Ce au în comun zeul dacilor şi Dumnezeul creştinilor. Zamolxianismul avea oamenii lui sfinţi, credinţa în nemurire, taina învierii şi preoţime bine structurată

Categories ArticolePosted on

Între cultul zamolxian atribuit daco-geţilor şi creştinism sunt o serie de similitudini. Acestea se reflectă atât în practica cultului religios, cât şi la nivel de dogmă. Acest lucru i-a făcut pe marii istorici ai religiilor precum Mircea Eliade să considere creştinismul la români o continuare firească, cu doar câteva reinterpretări, a zamolxianismului.

Prin prisma scrierilor antice, a studiilor istorice şi de istorie a religiilor a fost fundamentată ideea că daco-geţii, acea ramură nord dunăreană a tracilor, credeau într-un panteon conduse de un zeu suprem Zalmoxis. Această divinitate când cu valenţe solare, când pământeşti şi chiar subterane, presupun istoricii şi geografii antici, pe baza unor legende aflate de la grecii din Hellespont, ar fi existat şi în realitate.

Zalmoxis, un „Mesia“ dacic ce propovăduia viaţa de apoi

Însăşi prin descrierea lui Herodot, Zalmoxis este un om în carne şi oase, care trăieşte printre geţi, ca mai apoi, printr-un mister uluitor şi o viaţă exemplară, să obţină sanctificarea şi înălţarea definitivă în panteon. Este o asemănare izbitoare cu modelul cristic apărut în creştinim. Practic, Zalmoxe este un fel de ”Mesia” tracic care şi-a scos poporul din întunecime, i-a oferit principalele percepte religioase şi cel mai de preţ dar, nemurirea.

”În timpul ospeţelor îi învăţa că nici el, nici oaspeţii lui şi nici urmaşii acestora în veac nu vor muri, ci se vor muta numai într-un loc unde, trăind de-a pururrea, vor avea parte de toate bunătăţile”, scria Herodot. Mai precis Zalmoxis le oferă speranţa într-o lume după moarte şi conturează ideea de rai, principii regăsite şi în creştinism. Totodată, asemeni creştinismul, în cadrul zalmoxianismului, aşa cum a rămas mărturie de la autorii antici, se face clar delimitarea dintre suflet şi trup. Doar sufletul devenea nemuritor într-o lume paradisiacă ce nu aparţinea nici măcar lui Zalmoxis, deşi el se afla în aceasta.

”Ceea ce pare sigur este că pentru geţi, ca şi pentru iniţiaţii Misterelor Eleusine sau pentru «orifici», post-existenţa preafericită începe după moarte: numai sufletul spiritual îl întâlneşte pe Zalmoxis”, precizează şi Mircea Eliade în lucrarea sa ”De la Zalmoxis la Ghenghis-Han”. Pe greci, ca şi pe multe popoare antice care locuiau în preajma triburilor daco-getice, această credinţă era unică şi fascinantă. ”Credinţa în imortalitatea sufletului n-a încetat să-i intrige pe grecii din secolul al V lea. Herodot nu găsea formulă mai spectaculoasă de introducere decât prezentându-i pe geţi ca pe cei «care cred în nemurirea lor»”, scria Eliade.

”Învierea” lui Zalmoxe, începutul unui cult

După ce a petrecut o viaţă de înţelept printre daci propovăduindu-le nemurirea sufletului şi existenţa unui loc lipsit de griji după moarte, pur spiritual, Zalmoxe păşeşte în rândul zeilor, se leapădă de condiţia umană printr-un mare mister, asemănător religiei creştine. Mai precis Zalmoxe ”moare” şi apoi ”învie”.

”Pusese să i se facă o locuinţă sub pământ. Când locuinţa îi fu gata, se făcu nevăzut din mijlocul tracilor, coborând în adâncul încăperilor subpământene, unde stătu ascuns vreme de trei ani. Tracii fură cuprinşi de părere de rău după el şi-l jeliră ca pe un mort. În al patrulea an se ivi însă iarăşi în faţa tracilor şi aşa îi făcu Zamolxis să creadă toate spusele lui”, scria Herodot.

În acest act, la fel ca în creştinism, Micea Eliade, vede o moarte iniţiatică şi apoi o transformare a celui ce a fost om în divinitate, ce urmează să fie venerat. ”Este vorba de un ritual iniţiatic. Acesta nu implică cu necesitate că Zalmoxis era o divinitate chtoniană A coborâ în Infern înseamnă a cunoaşte «moartea iniţiatică», experienţă susceptibilă de a întemeia un nou mod de existenţă”, precizează Eliade. Pentru marele istoric al religiilor, credinţa în nemurire şi moartea urmată de epifanie reprezintă un punct esenţial de legătură între zalmoxianism şi creştinism în spaţiul carpato danubiano-pontic.

”Putem deci să ne gândim că credinţele relative la Zalmoxis şi la cultul său au fost absorbite şi radical transformate de creştinism. E greu de crezut că un complex religios centrat pe speranţa de a obţine nemurirea, având ca model – şi meditaţie – un zeu de structură misterică, să fi fost ignorat de misionarii creştini”, susţine Eliade.

Sihaştrii, preoţi şi prooroci în lumea lui Zalmoxe

Cultul zalmoxian a uşurat creştinarea autohtonilor, prin numeroasele asemănări cu noua religie. Pe lângă credinţa în nemurire, caracterul mesianic al lui Zalmoxis, epifania existau şi asemănări privind organizarea şi concepţiile religioase. Astfel cu mult înainte de creştinarea Daciei, în triburile geţilor, dar şi ale tracilor adoratori ai lui Zalmoxe, existau sihaştrii sau oamenii cu comportament apropiat călugărilor. Erau fie oameni care se retrăgeau în meditaţie departe de lume, în numele lui Zalmoxis, fie cei care locuiau în comunitate, dar posteau aspru.

”Poseidonos – ne spune Strabo(VII 3,3) – afirmă că misii se feresc prin cucernicie de a mânca vietăţi şi iată motivul pentru care nu se ating de carnea turmelor lor. Se hrănesc însă cu miere, lapte şi brânză, ducând un trai liniştit – pentru care pricină au fost numiţi theosebeis şi kapnobatai. Unii traci – spune acesta – îşi petrec viaţa fără să aibă legături cu femeile, numindu-se ktistai; ei sunt onoraţi şi socotiţi sacri, trăind aşadar feriţi de orice primejdie”, îl citează istoricul Ion Horaţiu Crişan, pe Strabo, în lucrarea sa „Spiritualitatea geto-dacilor”.

Totodată istoricul precizează clar că este vorba de adepţii cultului zamolxian, iar ”călugăria” şi ”postul” făceau parte din manifestărilor lor religioase. ”Este vorba de adepţii doctrinei zalmoxiene. Strabo(VII 3,5), atunci când vorbeşte despre Zalmoxis, ne spune că «a dăinuit la la geţi obiceiul pythagoreic adus lor de zalmoxis de a nu se atinge de carnea animalelor»”, precizează acesta.

Totodată, la daci exista o întreagă clasă preoţească, bine organizată, în frunte cu un mare preot, apropiat regelui, investit cu funcţii aproape de egal al regelui în timpul domniei lui Burebista şi ajungând apoi prin Deceneu şi Comosicus cel care deţine puterea laică şi pe cea religioasă.

Mircea Eliade vorbeşte, citând antici precum Strabo, despre o specializare a preoţilor de la taumaturgi la vrăjitori. Totodată este subliniată existenţa sihaştrilor, dacii ”sfinţi” care se retrăgeau în sălbăticie şi trăiau în post. Medicii daci şi preoţi în acelaşi timp vorbesc, scrie Eliade în ”De la Zalmoxe la Ghenghis Han”, despre vindecarea sufletului care duce apoi la o vindecare a trupului, concepţie asemănătoare creştinismului. Întrunind aceste premise, ca şi proorocirile lui Zalmoxis, Mircea Eliade trage concluzia că o creştinare precoce a Daciei, extrem de rapidă faţă de alte provincii, se datorează tocmai asemănărilor uluitoare dintre zalmoxianism şi creştinism.

”Toate aspectele religiei lui Zalmoxis – escatologie, iniţiere, pitagoreism, ascetism, erudiţie de tip misteric – încurajau apropierea de creştinism. Cea mai bună şi cea mai simplă explicaţie a dispariţiei lui Zalmoxis şi a cultului său ar trebui căutată în creştinarea precoce a Daciei( dinainte de anul 270 pCHR)”, scria Mircea Eliade.

Cosmin Zamfirache

Sursa: http://adevarul.ro/locale/botosani/ce-comun-zeul-dacilor-dumnezeul-crestinilor-zamolxianismul-oamenii-sfinti-credinta-nemurire-taina-invierii-preotime-structurata-1_554a0928cfbe376e35e875d0/index.html

A apărut volumul 2 al cărții POVEȘTILE MAGICE ALE DACILOR. Disponibil aici: http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-copii.html

10 comments

  1. Dictionaru roman :

    dictionaru roman : pustnic-etimoIogie slavă

    pustiu – Din bg. pustinja

    Pustă – din maghiara puszta

    Pentru acei oameni care au alcatuit Dex-u nu a contat legatura fireasca dintre pustiu,pustnic si pustă(loc pustiu,câmpie),daca majoritatea au fost alogeni nu trebuie sa ne mire.

  2. Cand aud de cuvantul iudeo-crestinism imi vine sa scot pistolul. Macar pe saitul asta ,las-o moale Daniele,ca oricum ai vrea nu ai s-o scoti ca nebunul de Olariu ca isus jidanul a fost dac si alte aberatii. Macar bunul respect pt stramosi. In rest numai de bine !

    Te salut cu respect ,prietene !

  3. Avem o problema mistica. Toata stima pt dacii de atunci si credinta lor, insa va intrebati de ce i-au batut romanii. In tot si in toate este Dumnezeu. Romanii i-au batut pe mai toti cati au avut sacrificii umane de tip religios ! Cartaginezii sacrificau religios copii; romanii i-au batut. Dacii sacrificau razboinici ca sa-i trmita la Zalmoxis; romanii i-au batut cat erau de viteji…O mana de conchistdori au doborat imperii cu sute de mii de osteni..Imperiile dfaceau sacrificii umane ca sa aiba agricultura ! Romnii de azi au liber la avorturi – alt sacrificiu uman, dar ceva mai subtil… Iarasi vom fi invinsi !

  4. geto-dacii nu aveau in vocabular termenul ,,pustiu”, trebuia sa-l imprumute de la bulgari sau unguri ? DEX-ul este opera unor autori iudei, chiar nu sesizati diversiunile ? similitudini intre zalmoxism si crestinism ? nu, prietene ! crestinismul a fost construit pe modelul religiei geto-dacice !

  5. Nu cred ca au fost diversiuni,pur si simplu a fost vorba despre prostie,necunoastere si dezinteres…Dupa cum s-a aratat aici pe sait acu ceva vreme,Dex-u a fost facut de o adunatura de ”intelepti ai vremii”,fiecare limba vecina avea cate un reprezentant care binenteles ca nu avea interesu de a recunoaste ca limba sa a imprumutat cuvantu,nu romana.

    Greseli care acum greu vor fi reparate,ce putem face e sa scoatem la suprafata fiecare dovada si cand vor fi destule sa dam foc la fitil…

    Strangand cum spuneam mai sus de la zi la zi asemenea dovezi,vom putea sa pricepem cu adevarat limba asta a noastra frumoasa,limba care is sigur ca nu e inca inteleasa pe deplin !

    De o reinviere a limbii vechi romanesti ar fi nevoie si in cartile copiilor,care is din ce in ce mai pline de neologisme,altfel limba noastra va fi asimilata de franceza si mai nou de cuvintele englezesti.

    Mai sus am incercat sa gasesc sinonime pentru pustinic care sa se asemene cu cuvintele din izvoru istoric(nu stiu daca sunt cuvinte grecesti,banuiesc ca sunt cuvinte tracice transmise de catre autoru grec la vremea aia).

  6. Si iata maurovlahii din bosnia si croatia…

    https://www.facebook.com/photo.php?fbid=749659201710996&set=pb.100000007699666.-2207520000.1431295562.&type=3&theater

    Orbo vic sau Orbu

    Fizionomie (trasaturi si privire) curat romaneasca,lucru mare cand se intra in contact cu gena slava.

    https://www.youtube.com/watch?v=d8YKLZ3YQKk

    https://www.youtube.com/watch?v=eCvcsTZxykM

    Topalo vic

    A-ti auzit de Topală ? :))

    https://www.youtube.com/watch?v=5GajL3_UzmU

    Ii plin de Mitrovic (Mitru),Stoianovic(Stoian)Orbovic(Orbu),Topalovic(Topală) Negrovic(Negru)Pastorovic(Pastor)lupivici(lupu)Batranovici(Batranu) Moldovanovici(Moldovan)Taranovici(Taranu)si multe alte nume romanesti

    Moldovanovici …
    https://www.facebook.com/search/results/?init=quick&q=Moldovanovic%20&tas=0.9188466593308147

  7. În ce greşeală mare cazi, Ioane!

    Romanii nu i-au bătut pe daci!
    Au ocupat 15 la sută din Dacia.
    Dimpotrivă, dacii liberi i-au lungat pe romani din partea de Dacie ocupată.
    Astfel încât, mica provincie romană Dacia a fost ultima cucerită cu mare greu şi prima părăsită cu coada între picioare.

    Altă greşeală este ideea că ,,o mână de conchistadori au doborât imperii cu sute de mii de oşteni”. Dacă ai fi urmărit cu atenţie emisiunile lui Daniel Roxin, ai fi aflat un lucru pe care acum îl ştie orice om inteligent: ca să cucerească măcar o bucăţică din Dacia, romanii au adus aici legiuni şi cohorte din tot imperiul.
    Cu toate acestea l-au înfrânt numai pe Decebal, dar nu pe daci!

    Dacii liberi au făcut tot posibilul ca să nu le ticnească şederea în Dacia.

    Altă greşeală este că uiţi de circurile romane, unde se masacrau oameni şi animale.
    Simbolul acestei ,,civilizaţii” sângeroase este Colosseum din Roma.
    Apoi te faci a uita de masacrele romanilor în timpul războaielor. Pe Columnă sunt înfăţişaţi soldaţi romani cu capete de daci în mână, ridicându-le triumfător în sus. Apoi îmi închipui câte violuri şi masacre au comis prin aşezările pe unde trreceau.

    Nu uitaţi: romanii au fost fasciştii antichităţii.

  8. Pentru pagan14 care habar nu are de lumea asta. Termenul de iudeo-crestinism nu trebuie sa ne fie necunoscut , din moment ce crestinismul s-a nascut in sanul iudaismului , iar primii crestini pe care spunem ca-i sarbatorim in fiecare an de ziua numelui si majoritatea se inbata si fac prostii(Pavel , Petru , Ioan , Vasile , Timotei , Andrei , Luca , Matei ) , nu au avut niciodat sentimentul sa iasa din perceptele iudaismului monoteist. Iar primii crestini credeau in ,,invierea mortilor ,, si nu in ,,nemurirea sufletului,, care nu era o invatatura crestina. Biserica Ortodoxa a pastrat cu buna stiinta invataturi precrestine , simboluri solare , si traditii necrestine pentru a spori numarul enoriasilor. Lucru dovedit clar de Etnografie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *