Apostolul Andrei si regii dacilor

Categories ArticolePosted on

“Trece-ma si Dunarea, ca sa afle Dacia, ca s-a nascut Mesia”

Intr-una din legendele dobrogene despre Sfantul Andrei sunt pomeniti regii daci, sub conducerea carora s-a petrecut marele eveniment al venirii Apostolului in Dacia. Nici un istoric nu a luat vreodata in serios aceste informatii, de o importanta uriasa: le-a fost greu sa creada ca omul de rand a putut memora si transmite faptele, timp de doua mii de ani, din generatie in generatie

Dregatorul Dura si printul Cutusone “cel Viteaz”

In anii ’20, un avocat pe nume Ion (Jean) Dinu strangea legende despre Sfantul Andrei, in satul Ion Corvin, in apropierea caruia se afla pestera in care se spune ca a poposit apostolul. Una dintre aceste legende este cu totul uluitoare, caci ofera informatii istorice de cea mai mare importanta. Am aflat-o citind cartea lui Dumitru Manolache, “Andrei, Apostolul Lupilor”: “Ci s-a oprit maritu Andreiu in plaiul dregatorilor Cutusone si Dura – spune povestea – unde este acum satul Ion Corvin si padurea cu pestera sfintitoare, care a fost schit de odihna sfantului calator si loc de inchinare pentru el si pentru sfintii cari au fost cu el, in calatorie de propoveduire. Multimea de trudnici si de daci si geti si alani si greci si romani, de pe tot plaiul au alergat la Sfantul Apostol, iar Andreiu ii invata si ii boteza in apele celor noua izvoare sfintitoare si tamaduitoare, pe langa schitul sau sfant, care izvoare se mai vad si pana acum, oglindind sfintitul schit si dand tamaduire si alinare celor bolnavi si sanatosilor”.
Cine erau acesti “dregatori”, Dura si Cutusone, si care erau “plaiurile” lor? Stim din mai multe surse stravechi ca Apostolul Andrei primise spre evanghelizare, prin tragere la sorti, Scitia, Tracia si regiunile care se intind pana la Dunare, ba mai precis, “Gotia” si regiunile de rasarit ale Daciei Carpatice, pana dincolo de Nistru. Deci ajunsese, fara indoiala, in tinuturile dacilor. Aici existau numeroase nuclee de preoti ai vechiului cult zamolxian, religie care avea multe in comun cu noua credinta crestina. Trecuse un veac de la vremurile de glorie ale marelui rege Burebista si incepea sa se simta amenintarea teribila a Imperiului Roman. Cum Apostolul Andrei a murit in anul 60, vremea in care acesta a ajuns pe pamantul dacic trebuie sa fi fost cu cativa ani mai inainte. Nu cu multi, spun cercetatorii. Dar nici un autor antic, nici un izvor cunoscut nu ne spune cine era pe tronul Sarmisegetuzei in acel moment. Stim numai de la un istoric grec ca, mai tarziu, in preajma anului 87, batranul rege Duras ii va ceda tronul tanarului Decebal, mult mai energic si mai priceput in fata amenintarii romane. Este oare vorba despre acelasi Dura, pomenit de legenda dobrogeana? Fara nici o indoiala. Dar atunci trebuie sa admitem ca Duras era, intr-adevar, foarte batran, devreme ce tot el era rege si in vremea apostolatului Sfantului Andrei, adica cu 27 de ani mai inainte. Desigur, multi vor zice ca nu trebuie sa dam crezare unei simple legende, ca daca izvoarele istorice spun ca regele Duras era foarte batran, nu inseamna ca a si domnit mult, ci putea sa urce pe tron la batranete. Vor mai spune unii ca nu e posibil ca numele unui rege dac sa fi fost pastrat, timp de doua mii de ani, in memoria colectiva si transmis prin traditie. Ba e posibil!
Nu stim daca Andrei a ajuns pana la Sarmisegetuza. Tinutul cel mai accesibil si direct vizat era cel al Daciei Mici, adica Dobrogea. Oricum, evenimentul venirii Apostolului Andrei trebuie sa fi avut ecouri de puternica amploare in constiinta dacilor din toate tinuturile, de la mare pana la munte. Deci, n-ar trebui sa ne mire ca numele regelui Duras a ramas in traditia populara ca fiind “dregatorul” in vremea caruia Apostolul Andrei a ajuns in Dacia.
Ar trebui sa ne resemnam cu gandul ca nu avem nici o alta informatie despre acest intelept rege Duras, cu o domnie atat de lunga, in vremea caruia dacii au primit Vestea cea Buna. Si totusi, in mod fericit, o informatie ignorata de istoricii “oficiali” vine sa confirme ca Duras a putut fi contemporan cu Sfantul Andrei. Este vorba de textul uneia dintre tablitele de plumb de la Sinaia, in care numele regelui Duras apare alaturi de cel al lui Fonteius Agrippa. Acesta era un guvernator roman al provinciei Moesia, despre care stim sigur, dintr-un document latinesc, ca a murit in anul 69, in timpul unui atac al dacilor in sudul Dunarii. Autorul latin care ne povesteste aceasta intamplare nu ne spune ce capetenie a fost in fruntea dacilor, dar textul placii de plumb ne spune clar: regele Dura. Asadar, Dura (poate pronuntat Dura, nume de familie existent inca astazi) era “dregator” in anul 69, la cativa ani dupa moartea apostolului Andrei. Asta inseamna ca putea sa fi fost rege, la fel de bine, si in vremea lui Andrei.
Cutusone poate parea un nume ciudat, la prima vedere. Dar nu este asa. In Dacia Mica au existat multe generatii de capetenii din stirpea Cotizo. Un Cotizo a domnit si in Banat, spun scrierile latinesti, alti printi cu numele Cotizo intalnim in Tracia. Cu siguranta in Dobrogea exista, la vremea aceea, un “dregator” cu acest nume, dar dacii din acele locuri stiau ca in munti mai exista un rege mai mare, mai puternic, pe nume Dura. De aceea, i-au pomenit pe amandoi: Dura si Cutusone. E admirabil faptul ca traditia populara a retinut numele Cutusone, asa cum probabil il pronuntau dacii, iar nu Cotizo, cum il pronuntau grecii si romanii. Si in cazul acesta, una din placile de la Sinaia ne aduce o confirmare: intr-una din cetatile dacice dobrogene domnea un print pe nume Cutezonio! Era printul “cel viteaz”, caci “a cuteza” este un cuvant stravechi romanesc, despre a carui origine lingvistii nu ne pot spune mare lucru.

Decebal si Traian la pestera Sfantului Andrei

Apostolul a gasit, in pestera care astazi ii poarta numele, o comunitate de preoti daci. Legendele spun ca era o pestera sfintita, iar preotii daci sunt numiti “sfinti”. Era firesc ca Andrei sa apeleze la preoti locali care, la randul lor, sa raspandeasca invatatura cea noua in randul oamenilor. Legenda spune mai departe ca cei doi regi, Dura si Cutusone, s-au mirat cand au aflat ca preotii daci au cazut in genunchi in fata apostolului. Dar nu i-au pedepsit, ci i-au lasat “sa invete si sa boteze”. Vremea a trecut, Duras a cedat tronul tanarului Decebal, se apropia pentru daci infruntarea cu romanii si sfarsitul istoriei si al lumii lor. O balada dobrogeana spune ca insusi Decebal, urmasul lui Duras, ar fi venit la pestera Sfantului Andrei: “La schitul din tei,/ Crucea lui Andrei,/ Cine ca-mi venea,/ Si descaleca?/ Venea Decebal,/ Calare pe-un cal,/ Sfintii ca-mi gasea,/ Cu ei ca-mi vorbea,/ Dar nu se-nchina/ Nici cruce-si facea. / La schitul din tei, / Crucea lui Andrei,/ Traian ca venea,/ La slujba sedea,/ Slujba asculta, / Si ingenunchea,/ si nu se-nchina…/ Pe murg calarea,/ Si calea-si lua,/ La cetatea lui,/ A Trofeului…”. Decebal era foarte bine informat cu privire la venirea apostolului si la lucrarea lui in Dacia Mica si poate si in alte parti ale Daciei, asa incat este chiar de crezut ca s-a dus sa viziteze acel loc. Memoria populara a retinut imaginea unui rege distant fata de noua religie. Atitudinea lui Decebal este fireasca, trecusera doar putini ani de cand apostolul ajunsese pe tarmul marii, iar regele tinea inca la vechile traditii. Cat despre Traian, cum cetatea sa Tropaeum Traiani, pomenita si in versuri, era aproape de renumita pestera, deci nu ar trebui sa ne indoim de spusele baladei.
Au fost vremuri si oameni care au pus la indoiala prezenta Apostolului Andrei pe pamantul nostru. Mai sunt si astazi destui sceptici. Dar daca documentele istorice sunt sarace in privinta acestui eveniment, in schimb traditia populara este formidabil de puternica. Oamenii au imortalizat acest eveniment crucial in cantecele si povestile lor, l-au povestit cu sfintenie si l-au cantat cu credinta, timp de doua mii de ani, din generatie in generatie, pana astazi. Ce ne invata aceste legende? Ca in loc sa cautam informatii despre istoria noastra in cartile citite si rascitite din biblioteci, in loc sa ne resemnam cu faptul ca s-au pierdut mai toate documentele despre epocile acelea indepartate, am face mai bine sa intrebam omul de la sat: el stie, uneori, mai bine decat orice savant. Istoria este vie, traieste prin noi, trebuie doar sa o lasam sa vorbeasca. Nu au reusit sa afle nici cei mai vajnici cercetatori cine era rege al dacilor cand a venit Apostolul Andrei la noi. Daca i-ar fi intrebat pe satenii din satul Ion Corvin, ar fi aflat. Memoria locala, ca si memoria unui neam intreg, este teribil de puternica. Ea este o carte uriasa, plina de informatii cruciale, dar pe care nimeni nu se mai osteneste astazi sa o citeasca. Cat despre prezenta apostolului nostru, al romanilor, nu avem nevoie de alte documente. Trei versuri de colinda despre Sfantul Andrei, din aceasta “carte” minunata a traditiei populare, spun asa: “Trece-ma si Dunarea,/ Ca sa afle Dacia,/ Ca s-a nascut Mesia”.

 

sursa: http://www.formula-as.ro/2007/798/spiritualitate-39/apostolul-andrei-si-regii-dacilor-8933

Accesează acest link: Redirectioneaza 2%

12 comments

  1. Noi suntem urmasii dacilor,noi nu suntem evrei !ca andrei.
    Dacii erau barbati adevarati nu milogi crestinati
    Dacii nu sarbatoreau pastele sau vreo sarbatoare evreiasca,
    ca românii de azi.
    Majoritatea sarbatorilor din an nu mai au nici o legatura cu dacii ci cu evreii ….halal
    Colindele sunt cantece care-i slavesc pe evrei
    Iar in imnul tarii este slavit invadatorul barbar traian care a jefuit aurul Daciei si ucis mii de oameni…halal
    Cinstiti-va stramosii ! pe Burebista,Decebal,Tepes,Avram Iancu,Horea ,Closca, Cuza,Eminescu…
    si atunci ne vom numi un popor cu cultura si traditii autentice.

  2. Mare dreptate ai Iulian! Ne Baga pe gat povestea cu crestinismul sf Andrei doaeotii faci erau niste momai ycare nu aveau creier si putere de decizie si au picatv in extaz cand sf Andrei le-a spus sa schimbe pe Zamolxe cu mesia. Haideti sa nu amestecam religia cu istoria neamului! Se stie ca crestinismul a fost acceptat si sustinut de romani ptr a manevra masele. Desteapta-te Dacule!

  3. Zalmoxe era considerat unul din marii profeti ai antichitatii inainte de Hristos, in rand cu Orfeu, Mitra si Zarathustra. Nu vad unde e contradictia zalmoxian-crestin, multe din misterele antice au fost preluate de preotii crestini pentru ca aveau aceleasi principii iar pontifii daci au trecut la crestinism – si odata cu ei poporul dac – pentru ca deja nemurirea sufletului si jertfa pentru ceilalti erau principii puternice in religia dacilor. Cu oarecari exceptii punctuale, dacii au trecut firesc la crestinism – au trebuit sa renunte doar la cateva maruntisuri, cum ar fi sacrificiile umane inaintea marilor evenimente (pastrate, se pare, ca idee in jocurile calusarilor sau in V-ul intreit de sub crucea de pe bisericile ortodoxe romanesti, ca o biruinta a ortodoxiei asupra “aruncarii in cele trei sulite a mesagerului catre zei”. Daca e adevarata interpretarea asta, atunci ma pot pune in pielea unei mame dace cu copil exceptional, care sa fi fost ales de preoti pentru a transmite zeilor mesajul muritorilor daci: da, accept crestinismul care interzice moartea copilului meu!). Cat despre faptul ca romanii ar fi sustinut introducerea crestinismului la Dunare pentru a tine populatia sub control….. aoleu, sa fim seriosi, romanii au omorat crestini timp de trei secole, programat si insistent. Of, ce mai comentarii absurde la acest articol! Mai puneti mana pe carte, oameni buni, inainte de a scrie ceva!

  4. Mai usor cu prostia sau manipularile! AU MAI INCERCAT SI ALTII SA NE BAGE MORTU-N CASA SI SA-I PREZINTE CA “DACISTI” CA ZALMOXIENI , ANTICRESTINI SI DUSI CU PLUTA. ISTORIA E CE S-A INTAMPLAT ATUNCI: GETO-DACII AU RENASCUT SUB SEMNUL CRUCII, PUNCT. ASTA-I LEGEA VECHE SI NIMIC NU O POATE SCHIMBA.

  5. Stimatilor, semnele indiferent ca este cruce sau hvastica, steaua lui David se regasesc la multe popoare si populatii. Simbolistica este proprie bastinasilor si are o semnificatie absolut independenta acestora.
    Este impropriu sa spui despre CRESTINISM ca a imprumutat sau inlocuit ceva din traditiile unei civilizatii.

  6. Hristos este Fiul Omului, iar Crucea este Urma sa. Crucea inscrisa nu este copiata din ceea ce va imaginati, pentru simplul motiv ca este unul din simbolurile vechilor AVA, AVVA dupa Nasterea Mantuitorului, aceiasi care au ajuns in Carpati si care au fondat primele DAVA, “Cetati ale Luminii”. Traditia populara le-a pastrat amintirea sub numele de “uriesi”.

  7. Corut, Olariu si ceilalti au reale calitati. Insa au facut eroarea majora sa-l considere pe HRISTOS evreu, dar HRISTOS e Fiul Omului. HRISTOS S-A INTRUPAT printre evrei, de ce credeti ca tocmai printre ei?

  8. hmmmmm

    sunt crestin, dar nici prea tare…

    daca exista un singur tradator printre ai nostri ii beau sangele pana la ultima picatura!

    cat despre zevzeci, cine are nevoie de ei?

  9. Asa este! Trebuie facut demersuri/ lobby sa fie scos din imn ” sangele de roman” si “nume de traian”, suntem singurul popor care ne mandrim cu criminalii care ne-au omorat bunicii si ne-au pradat casele. Desteapta-te Dacule!

  10. Pt.Gabi.Imi place ca citesti si cercetezi cu o minte deschisa.De aceea te rog sa spui ce crezi despre urmatorul scenariu privind geneza si evolutia lumii:Dumnezeu creeaza lumea,ingerii veghetori(vezi Cartea lui Enoh chiar Biblia)corup oamenii Ii invata taine interzise,procreeaza cu femeile rasa de uriasi, intemeiaza ca eroi civilizatori si zei marile civilizatii si religii preistorice care au o buna parte din seturile de valori morale cred eu comune cu cele divine din care proveneau. In continuare istoria lumii este incercarea lui D-zeu de a inabusi revolta ingerilor cazuti:distruge lumea prin potop cu uriasi cu tot,inmulteste din nou oameni ramasi, colonizeaza pamintul prin urmasii copiilor lui Noe(rasa noastra ariana provenind din Iafet si ocupind initial arealul din jurul Marii negre si estului Europei)Diavolii care nu mai au acces in lumea cerurilor si sunt ramasi pe pamant sau sub?, corup din nou lumea,creaza alte religii si civilizatii posibil si cea pelasgo-tracica.Urmatoarea incercare divina este alegerea unui popor pentru revenirea omenirii la credinta si morala placuta lui D-zeu,poporul evreu,care esueaza lamentabil in aceasta misiune si in plus se idolatrizeaza in timpul robiei babiloniene patrindu-si doar dorinta de dominatie a lumii.Ultima incercare este sacrificarea propriului fiu ,IIsus,nascut totusi ca evreu fiindca inca iubeste acest popor ,pentru a trimite un mesaj lumii mesaj accceptat ca increstinare usor de catre noi dacii. Planul a reusit 1500 de ani dar care a fost urmatoarea mutare a ingerilor cazuti?… Poporul nostru dac are meritul urias de a raspunde acestei dorinte divine. Ce crezi ?

  11. Pentru Iulian Hodan care vad ca e un ,,,,, sa nu mai zic ca se supara. Crestinismul s-a nascut in sanul iudaismului deoarece era ceva normal sa fie asa deoarece era prelungirea iudaismului monoteist. Toate religiile sant fale nu este adevarat. Poate exista religii false , asta e cu totul altceva. Crestinismul primului secol e una si cel din secolul 5 e alta. Deja paganizarea crestinismului era in floare. Deci reiese ca , crestinismul primului secol a fost unic deoarece actiona ca o BARIERA, in calea paganismului. Dupa ce bariera a fost lasata jos , adica majoritatea Apostolilor erau morti deja , s-a dat cale libera paganizarii crestinsmului de care erau vinovati din pacate si acei ,,Sfinti Parinti,, pe care Biserica le aminteste ca exemple mai mult decat ale Profetilor sau ale Apostolilor. Trist dar adevarat.

  12. crestinismul nu s-a nascut in sanul niciunui iudaism, cu care nu are chiar nimic de a face. Hristos s-a nascut, de fapt s-a intrupat ca Fiu al Dumnezeului adevarat in mijlocul evreilor, ceea ce este alta poveste. Nu exista niciun pasaj, in Noul Testament, in care El sa spuna ca este fiul dumnezeului evreilor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *