa), comuna Gruia (sat Izvoarele) și comuna Gogoșu (sat Ostrovu Mare).

Așa cum cultura Cucuteni e considerată apogeul artei neolitice, cultura Gârla Mare este considerată ca fiind cea mai importantă reprezentare a artei din Epoca Bronzului (1600 – 1150 î. Hr) din România, remarcându-se prin eleganța modelării ceramicii și prin tezaurul de obiecte de podoabă, asemănătoare celor miceniene. Cultura Gârla Mare s-a format în prima parte a mileniului II î. Hr. în zona central-europeană ce include sudul Slovaciei și Ungaria, pe fondul unui curent cultural al ceramicii încrustate, evoluând de-a lungul Dunării până la gurile de vărsare a Oltului în fluviu (zona orașului Corabia). La ceramica încrustată transdanubiană reprezentativă pentru cultura Gârla Mare și-au adus aportul cultura vatină (cultură ce datează din perioada mijlocie a Epocii Bronzului, răspândită în Banatul românesc și Banatul sârbesc) și elementele caracteristice zonelor ocupate ulterior de triburile acestei culturi.

Vas de cult “Cap de Taur” – Garla Mare (Reconstituire Jorjart)

Statuetă feminină – Gârla Mare (Reconstituire Jorjart)

Statuetă feminină – Gârla Mare (Reconstituire Jorjart)

Numele culturii provine după numele localității Gârla Mare (județul Mehedinți), unde au fost făcute primele descoperiri. Cultura s-a dezvoltat pe ambele maluri ale Dunării, în zonele de luncă și terase joase ale fluviului, inclusiv în zona Žuto-Brdo din Serbia. Suprafața pe care s-au făcut aceste descoperiri se întinde între vărsarea Savei în Dunăre (la vest) și vărsarea Oltului în Dunăre (la est). Numărul descoperirilor este mai mare în aval de Porțile de Fier. Cercetătorii au descoperit peste 40 de așezări ale culturii Gârla Mare, cele mai importante din România fiind Ostrovul Mare-Colonie, Ostrovul Corbului-Botul Cliuciului, Izvoarele, Ghidici-Balta Țarova, Cârna-Rampă, Nasta, Grindul Tomii și Ostrovogania, Bistreț-Plosca Cabana de Metal.

În sectorul Bistreț din județul Dolj, spre exemplu, așezările și necropolele culturii Gârla Mare se găsesc la distanță de Dunăre, pe malul unui vast sistem de bălți. Motivul pentru această depărtare de fluviu se crede a fi faptul că purtătorii culturii au găsit acolo un habitat cunoscut și un sol de calitate. Locuințele lor erau fie de suprafață, fie bordeie, în funcție de condițiile locale. Interiorul era prevăzut cu una sau două vetre care aveau, uneori, o grădină de lut.

Membrii acestei culturi aveau o talie mică (1,50 m) și o durata de viață de aproximativ 50 de ani. Indivizii erau pașnici, cercetările arheologice descoperind foarte puține arme. Nu există dovezi directe ale practicării pescuitului (ace de undiță, oase de pește), dar s-au descoperit greutăți pentru plasa de pescuit ce susțin această ipoteză. Hrana era asigurată prin vânătoare și creșterea animalelor, precum și prin practicarea agriculturii (dovedită prin descoperirea râșnițelor din piatră de râu și a plantatoarelor din corn de cerb). Pentru îmbrăcăminte se foloseau piei de animale, dar și materiale obținute prin tors și țesut, sugerate de greutățile pentru războiul de țesut și fusaiolele (discuri mici care reglează învârtirea fusului) descoperite în așezări.

Cultura se remarcă prin cimitirele de incinerație descoperite în Bulgaria, Serbia și România în zona inundabilă a Dunării. Necropolele erau situate, de cele mai multe ori, pe dune de nisip. Fiecare mormânt conținea o urnă în care erau depuse resturile incinerate ale unui individ. Lângă sau în urnă se depuneau vase cu lichide sau hrană, considerate necesare defunctului în această nouă fază a existenței sale. De asemenea, în inventarul mormintelor au fost descoperite numeroase piese din metal topite sau deteriorate, ceea ce sugerează faptul că se obișnuia ca morții să fie puși pe rugul de incinerare cu tot cu hainele și podoabele pe care le aveau asupra lor.

Plastica de la Gârla Mare e unică în cadrul Epocii Bronzului, fiind descoperite statuete antropomorfe redând aproape exclusiv personaje feminine, semnificative pentru un presupus cult al fertilității. Se crede că decorul bogat ce acoperă piesele reprezintă piese de vestimentație și piese de podoabă din epocă.

Alte descoperiri făcute la Gârla Mare includ:

Reprezentări zoomorfe – redate sub forma unor vase de mărimi diferite, ce sugerează sau redau clar siluete de păsări, păsări de baltă sau bovide.

Brotlaibidole – idoli în formă de pâine, întâlniți în mai multe culturi răspândite în Italia, Austria, Cehia, Slovacia, Germania, Ungaria, Serbia și România. Deși nu se cunoaște exact utilitatea lor, se bănuiește că reprezentau peceți pentru ambră, talismane, piese rituale sau ștampile pentru decorarea ceramicii.

Statuete antropomorfe feminine

Pixide – vase sferice, prevăzute cu 3-4 proeminențe, perforate vertical, acoperite cu capace la rândul lor perforate, fapt ce permitea agățarea lor. Asemănarea cu cădelnițele au făcut arheologii și cercetătorii să creadă că au aceeași funcționalitate ca acestea.

Altare

Vase solniță – vase duble, create prin dublarea și sudarea a două cești sau căni sau prin alipirea a două castroane sau pixide.

Amfore – vase înalte, pântecoase, cu diametrul gurii mai mic decât diametrul maxim al corpului.

Kantharoi – vase cu două toarte trase din buză, care au diametrul gurii mai mic decât diametrul pântecului.

Obiecte aparținând culturii Gârla Mare pot fi admirate la Secția de Istorie – Arheologie a Muzeului Olteniei din Craiova.

Sursa: MonumenteOltenia.ro

A apărut volumul 2 al cărții POVEȘTILE MAGICE ALE DACILOR. Disponibil aici: http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-copii.html

Categorii
Arheologie

Cum arăta o IE dacică în urmă cu 2 000 de ani? Un artefact antic lămurește misterul

Articol publicat în revista ISTORIE INEDITĂ (disponibilă AICI) Cine nu și-ar dori să poată urmări evoluția iei românești din prezent și până în acel moment îndepărtat al istoriei, în care un strămoș inspirat a dat pentru prima dată unui veșmânt de femeie o formă care poate fi considerată modelul original de unde a pornit totul? Desigur, fără vreo mașină a timpului, acest lucru nu este posibil. Ceea ce ne rămâne este să identificăm în artefactele antice descoperite un astfel de model; iar atunci când facem asta, să nu ne limităm la spațiul României de astăzi…

Și iată că, studiind artefactele descoperite în fostele cetăți ale geto-dacilor de acum peste 2 000 de ani, descoperim cu uimire o piesă metalică cu un basorelief, în care este reprezentată o femeie cu păr lung și cozi împletite, îmbrăcată într-o cămașă care seamănă izbitor cu o ie din zilele noastre.

Privind construcția iei antice, dar și modelele cu care este decorată, este aproape imposibil să nu o legăm de moștenirea noastră culturală, într-atât de asemănătoare este această imagine cu o țărancă româncă îmbrăcată în ia tradițională. Mai mult decât atât, în condițiile în care pe câțiva centimetri pătrați, și aceia din metal, putem descoperi aceste modele decorative, cred că nu exagerăm cu nimic dacă presupunem că o ie reală din acea vreme era cu mult mai bogată în decorațiuni decât ne-o prezintă artefactul, că era viu colorată.

Artefactul geto-dacic la care facem trimitere a fost descoperit pe teritoriul Bulgariei, la Galice (foarte aproape de Dunăre), și este datat ca aparținând perioadei secolelor al II-lea ‒ I î.e.n. Este vorba de o faleră din argint cu un diametru de 18,3 cm, în care este reprezentat în relief un bust de femeie.

Acum, desigur, cârcotașii sau ignoranții vor spune că dacă a fost descoperită în Bulgaria, nu are nicio legătură cu spațiul românesc de astăzi sau că, în orice caz, este o apropiere forțată. Așa să fie? Evident că nu!

Izvoarele antice stabilesc clar niște adevăruri pe care nu le poate contesta nimeni:

  1. În acele vremuri, neamurile tracice (din care făceau parte și geto-dacii) erau cele mai numeroase din Europa. Asta înseamnă că ocupau spații întinse din continentul European.
  2. Regele Dromihete, care a trăit la intersecția secolelor al IV-lea şi al III-lea î.e.n., stăpânea teritorii consistente și la sudul Dunării, în Bulgaria de astăzi.
  3. Regele Burebista, care a domnit între anii 82 ‒ 44 î.e.n., stăpânea un teritoriu de câteva ori cât România de astăzi, inclusiv o parte din Peninsula Balcanică (adică și toată Bulgaria de astăzi).
  4. Pe vremea lui Decebal, la sfârșitul secolului I e.n., izvoarele istorice vorbesc despre neamuri geto-dacice atât la nord, cât și la sud de Dunăre.

Peste toate, este evident că cel mai numeros popor al Europei nu avea cum să dispară în neant. Cu nume diferite, descendenții traco-geto-dacilor din vechime formează astăzi o parte importantă din componenta etnică și culturală a câtorva popoare europene. O spun limba, tradițiile şi întreaga lor moștenire culturală.

Tocmai de aceea, ținând cont de faptul că ‒ dincolo de unele influențe genetice și culturale suferite de-a lungul istoriei ‒ românii de astăzi au și o consistentă moștenire geto-dacică, nu este deloc prea îndrăzneț să spunem că artefactul geto-dacic de la Galice, Bulgaria, ne prezintă cel mai vechi model de ie pe care îl cunoaștem și că poate fi considerat ca făcând parte din patrimoniul cultural al acestui neam!

Daniel Roxin
http://daniel-roxin.ro/

Revista ISTORIE INEDITĂ poate fi achiziționată de aici: http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-adulti.html

A apărut volumul 2 al cărții POVEȘTILE MAGICE ALE DACILOR. Disponibil aici: http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-copii.html

Categorii
Arheologie

Tezaurul geto-dac de la Surcea (jud.Covasna) – unul din cele peste 30 de tezaure geto-dacice descoprite în așa numitul „Ținut Secuiesc”

Dacă ne dorim să înţelegem mai mult din identitatea noastră, să înţelegem mai mult din rădăcinile noastre şi din trecutul străbunilor noştri, ar trebui să ne întoarcem privirile şi către inima României, acolo unde sunt cele mai numeroase dispute legate de identitatea şi de istoria noastră. În judeţele Harghita şi Covasna au fost descoperite de-a lungul timpului peste 200 de aşe­zări, 34 de cetăţi şi peste 30 de tezaure, toate get0-dacice! În timp ce auto­rităţile  se ocupă cu polemizările, aceste descoperiri uluitoare nu sunt nici popularizate, nici puse în valoare, deşi ar putea să lumineze o bună parte din vechimea acestui popor român.

Una dintre aceste descoperiri face referire la tezaurul geto-dac de argint descoperit la Surcea, în anul 1934, cu ocazia unor săpături. Satul Surcea aparține de comuna Zăbala și se afla la 3 km vest de Tamașfalău, pe DC 10. Tezaurul este format din mai multe artrefacte din argint, dintre care se desprinde prezența unei falere ovale, reprezentând un călăreţ în mers spre dreapta; el ţine cu mâna stângă frâul, iar cu dreapta mânerul unei săbii lungi. Călăreţul, imberb, este îmbrăcat în armură şi poartă pe cap coif; deasupra capului este un vultur cu aripile desfăcute. La picioarele calului, redat în mişcare, cu piciorul stâng ridicat, se află un câine (sau lup). Mai avem în tezaur o faleră, rotundă, reprezentând un grifon; marginile ambelor falere sunt ornamentate cu semiove incizate. Urmează patru baze de cupe, de formă semisferică, ornamentate în relief (de sus în jos): şnur, frunze de acant şi lotus cu vârful în jos, alternând; spaţiile dintre vârfurile frunzelor sunt umplute cu puncte; (D = 7,2 – 7,3 cm); toate piesele sunt din argint aurit și şase nicovale de fier, puls un lingou de argint.

Privind falera principală din acest tezaur, putem să decodăm prezența cavalerului trac (Cavalerul Zamolxian sau Danubian, cel ce apare și în multe reprezentări din tezaurele geților sudici, descoperite în Bulgaria), cu o pasăre deasupra capului și un câine la picioare. Cea de a doua faleră reprezintă un animal fantastic înaripat (grifon). Reprezentarea acestui Grifon Getic mai apare pe scuturile de fier geto-dace „extrase” din Cetatea Piatra Roșie, pe fundurile paharelor bitronconice de argint geto-dace tip Agighiol (Fiara Adâncului), pe coiful princiar de aur al Frăției Getice descoperit la Coțofenești (jud. Prahova), pe vasele de aur din Tezaurul de la Sânnicolau Mare (Banat), dar și în reprezentările existente pe tezaurele geților sudici (traci) descoperite în Bulgaria.

Falera era un ornament care se purta la gât, ca medalion. Tezaurul mai cuprinde patru baze de cupe din argint, de forma semisferică, ornamentate în relief: șnur (sfoară răsucită), frunze de acant și lotus cu vârful în jos, probabil aflate în lucru, spre a crea un set de cupe princiare sau de ritual. Prezența în tezaur a nicovalelor mici de fier, de dimensiuni diferite și a unei bare de argint (lingou) ca material brut, ne conduce la concluzia că acesta era depozitul creativ al unui meșteșugar argintar ce avea în lucru diferite comenzi. Pe lână tezaur s-a mai descoperit diferite vase ceramice, printre care o ceașcă cu toartă, la fund decorată cu „omphalos”, o oală decorată, o ceașcă dacică și fragmente de fructiere.

Tezaurul datează din sec. I î.Hr. Din localitate au fost culese și fragmente de vase romane, care indică o stațiune foarte bogată și de lungă durată. Prima atestare documentară a localității este din anul 1567. Denumirile istorice românești ale locului au fost în timp: 1787, Perr (Par); și din 1854, Surce (Surcea).

Tezaurul de la Surcea rămâne valoros prin simbolistica sa inițiatică, respectiv al Cavalerului antic geto-dac (Trac, Danubian, Zamolxian, Sfântul Gheorghe) și al Balaurului, Dragonului, simbol perpetuat apoi de Cavaleri Teutoni, Cavaleri Templieri, Cavaleri Ioaniți, Cavalerii Mesei Rotunde, Cavalerii Ospitalieri, etc..

Conf. Univ. Dr. George V Grigore

A apărut volumul 2 al cărții POVEȘTILE MAGICE ALE DACILOR. Disponibil aici: http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-copii.html

Categorii
Arheologie

Descoperirile arheologice de la TĂRTĂRIA și TURDAȘ

Cei mai mulți dintre români, chiar dacă au auzit despre tăblițele de la Tărtăria, nu știu mai nimic despre cultura cărora le aparțin aceste tăblițe. În aceeași măsură, cultura Turdaș – Vinca este o altă enigmă pentru majoritatea locuitorilor acestei țări, deși o serie de savanți străini vorbesc elogios despre aceasta.

Realitatea este că în urmă cu peste 7.000 de ani, pe actualul teritoriu al României s-au dezvoltat culturi de excepție care au lăsat în urma lor lucruri semnificative. Din fericire mai există arheologi cu vocație a căror muncă ne permite să ne conturăm mai bine o imagine despre acea lume îndepărtată, populată cu oameni care nu erau deloc niște primitivi.

În episodul de astăzi al emisiunii Adevăruri Tulburătoare, vă invit să descoperiți o serie de lucruri deosebit de interesante despre cercetarea arheologică de la Tărtăria sau cea de la Turdaș, unde s-a descoperit un oraș neolitic, vechi de peste 7.000 de ani, cu niște caracteristici speciale. Iar această incursiune o vom face ghidați de directorul Muzeului Brukenthal din Sibiu, prof. univ. dr. Sabin Adrian Luca, un arheolog cunoscut, autor a aproape 50 de cărți de specialitate.

Vizionare cu folos!

Daniel Roxin
http://daniel-roxin.ro/

Emisiunea Adevăruri Tulburătoare poate fi urmărită la Nașul Tv în fiecare vineri, de la ora 20:00 și, în reluare, duminica, de la ora 11:00.

Restul episoadelor pot fi vizionate aici: https://www.youtube.com/user/roxindaniel/videos

A apărut volumul 2 al cărții POVEȘTILE MAGICE ALE DACILOR. Disponibil aici: http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-copii.html

Categorii
Arheologie Articole

A apărut nr. 2 al revistei ISTORIE INEDITĂ – 23 de articole cu subiecte surprinzătoare

Numărul 2 al revistei ISTORIE INEDITĂ conține 23 articole cu subiecte deosebit de interesante dedicate istoriei acestor meleaguri, din paleolitic până în perioada contemporană. La realizarea lui și-au adus contribuția 15 istorici, arheologi, cercetători și jurnaliști, iar rezultatul o să vă încânte.

Dintre subiectele nr. 2 al revistei vă menționăm doar câteva, pentru a vă incita să o descoperiți:

    • 1. Tarbos, prințul DAC care a devastat provincia romană DACIA la 60 de ani după Decebal 
    • 2. Cum arăta o IE dacică acum 2.000 de ani 
    • 3. Enigme din preistoria României 
    • 4. Erau dușmani Ștefan cel Mare și Vlad Țepeș? 
    • 5. Șantajul prin care Papalitatea a încercat să îl facă pe Mihai Viteazul să treacă la catolicism 
    • 6. Românii Peninsulei Balcanice – Articol document scris de MIHAI EMINESCU în 1878 
    • 7. Sânzienele și zeița Iana 

Revista este disponibilă pe Dacia Art: http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-adulti.html

Daniel Roxin

A apărut volumul 2 al cărții POVEȘTILE MAGICE ALE DACILOR. Disponibil aici: http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-copii.html

Categorii
Arheologie

Într-un șantier arheologic din Carei s-a găsit PÂINE mai veche de 3.000 de ani…

Presasm.ro: Unul dintre cele mai importante situri arheologice din județul Satu Mare și din România se află la aproximativ trei kilometri de municipiul Carei. Puțin cunoscut chiar de către locuitorii județului, dealul de la Bobald a dat istoricilor artefacte datând din preistorie, rezultate spectaculoase care au atras atenția cercetătorilor străni. Descoperirile unice de la Bobald au făcut ca așezarea de aici să fie comparată cu o adevărată Troia a bazinului Carpatic.

Cercetările au dus la rezultate spectaculoase. Istoricii au stabilit că cea mai importantă etapă de locuire a așezării de la Carei aparține epocii bronzului. În epoca bronzului, între 2500-1000. î.Ch., în regiunea ce cuprinde Câmpia Sătmarului, Câmpia Careiului şi Valea Eriului s-a format o civilizaţie înfloritoare, activă, cu un sistem de relaţii extinse. Comunitatea de aici, în esență, una rurală, care se ocupa cu agricultura și creșterea animalelor, a lăsat în urma sa o superbă producție de olărit.

La trei ani după începerea unei noi campanii de cercetare, arheologii au făcut o descoperire unică în România. Folosind o tehnică specială dar migăloasă, pentru identificarea resturilor paleovegetale, cercetătorii au găsit la Bobald singura pâine din epoca bronzului de pe teritoriul țării noastre.

Descoperirile de pâini preistorice sunt o raritate, nu doar în România, ci în întregul spațiu european. Potrivit cercetătorilor, pâine de la Bobald este specială și datorită făinii din care a fost făcută. O făină bine cernută, cel mai probabil dintr-o specie de grâu superioară.

Iar pâinea preistorică nu a fost singura sursă de mândrie pentru arheologii de pe situl de la Bobald. Satu Mare se poate acuma mândri cu vase ceramice de o calitate și frumusețe extraordinară, ornamentate cu ghirlande și spirale, realizate prin diferite tehnici.

Citește mai mult: Presasm.ro

Sursa foto: Muzeul Municipal Carei

A apărut volumul 2 al cărții POVEȘTILE MAGICE ALE DACILOR. Disponibil aici: http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-copii.html

Categorii
Arheologie

Dovezi ale simbolismului omului de Neanderthal descoperite în siturile din România. „Oamenii peșterilor” erau foarte diferiți față de imaginea obișnuită pe care o avem despre ei…

Articol publicat în revista ISTORIE INEDITĂ

Considerat pentru cea mai mare perioadă de timp un personaj primitiv, mânat doar de instincte primare și lipsit de cele mai banale trăiri emoționale, omul de Neanderthal s-a dovedit, în lumina cercetărilor din ultimii ani, o specie situată la polul opus față de concepțiile cercetătorilor sau ale publicului larg. Iar urmele lăsate de ei, cei eronat numiți „oameni ai peșterilor”, dovedesc cu prisosință acest lucru.

Au supraviețuit în Europa și Asia de acum circa 400 000 de ani până acum cel puțin 30 000 de ani, devenind ceea ce azi am putea numi experți în supraviețuire în climatul extrem din ultimele perioade glaciare. Poate și de aceea, modul de viață al omului de Neanderthal rămâne unul dintre cele mai fascinante subiecte ale arheologiei Paleoliticului sau, mai simplu, al epocii pietrei. Iar România, în această poveste a vieții și a morții unei specii dispărute, puțin înțelese până astăzi, are un rol aparte.

Povestea omului de Neanderthal și a descoperirilor de la noi din țară este foarte lungă și captivantă. În 1923, unul dintre cei mai mari arheologi români, Marton Roska, începe săpăturile în peștera Bordul Mare de la Ohaba Ponor, jud. Hunedoara, cercetările fiind continuate de el până în 1929. Pe lângă o bogată colecție de unelte din piatră cioplită, acum au fost găsite și trei falange atribuite omului de Neanderthal, o dovadă certă a existenței acestui personaj aparte din tabloul evoluției umane pe teritoriul românesc. Cele trei falange sunt singurele fosile umane neanderthaliene descoperite în România.

Însă urme ale culturii materiale din acea perioadă au fost identificate în numeroase locuri de la noi, contribuind semnificativ la înțelegerea Paleoliticului mijlociu: Ripiceni, Izvor (jud. Botoșani), peștera Cioarei de la Boroșteni (jud. Gorj), peștera Gura Cheii, Râșnov (jud. Brașov), peșterile Curată și Spurcată de la Nandru (jud. Hunedoara) etc. De asemenea, urmele de pași descoperite în peștera Ghețarul de la Vârtop, din județul Bihor, reprezintă, și ele, dovezi ale prezenței omului de Neanderthal.

Despre tehnicile de cioplire complexe, tipurile de structuri de locuire sau vânătoarea omului de Neanderthal s-ar putea scrie foarte mult și sunt subiecte care pot fi tratate separat. Din aceste considerente, în această prezentare ne vom referi la un subiect amplu dezbătut în ultimii ani, şi anume capacitatea de manifestare simbolică a omului de Neanderthal, văzută în lumina descoperirilor din România.

Mai multe tipuri de descoperiri au fost interpretate de cercetători ca dovezi ale simbolismului omului de Neanderthal. Pe măsură ce investigațiile arheologice au avansat de-a lungul timpului, a devenit evident că anumite descoperiri trădau o gândire a omului de Neanderthal cu mult superioară față de ceea ce se crezuse, o gândire abstractă, capabilă de simbolism. S-a considerat că ocrul (denumire generală utilizată pentru coloranți) și obiectele non-utilitare aduse în așezări au fost printre primele dovezi de gândire simbolică. Ceea ce nu s-a știut o lungă perioadă de timp este modul de folosire a coloranților, iar din această perspectivă descoperirile din România sunt printre cele mai vechi dovezi și cele mai bine documentate probe. Cercetările îndelungate realizate de Prof. univ. Dr. Marin Cârciumaru în peștera Cioarei de la Boroșteni, pe lângă recuperarea unei impresionante colecții de unelte din piatră și resturi faunistice, s-au finalizat și prin descoperirea primelor obiecte folosite de omul de Neanderthal pentru prepararea ocrului. Este vorba despre opt recipiente realizate din partea superioară a stalagmitelor și din cruste de calcit, care prezintă urme de pigmenți în interiorul lor, descoperite în straturi datate în jurul vârstei de 50 000 de ani prin metoda radiocarbon. Acestea sunt cele mai vechi recipiente descoperite în Paleolitic și cele mai sigure dovezi ale folosirii coloranților în Paleoliticul mijlociu.

Tot în peștera Cioarei a fost descoperit și un obiect curios, cu formă sferică, fără vreo aparentă funcție utilitară, adus în peșteră de omul de Neanderthal. Analizele recente realizate de Prof. univ. Dr. Marin Cârciumaru și colaboratorii săi au demonstrat că obiectul este o geodă vopsită cu ocru, pentru a-i spori valoarea simbolică. Este cert că, pentru acel individ care a adus-o în peșteră sau pentru indivizii care îl însoțeau, această sferă naturală de o frumusețe aparte a constituit un lucru deosebit.

Poate că unul dintre cele mai discutate aspecte ale comportamentului simbolic al neanderthalienilor se referă la așa-numitul cult al ursului de peșteră. Dacă în majoritatea siturilor arheologice din Europa dovezile care să susțină un atare cult sunt puține și nu prezintă suficiente argumente, în România există o descoperire care poate fi luată în considerare și merită cercetată pe viitor. În peștera Rece din județul Bihor, marele speolog Cristian Lascu descoperă într-o galerie greu accesibilă patru cranii de urs așezate în cruce, prinse într-o crustă de calcit. Crusta de calcit care acoperea craniile a fost datată, oferindu-i-se o vârstă de 75 000 ‒ 80 000 ani, ceea ce implică, fără dubii, contemporaneitatea descoperirii cu oamenii de Neanderthal, singurii locuitori ai Europei acelor vremuri. Nu este lipsită de importanță nici descoperirea în peștera Cioarei a două cranii de Ursus spelaeus poziționate spate în spate și acoperite de o lespede de calcar. Stratul în care au fost găsite a fost datat la 48 000 de ani. Nu încape îndoială că acele cranii au ajuns în acele poziții doar după ce au fost depuse cu grijă, poziționate și aranjate de către oamenii de Neanderthal. Desigur, semnificația acestor mesaje, precum și posibilitatea existenței unui cult al ursului de peșteră sunt întrebări ale căror răspunsuri necesită mai multe investigații.

Revista ISTORIE INEDITĂ poate fi achiziționată de aici: http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-adulti.html

Descoperirile din Paleoliticul mijlociu de la noi din țară completează tabloul complex al comportamentului simbolic al oamenilor de Neanderthal. Metodele de analiză interdisciplinară au permis intrarea acestora în circuitul științific internațional, fiind de o importanță deosebită pentru înțelegerea capacităților cognitive ale acestei specii umane.

Recipientele folosite pentru prepararea ocrului și geoda descoperite în peștera Cioarei de la Boroșteni sunt expuse la Muzeul Evoluției Omului și Tehnologiei în Paleolitic din Târgoviște, alături de alte descoperiri paleolitice importante de la noi din țară, prezentate într-o formă atractivă publicului. De altfel, muzeul menționat este depozitarul unui impresionant tezaur de obiecte de artă care fac parte cu certitudine din patrimoniul universal. Aici regăsim peste 80% dintre obiectele de podoabă și de artă mai vechi de 10 000 de ani, descoperite în România: pandantive realizate din piatră sau din materiale dure de origine animală, obiecte gravate, fosile vopsite cu ocru etc. Cel mai vechi colier din cochilii de melci, cu o vârstă de peste 27 000 de ani B.P. (Poiana Cireșului, Piatra-Neamț, jud. Neamț), precum și cel mai vechi instrument de suflat descoperit în România (Poiana Cireșului, Piatra-Neamț, jud. Neamț), datat la 20 000 de ani B.P., sunt doar câteva dintre nenumăratele exemple care reprezintă argumente solide pentru a plasa muzeul în sfera unicității și pentru a-i conferi acestuia o valoare aparte.

Dr. cercetător Elena Cristina Nițu

(Mai multe detalii despre Muzeul Evoluției Omului și Tehnologiei în Paleolitic puteți găsi pe site-ul Complexului Național Muzeal Curtea Domnească din Târgoviște la adresa http://www.muzee-dambovitene.ro/index.php/muzeul-evolutiei, dar și pe pagina de facebook a muzeului https://www.facebook.com/Muzeul-Evolutiei-Omului-si-Tehnologiei-in-Paleolitic-711280575560705/; de asemenea, câteva studii despre descoperirile de simbolism în Paleoliticul mijlociu din România pot fi accesate la următoarele adrese:

http://blogs.univ-tlse2.fr/palethnologie/wp-content/files/2013/fr-FR/version-longue/articles/SIG03_Carciumaru-etal.pdf

http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S163106831400179, http://www.annalesfsu.ro/sitero/Tome_XVII_no.2/1MCarciumaru.pdf)

A apărut volumul 2 al cărții POVEȘTILE MAGICE ALE DACILOR. Disponibil aici: http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-copii.html

Categorii
Arheologie

SARMIZEGETUSA SECRETĂ va fi scoasă la lumină cu tehnologii LASER de vârf. Scanările vor pregăti noile campanii arheologice…

Ziarul Hunedoreanul: Sarmizegetusa Regia va fi scanată aerian, cu tehnologie performantă, capabilă să identifice principalele obiective arheologice aflate sub pământ, a informat Sorin Vasilescu, vicepreședintele Consiliului Județean Hunedoara, instituție în administrarea căreia se află monumentul UNESCO. Demersul are ca scop pregătirea terenului pentru viitoarele cercetări arheologice și pentru cele de conservare a sitului. Valoarea aproximativă a investiţiilor necesare pentru conservarea şi protejarea cetăţii dacice Sarmizegetetusa Regia este de aproximativ 60 de milioane de euro, declara, recent, Sorin Vasilescu.

Evaluarea costurilor necesare a fost făcută de specialişti, a precizat acesta, iar pentru realizarea documentaţiei de avizare a lucrărilor de investiţii (DALI), în care se vor prevedea toate investiţiile necesare pentru monumentul istoric, Consiliul Judeţean Hunedoara a încheiat un contract de cooperare şi colaborare cu Institutul Naţional al Patrimoniului. „Va dura cel puţin cinci ani până când vom reuşi să punem în practică toate investiţiile necesare”, a completat reprezentantul CJ Hunedoara.

Scanarea Laser

O scanare a Sarmizegetusei Regia cu dispozitive performante a fost realizată în 2012, de o echipă de specialişti angajată de Discovery Chanel care filma un documentar. Scanarea, efectuată din avion prin sistemul LIDAR, a oferit imagini care ajutau la găsirea oricăror construcţii îngropate în pământ şi a diverselor tipuri de săpături. Light Detection and Ranging (LIDAR) este o tehnică activă de teledetecţie cu ajutorul căreiase pot obţine date de o acurateţe ridicată despre topografia terenului, vegetaţie ori diverse structuri şi construcţii. Tehnologia foloseşte trei sisteme de bază – scanarea laser care măsoară distanţele cu precizie, plus sistemul de poziţionare global (GPS) şi Inertial Measurement Unit (IMU) pentru înregistrarea orientării. Cu ajutorul scanării laser, sunt înregistrate diferenţele de timp dintre impulsurile laser trimise din avionul ce efectuează zborul şi cele reflectate de suprafaţa topografică.

În timp ce, potrivit arheologilor, mai puțin de cinci la sută din teritoriul fostului oraș antic a fost cercetat sistematic, începând din anii 1990, Sarmizegetusa Regia a fost tema a numeroase controverse și ipoteze privind cercetările secrete.

Mituri controversate

Vasile Dragomir, un fost general de divizie al Armatei Române a fost autorul celor mai multe astfel de articole, în care susținea că pe baza acestor cercetări s-a stabilit că aşezarea din Munţii Orăştiei se suprapune unui oraş subteran care s-ar întinde pe 200 de kilometri pătraţi şi ar cuprinde şi celelalte aşezări antice din Munţii Orăştiei. Informaţiile, contestate de majoritatea istoricilor, au fost lansate într-o serie de articole publicate la începutul anilor 1990. Potrivit fostului general, descoperirea ar fi fost făcută de armata română care căuta locuri pentru a construi unităţi militare. O altă teorie controversată, publicată în anii 1990 despre Sarmizegetusa Regia, susținea că echipe de cercetători ruşi au scanat, cu dispozitive performante şi cu ajutorul sateliţilor, teritoriul oraşului antic.

Sursa: Ziarul Hunedoreanul

A apărut volumul 2 al cărții POVEȘTILE MAGICE ALE DACILOR. Disponibil aici: http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-copii.html