Categorii
Articole

1900 de ani de fericire…

Muzeul National de Istorie a Romaniei, avandu-i ca parteneri, intre altii, pe Ministerul Culturii si “Rosia Montana Gold Corporation”, a aniversat, in zilele de 13-14 octombrie, 1900 de ani de la crearea provinciei romane Dacia. O trupa de unguri din Szombathely, imbracati in soldati romani, a defilat pe Calea Victoriei.

Dar ce aniversam, de fapt? Daca noi suntem urmasii invingatorilor, iar dacii, asa cum sugereaza unii istorici, au fost ucisi aproape toti, inseamna ca aniversam cu cinism distrugerea acelei natii si a acelei culturi. Ca si cum spaniolii ar aniversa exterminarea amerindienilor de catre conquistadori. Daca ne consideram insa urmasii ambelor neamuri, inclinand mai mult sau mai putin spre cel autohton, inseamna ca, in loc sa-i comemoram pe cei ce au dus o lupta dreapta, aparandu-si pamantul, noi ii sarbatorim pe cuceritori, aniversam cu fast uciderea strabunilor nostri, distrugerea sanctuarelor, jefuirea tezaurului Daciei.

Ca si cum evreii l-ar aniversa pe Titus, pentru ca le-a distrus templul din Ierusalim, sau cum francezii l-ar serba pe Cezar, pentru ca a cucerit Gallia. Ni se va replica, de buna seama, ca aniversam rezultatele pozitive, nu consecintele firesti ale razboiului. Ca romanii ne-au civilizat, au construit drumuri, poduri, orase, scoli… Asa e, au venit, au construit, au exploatat aurul din minele de la Alburnus Maior si au plecat.

In urma lor au trecut popoarele migratoare, si dupa 2-3 secole, nu a mai ramas piatra peste piatra din ce au construit ei, apoi a urmat cel putin un mileniu in care nimeni nu si-a mai amintit ca pe aici au trecut vreodata romanii. Deci: ce le datoram romanilor? Faptul ca avem o limba romanica? Dar bulgarii pot intra in Europa si fara sa se inchine Romei si nu vor fi mai putin europeni doar pentru ca sunt slavi. Ei au facut un mit din stramosii lor traci, pe care stiu sa-l promoveze. Prin aceasta manifestare, Muzeul de Istorie nu face istorie si nu educa. El face politica, ideologizeaza, asa cum a facut-o si in epocile trecute. Sub ocupatia rusa, istoria noastra s-a umplut de slavi, incepand cu cultura Dridu.

Cand politica de distantare de Rusia a cerut-o, i-am impins pe slavi mai la sud. Am vrut neamestec in treburile interne – i-am numit pe romanii lui Traian “cotropitori”. Am vrut apoi sa fim originali – am apelat la individualitatea culturii dacice. Acum vrem in Uniunea Europeana – romanii devin parintii nostri intelepti, care ne-au racordat la valorile europene. Nepotii Scolii ardelene bantuie pe culoarele proaspat restauratului muzeu, pupand poala Europei, de parca nu am fi indreptatiti sa intram in Ue cu fruntea sus, cu intreaga noastra istorie. Programul manifestarii spune limpede: “Aceasta incorporare a Daciei in hotarele Imperiului Roman marcheaza prima incadrare a teritoriului de azi al Romaniei in spatiul unei civilizatii cu valente universale.

Anul 106 reprezinta, asadar, un moment important pentru istoria noastra, o prima “integrare” in Europa.” Nimeni nu contesta valoarea civilizatiei romane, care insa ar trebui sa fie sarbatorita la Roma, nu aici. Nedumerirea este alta: ce-aveti cu dacii? Ei nu aveau o civilizatie? Nu erau tot in Europa? Nu au dus un razboi drept? Nu ar trebui comemorati mortii din acele lupte, in frunte cu Decebal? Muzeul National se jeneaza la auzul cuvantului “dac”, caci dacii au ajuns ruda de la tara cu care ne rusinam sa stam la masa Europei.

Asta inseamna ca ne e rusine cu toti taranii nostri care astazi inca se mai imbraca, la sarbatori, cu portul dacilor de pe Columna lui Traian, ne rusinam cu doinele si obiceiurile lor, cu toata traditia noastra ancestrala! Somnul ratiunii naste cosmare pe Calea Victoriei. Adevarul e din nou sacrificat, istoria e din nou folosita ca instrument politic, lectia lui Decebal nu a fost inteleasa. Daca ar fi sa o transpunem in grila de interpretare a celor de la Muzeul National, romanii au venit la noi sa ne integreze in Europa, iar dacii, “barbarii”, nu si nu!

Noroc ca romanii au fost mai insistenti, altfel n-am fi avut astazi francofonie. Parada din centrul Bucurestiului nu a fost realista. Organizatorii evenimentului ar fi trebuit sa stie ca o reconstituire corecta a momentului nu ar fi fost posibila decat daca, in urma legionarilor romani, pe Calea Victoriei, ar fi defilat si daci in lanturi.
un articol de Aurora Petan (publicat de Formula-AS in 2006)

13 răspunsuri la “1900 de ani de fericire…”

Intotdeauna invingatorii au fost glorificati iar invinsii stigmatizati.S-au sarbatorit 1900 ani de cand am fost invinsi,1900 ani de cand suntem exploatati de romani,greci,turci,unguri,austrieci,rusi,ue 1900 ani de invazii ale popoarelor migratoare.Adevaratul motiv de bucurie este ca inca mai existam.

„Vae Victis”, vai celor învinşi, da! Dar să nu fie elogiul facut pentru învingători de către urmaşii învinşilor! Unde s-a mai pomenit asta?
Este adevărat că trebuie să ne bucurăm că mai existăm. Dar, bucuria trebuie împărtăşită cu cineva pentru a fi deplină. Comportîndu-ne atît de slugarnic, nu se poate obţine respect pentru nimic. Din păcate nu se înţelege la nivel de conducere a ţării, că prin punerea în valoare a specificului naţional, de sorginte dacică şi nu numai, se poate obţine mult mai mult decît prin imitaţii jalnice ale altor culturi. Pentru ce să vină turiştii dacă noi le prezentăm cultura lor, pe care au lăsat-o acasă? Ce să caute la noi? Nişte maimuţăreli? Ce să respecte alte popoare la noi, dacă noi nu ne mîndrim cu identitatea noastră unică în Europa? Pînă şi ungurii pun în valoare vestigii dacice! Numai noi fugim de daci şi de cultura lor ca dracul de tămîie!

Nu-mi pot permite ca prin intermediul acestui site sa le adresez domnilor organizatori urarile mele pentru organizarea aceastei “preafrumoase” activitati. Inca mai sper ca voi apuca sa vad cu ochii mei trezirea acestui neam.

suntem daci,indiferent de ce spun unii istorici,dacii crestinati de Sf.Andrei nu au pierit ,din contra umplu bisericile si aduc cinstire Sfintei treimi.

Ceva mai absurd mai umilitor nici că se putea! Foarte bine zice Aurora Petan. Prin această absurdă sărbătorire se încearcă ştergerea eroismului dacilor în lupta lor împotriva romanilor, a jertfei lui Decebal -mai bine mort decît în lanţuri-, se încearcă ştergerea culturii dace. „Dacii au ajuns ruda de la ţară cu care ne ruşinăm”. Protestez împotriva acestei atitudini servile pînă la extrem! Dacă te porţi ca viermele să te aştepţi să fii strivit!

Mai întâi să fac o corectare: Sf. Andrei nu a ajuns niciodată în Dacia. El a predicat în Meosia Inferior(provincia romană din care făcea parte şi Dobrogea). Apoi se sărbătoreşte începuturile romanizării dacilor şi, astfel, începutul etnogenezei române.

Niste dobitoci, prietene, nu te enerva.

Colaborationisti, cozi de topor, lichele cu sange albastru ridicate in locul Eroilor, de ce va mirati, Augustin?

trist şi ruşinos; desigur jidanii de la Gold Corporation nu dau doi bani pe istoria noastrã, sunt doar ahtiati dupã aurul de la Roşia M., ministerul Culturii aprobã tacit cã pânã la urmã e vorba de nişte €€€ la buget, iar românii nu zic nimic cã grija stomacului e mai importantã decât cinstirea strãmoşilor. Ruşine! Urmeazã celebrarea a 200 de ani de la formarea guberniei tariste “Bessarabia”?

Felicitari autoarei pentru articol! Intotdeauna m-a deranjat aceasta mandrie exacerbata a noastra ca suntem “urmasii Romei”, ignorand aproape cu desavarsire pe ceilalti parinti ai nostri, dacii. Parerea mea este ca am avea mai multe motive sa ne mandrim cu stramosii nostri cei drepti si viteji decat cu legionarii romani, care erau de fapt oameni apartinand unor rase diferite, adunati din toate colturile imperiului. Cand ma gandesc ca pana si ortografia am modificat-o in asa fel incat cuvintele sa semene cat mai mult cu forma latineasca…

“Adrian”, sigur aiurezi. Etnogeneze si popoare noi se formeaza doar de mintea-ti deficitara si intoxicata, fiindca singurii cu care se puteau “romaniza” daco-getii erau ceilalti daci/traci din sud. Urme cat de cat semnificative ale altora nu s-au gasit. Soldatii stateau in cazarmi, functionarii in municipii si colonii, au fost cateva sute de latini-latini pe la mine si cam atat; dupa cum spun unii cercetatori si acestia erau traci italici, nici nu mai conteaza. Suntem urmasii Dacilor, numiti apoi valahi/vlahi/rumîni/rumuni/rămâni s.a.

oricum nu suntem urmasii romanilor si nici singele lor nu il avem de ce? pt urmatoarele motive , in istorie am fost doar la locul nostru in tara noastra , nu am fost niciodata interesati sa cucerim teritorii noi sai invadam pe vecini, nu suntem cunoscuti ca un popor razboinic, si traditia populara este dacica , cit si basmele, ha ha unde suntem romanizati? si nu va temeti chiar exista tineri in aceasta tara ff patrioti , suntem daci fara sa incercam sa ducem munca de autoconvingere. nu vedeti ca nu se poate altfel ? linga orcine am sta in europa aceasta suntem diferiti la drept, si nici imitatori buni nu suntem .daca am vrea sa parem altii de cit ceea ce suntem de departe am parea niste caraghiosi,nu semanam cu ungurii , nu semanam cu francezii , nici cu bulgarii, credeti ca italienii ar avea cea mai mica impresie ca am semana cu ei? dar ce ziceti sa stam linga englezi si germani sa ne comparam??? nu fratilor intelectuali ai romanizarii , chiar suntem daci si nu ne putem schimba, chiar am fi cele mai caraghioase maimute la imitare. cu bine frati daci!

Ca suntem daci nu este nici o indoiala,traim pe teritoriul lor! Ca erau (Dacii)un popor cu calitati exceptionale: harnici, viteji, frumosi avem dovada Columnei lui Traian de la Roma, care ne arata cat de greu le-a fost romanilor sa cucereasca Dacia, de aceea au si ridicat-o!Nu mai putin important este faptul ca in toate marile muzee printre cele mai frumoase si importante piese sunt “DAC” sau “CAP de DAC”.Cati din miile de vizitatori, admiratori ale acestori statui superbe stiu cine erau ei cu adevarat!Iar monumentul de la Adamclisi are si el simnificatia si importanta lui in adevarul despre DACI, astept explicatii de la specialisti.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *