Rezervaţia naturală Nera-Beuşniţa, este “superlativul” sau poate “mai mult ca perfectul” la care a ajuns natura în ţinutul Banatului şi Caraşului, nimic altceva decât fructul unei iubiri de milenii dintre apă, aer şi piatră, elemente ce-şi spun mereu unele altora cuvinte alese ca într-o lună de miere fără de sfârşit.
Parcul Naţional Cheile Nerei – Beuşniţa este situat la limita sud-vestică a ţării, în sudul Munţilor Aninei, în judeţul Caraş – Severin. Cuprinde o zonă carstică pe cursul mijlociu al râului Nera care constituie şi coloana vertebrală a Parcului.
Rezervaţia ocupă zona sudică a Munţilor Aninei şi partea nordică a Munţilor Locvei, ocupând o suprafaţă de 36.364,8 ha ce include 6 rezervaţii declarate şi una propusă.
Scopul principal pentru care a fost constituit Parcul este conservarea biodiversităţii, a florei şi faunei, a peisajului, a tradiţiilor locale, încurajarea turismului, educaţie ecologică şi conştientizare publică.
Teritoriul pe care este situat Parcul Naţional Cheile Nerei este caracterizat printr-un climat temperat-continental de dealuri, cu ierni moderate, veri calde, cu precipitaţii bogate, cu amplitudini termice reduse, cu evidente influenţe mediteraneene.
Temperatura medie anuală este de 10 ° Celsius, cea mai scăzută fiind în luna Ianuarie de – 2 ° Celsius, iar cea mai ridicată în luna Iulie de 20 ° Celsius.
Zona se bucură de o extraordinară bogăţie floristică, un peisaj de o diversitate şi unicitate aparte, precum şi de starea de sălbăticie păstrată datorită accesului dificil în zonă.
Astăzi, Parcul Naţional Cheile Nerei-Beuşniţa se numără printre cele zece parcuri naţionale existente în ţară, prezentând elemente unicate, habitate şi specii de interes comunitar pentru care Parcul Naţional Cheile Nerei-Beuşniţa a fost declarat peisaj caracteristic dat de alternanţa înălţimilor muntoase cu culoarul Nerei şi peisajul carstic.
Cheile Nerei sunt cele mai lungi chei din ţară. Distanţa pe care se întind cheile este de circa 22 km din care aproximativ 20 km de chei propriu-zise. Râul Nera străbate un defileu cu aspect de chei, îngust, spectaculos şi absolut sălbatic.
Cheile Nerei au fost caracterizate de Ştefan Negrea, doctor în speologie astfel: „Cheile Nerei au ceva din sălbăticia Cheilor Caraşului, grandoarea Cheilor Bicazului şi gingăşia Cheilor Turzii”.
Aici, unde pereţii se înalţă până la 200 de metri, apa Nerei şi a afluenţilor săi a săpat şi a format în rocă calcaroasă lacuri, canioane, peşteri şi cascade impresionante. O potecă turistică marcată le străbate, dar parcurgerea lor necesită traversarea râului Nera direct prin apă.
În perimetrul parcului au fost identificate 6 situri de suprafaţă şi 30 situri în zona limitrofa parcului;dintre acestea remarcăm Cetatea Socolari, Mănăstirea Călugăra, construcţia romana din V. Boiştea, tunelele de la Sasea, Teatrul Vechi Oraviţa. Siturile subterane sunt situate în 24 de peşteri din Cheile Nerei şi reprezintă urme de locuire umană.
Parcul s-a constituit pentru conservarea frumuseţilor naturale unice, ce constau dintr-o mare varietate de plante ierboase şi lemnoase mezoxerofile specifice climatului submediteranean, ce trebuie protejate şi conservate aşa cum sunt ele lăsate de natură.
Pe teritoriul parcului se află două lacuri naturale: Lacul Dracului, fenomen carstic unic în ţara noastră, cu o suprafaţă de cca 700 m² şi Ochiul Beiului cu o suprafaţă de 284 m².
Bogăţia floristică a zonei este impresionantă, aici întâlnindu-se numeroase specii balcanice, mediteraneene şi submediteraneene (liliac, scumpie, mojdrea, carpiniţa). Vegetaţia este foarte bogată în specii de arbori, arbuşti, plante ierbacee, unele fiind terţiare sau postglaciare.
În flora ierbacee întâlnim arboreta cu importanţă remarcabilă şi o funcţie istorică şi cognitivă, conţinând un imens tezaur informatic şi ştiinţific. Multe specii de plante sunt rarităţi sau unicate în flora României: Asplenium anopteris, Parietaria serbice, Cerastium bulgaricum, viscaria atropurpurea, Silena trineruia, Silena italica, Dianuthus giganteiformis.
Farmecul şi importanţa ştiinţifică a vegetaţiei forestiere bănăţene, însolitul ei proverbial, ineditul, constau în răspândirea pe mari suprafeţe a numeroase asociaţii vegetale relictare. Trebuie menţinute în stare nealterată pădurile din Cheile Nerei, unde ele au o valoare climatică, de modelare a reliefului, de păstrare a biodiversităţii ca depozitară a unui ecofond şi geofond, ca martor al istoriei Pământului.
Întreaga Rezervaţie dispune de un regim strict de protecţie, nefăcându-se nici un fel de exploatare a resurselor regenerabile: lemn, pietriş, tuf calcaros. Nu se vânează şi nu se pescuieşte. Activităţile antropice sunt restrictive: nu se fac repopulari sau plantări ale golurilor de fond silvic.
Degradările datorate factorilor naturali sunt sporadice şi ele se datorează mai ales violenţei vântului Coşava, înregistrându-se doborâturi chiar şi de arbori seculari. Datorită deflaţiei s-a produs dezgolirea versanţilor abrupţi şi au fost favorizate egrohotişurile de la baza abrupturilor calcaroase din Cheile Nerei şi pe versantul Nordic al culmii Pleşiva.
Prin varietatea, bogăţia şi originalitatea ei, fauna Cheilor Nerei-Beuşniţa nu rămâne cu nimic mai prejos decât flora. Printre animalele întâlnite în acest areal amintim: ursul, cerbul carpatin, căprioara, mistreţul, vidra, bursucul, jderul de stâncă, jderul de copac. În apele râului şi ale lacurilor se găsesc: păstrăvi (specific apelor de munte), clean, mreana, lipan , caras, fasa mare (monument al naturii).
Primăvara, în perioada de înmulţire, urcă aici un peşte răpitor, scobarul. Toate aceste specii au nevoie, în primul rând, de apă curată, nepoluată, în nici un fel, şi de protecţie împotriva braconierilor, care folosesc explozibil şi surse de curent electric. Speciile de reptile existente sunt reprezentate prin: vipera cu corn, guşterul verde, vipera.
Specific zonei este şi numărul mare de nevertebrate printre care se află scorpionul declarat monument al naturii şi licuriciul bănăţean care, uneori, este extrem de abundent.
În Cheile Nerei se ajunge greu, din cauza drumului cu multe serpentine, însă, dacă sunteţi iubitori ai naturii şi petreceţi mult timp în aer liber, pregătiţi-vă să rămâneţi surprinşi de ceea ce veţi găsi în aceste locuri, pentru că nu se aseamănă cu nimic din România.
Accesul în Parcul Naţional Cheile Nerei – Beuşniţa se face pe Podul Beiului, unde se plăteşte o taxă de vizitare de 5 lei de persoană.
sursa: http://www.financiarul.ro/2013/09/10/cheile-nerei-un-colt-de-rai-in-tinutul-banatului/