Pe traseul viitoarei autostrăzi Deva-Sibiu, tronsoanele dintre Orăştie-Sebeş şi Sebeş-Miercurea Sibiu lucrează şi arheologi de la Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia.
În urma solicitării ziarului nostru, specialiştii de la muzeul albaiulian ne-au pus la dispoziţie informaţii noi privind săpăturile arheologice din zona viitoarei autostrăzi Deva-Orăştie-Sebeş-Sibiu. Iată următoarele lucruri constatate de arheologii albaiulieni:
I. Situl arheologic Sebeş/Lancrăm – Glod (sector 1 – km 26+990 – 27+120, sector 2 – sens giratoriu bretea Lancrăm Nord). În urma săpăturilor arheologice desfăşurate pe traseul viitoarei autostrăzi, mai precis între km 26+990 şi 27+120, pentru primul sector şi viitorul sens giratoriu de pe breteaua Lancrăm N, pentru cel de-al doilea, la ieşire din Lancrăm, spre Sebeş, pe partea dreaptă, au fost descoperite vestigii aparţinând unor aşezări din prima epocă a fierului şi epoca medieval timpurie.
Este vorba de două sate de agricultori care au ocupat, la o diferenţă de aproape 2000 de ani, aceeaşi terasă aflată în marginea unui pârâu care se vărsa în râul Mureş. Primul sat era locuit acum 2500-3000 (începutul primei epoci a fierului, cultura Gava) de ani, oamenii micii comunităţi de aici locuind în colibe construite din lemn şi lut, acoperite cu stuf. Mâncarea era adăpostită în gropi săpate în pământ. Ei se ocupau cu creşterea animalelor, cultivarea plantelor, vânătoarea.
Mai târziu (acum 900 de ani, epoca medievală timpurie), altă comunitate de oameni îşi întemeiază un alt sat, având ocupaţii asemănătoare. Locuinţele sunt tipice acestei perioade, de formă patrulateră, cu dimensiuni considerabile, prevăzute cu vetre (instalaţii de încălzire). Cea mai mare parte a materialului arheologic descoperit constă în ceramică, aparţinând categoriei uzuale.
Ca elemente de inventar mai deosebite putem enumera 2 lame de cuţit, două pandantive de bronz, două inele de buclă, din argint, fusaiole. Printre obiectele speciale se numără şi un idol fragmentar.
II. Situl arheologic Sebeş – între km 29+850 şi 30+090. În punctul Între Răstoace au fost cercetate vestigii din trei epoci diferite: 1. Necropolă cu 62 de morminte de incineraţie din Epoca Bronzului (cultura Wietenberg, aprox. 2000 Î. Chr.), cea mai mare cunoscută până în prezent aparţinând acestei culturi; arderea mortului se făcea în afara necropolei, probabil. Resturile cinerare erau adunate după răcirea rugului funerar, practicându-se o selecţie a oaselor.
Acest fapt este demonstrat de lipsa cenuşei şi a cărbunelui din urne. În cele mai multe cazuri, oasele se regăsesc la baza vasului urnă. Peste urnă era aşezat un vas cu rol de capac, în cele mai multe morminte fiind depus cu gura în sus; 2. O aşezare din Epoca Fierului, din care au fost identificate şi cercetate 6 complexe arheologice, între care şi locuinţe (cultura Gava, aprox. sec. XI-IX Î. Chr.).
Printre materialele arheologice din această perioadă se remarcă diferite tipuri de vase din lut ars (vase bitronconice, străchini, căni), căţei de vatră din lut ars, un ac de păr şi o daltă cu toc de înmănuşare (ambele confecţionate din bronz); 3. Două complexe arheologice din epoca migraţiilor, de fapt două locuinţe din această perioadă, cu o amenajare din pietre care par să le delimiteze. Ca inventar arheologic au fost descoperite fragmente ceramice şi vase de animale. De asemenea, a mai fost descoperit un complex cu funcţionalitate şi datare incertă (în stadiul actual al cercetării).
III. Situl arheologic Sebeş – Podul Pripocului, între km 32+250 şi 32+550. În urma săpăturilor arheologice desfăşurate pe traseul viitorului tronson de autostradă Orăştie-Sibiu, în locul numit Podul Pripocului din localitatea Sebeş, au fost descoperite vestigii care se întind pe un larg palier cronologic, respectiv din perioada eneoliticului, Epocii Bronzului, La Tene, epoca post-romană, evului mediu timpuriu şi chiar modernă şi contemporană.
Din perioada de tranziţie a Epocii Pietrei spre cea a Bronzului avem descoperite gropi menajere, care conţineau fragmente ceramice. Cele mai spectaculoase descoperiri sunt mormintele de inhumaţie descoperite în stare bună de conservare, apartinând epocii migraţiilor. Două şanţuri, din epoci recente, ne confirmă continuarea practicării agriculturii în această zonă.
IV. Răhău – între km 35+150 şi 36+500. Cercetările arheologice preventive de aici nu s-au încheiat, ele fiind în curs de desfăşurare. Principalele descoperiri: gropi menajere şi de provizii, un şanţ (cel mai probabil de împrejmuire sau, eventual, şi de apărare), care înconjoară aşezarea, bordeie, locuinţe de suprafaţă de formă aproximativ patrulateră, de mari dimensiuni, cu foarte mult chirpic ars şi multă ceramică, o parte din ea ornamentată cu pictură.
Sub podinele (sparte) ale unora dintre construcţii aflau depuse schelete umane aparţinând epocii migraţiilor (gepide). toate acestea (cu excepţia mormintelor gepide) aparţin epocii eneolitice, cultura Petreşti (cca. 4500 Î. Chr.). Vorbind de cultura Petreşti, cele mai spectaculoase descoperiri sunt construcţiile de suprafaţă, de mari dimensiuni (unele dintre ele ajungând chiar la o lungime de aproape 20 de m şi o lăţime de 10 m, îndeplinind, cel mai probabil, rolul de „temple”, „sanctuare” sau „case ale comunităţii”). Acestea erau împodobite cu capete de animale (de taur în special), realizate tot din lut ars, aşa cum ne arată, spre exemplu, un bot aparţinând acestui animal descoperit la demontarea uneia dintre aceste construcţii.
Idolii, atât antropomorfi cât şi zoomorfi, nu lipsesc nici ei, al fel ca și protomele zoomorfe de pe anumite vase. De asemenea, au fost descoperite unelte de os şi de silex. Alte construcţii, tot de suprafaţă, dar de dimensiuni ceva mai mici, îndeplineau rolul de locuinţe. Toate acestea ne îndreptăţesc să credem că aici a existat o foarte importantă aşezare a culturii Petreşti, nu numai din punct de vedere economic, dar mai ales spiritual, un adevărat „centru” în acest sens.
În plus, în imediata vecinătate a aşezării a fost descoperită şi este în curs de cercetare, prima necropolă a acestei culturi descoperită vreodată (de fapt cimitirul care deservea așezarea succint descrisă mai sus). În jurul km 36 a fost descoperită o aşezare medievală, cu gropi de provizii şi menajere, locuinţe, dar şi morminte aparţinând Epocii Bronzului (cultura Noua) si epocii migraţiilor (Gepide).
În prezent, descoperirile rezultate (şi care vor rezulta în continuare) în urma cercetărilor arheologice preventive efectuate de Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia în cele patru situri enumerate mai sus sunt în curs de restaurare şi prelucrare ştiinţifică de către membrii colectivului de cercetare, cele mai reprezentative urmând să-şi ocupe locul în expoziţia de bază a instituţiei noastre. De asemenea, după finalizarea prelucrării ştiinţifice a acestor descoperiri, ele vor vedea lumina tiparului prin apariţia unor volume şi studii de specialitate, intrând astfel în circuitul ştiinţific românesc şi internaţional.
Dr. Cristinel Fântâneanu
Şef secţie Arheologie-Cercetare şi Restaurare-Conservare Patrimoniu
Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia
Iulian Brok
sursa: www.informatiadealba.ro