Dupa ce a facut lumea, Allah a aruncat tot ce i-a mai ramas undeva departe, intr-un loc care astazi se cheama Afganistan. E o legenda pastuna. Tribul caruia ii apartin talibanii, cel mai numeros din regiune, e pastun. Imnul Republicii Islamice Afganistan vorbeste despre un pamant al pacii si al sabiei, tara tuturor triburilor, intre care pastunii sunt cei dintai.
Hamid Karzai, presedintele, e pastun. Despre el a scris ieri New York Times ca a incasat zeci de milioane de dolari, la kilogram (valize, rucsacuri sau pungi) din mana agentilor CIA (cei care, de altfel, l-au instalat ca premier la Kabul, in miercurea aceea de 5 decembrie 2001). In textul jurnalistilor de la NYT exista, totusi, o noutate: declaratia oficialului american (care, fireste, a dorit sa-si pastreze anonimatul) – “Cea mai mare sursa de coruptie in Afghanistan sunt Statele Unite”.
Fostul sef al CIA, George Tenet, in memoriile publicate in 2007 (”At the Center of the Storm. My Years at the C.I.A.”), o recunoaste raspicat. Imediat dupa dezastrul din 11 septembrie 2001, la doua saptamani, Tenet planteaza prima echipa in Afganistan: ”Trimiterea unui agent de rang inalt cum era Gary Schroen ilustra foarte bine modul de operare al CIA. Gary era echivalentul in grad al unui general cu trei stele (…) Imputernicit de CIA cu dreptul de a vorbi in numele acesteia, Gary avea mandatul de a incheia intelegeri, de a adresa cereri concrete de actiune si, nu in ultimul rand, de a face plati de ordinal milioanelor de dolari, bani gheata, cu care a aterizat in Afganistan”. Si: ”Unii agenti ai nostri dormeau cu milioane de dolari sub perna, destinati modificarii loialitatii triburilor afgane, parte a culturii traditionale”. Cum adica le-a ”modificat loialitatea”? Mai pe sleau, i-a cumparat de partea lor. Unii insa, in ciuda ”culturii traditionale” nu se lasau cumparati. Se gasea si pentru ei o solutie: ”In cazul in care un sef de trib refuza sa ni se alature, capata din ceruri un altfel de cadou – o bomba de o tona”.
Apropo de bani si de bombe. Din perspectiva celor 12 ani care au trecut de atunci, poate fi un exemplu de-a dreptul minor. Dar, pentru ca il invoca Tenet, merita transcris. Decembrie 2001, deasupra muntilor Tora Bora. Agentii, bazandu-se pe informatiile prietenilor carora le ”modificasera loialitatea”, ghidau de la sol bombardierele americane, in speranta ca vor atinge si barlogul lui bin Laden (din pacate, nu s-a intamplat, si urmau sa mai curga multi dolari pe versanti, pana cand aveau sa-l gabjeasca): ”In total, doar intre 4 si 7 decembrie, s-au aruncat 400 de tone de bombe”. Peanuts!
Pe scurt, tot cu vorbele lui George J. Tenet: ”Agentii CIA si militarii americani (fostului director ii place sa bage si pe altii in bucluc, o face pe tot parcursul cartii, impartindu-si frateste vinovatiile, n.m.) au incercat sa motiveze fortele afgane cu deja obisnuita reteta care combina imbolduri, predici si baierele pungii cu dolari larg deschise”.
Hamid Karzai n-a fost nici primul nici ultimul caruia i s-a aplicat si i se mai aplica reteta.
Problema nu e ca nici macar ca USA a ”investit” si continua sa ”investeasca” zisii ”bani-fantoma” in Afganistan. Sunt banii contribuabililor americani si, daca ei admit ca exista pe lumea asta si scopuri care scuza mijloacele, foarte bine. Desi (nici asta nu e o noutate) majoritatea mijloacelor in numerar au ajuns in gheara lorzilor razboiului, a caror loialitate s-a modificat pana au pus mana pe bani. Observ doar ca, in cazul de fata, mijloacele, incercand sa razbune o drama, creeaza altele. De Lelia Munteanu – Gandul
