Asemănările dintre Zalmoxis și Iisus
Unul dintre lucrurile surprinzătoare ale antichității este creștinarea relativ ușoară a geto-dacilor… Dacă în multe țări creștinarea s-a făcut cu sabia, aici, pe teritoriul vechii Dacii, mesajul lui Iisus a pătruns fără să întâmpine prea multă rezistență, fiind îmbrățișat de autohtoni, care au combinat noul mesaj cu tradițiile proprii – tradiții anterioare creștinismului, păstrate până astăzi.
De ce s-a petrecut acest lucru?
Dacă facem o comparație între Iisus și Zalmoxis, vom găsi câteva similitudini surprinzătoare care explică acceptarea creștinismului ca pe un fel de continuare a religiei zalmoxiene.
În acest sens, istoricul Dan Oltean ne spune următoarele: “Similitudinile dintre religia lui Zalmoxis și cea a lui Iisus au fost sesizate de primii creștini, dar și de mulți autori “păgâni” care au combătut religia lui Iisus. În secolul al II-lea d. Chr., un autor “păgân”, Celsus, a scris că primii creștini nu fac altceva decât să repete ritualurile din religia lui Zalmoxis: “. . . fiindcă cinstesc pe cel prins și mort . . . ați făcut la fel ca și geții care cinstesc pe Zalmoxis . . .” (cf. Origene, Contra Celsus, 3, 34). Alte asemănări dintre religia lui Zalmoxis și cea a lui Iisus, legate de ritualuri și de înviere au fost surprinse de Clement din Alexandria, Sf. Hippolytus, Ioan Chrysostomul, Sfântul Grigore din Nazianze, dar și de mulți alți autori patristici.” (Dan Oltean – Religia Dacilor, pag 51. Cartea se găsește aici: http://dacia-art.ro/products-page/carti/)
Dintre toate asemănările semnalate de antici, două sunt cu adevărat remarcabile…
1. În primul rând, este vorba despre învingerea morții și înviere, un traseu inițiatic foarte asemănător în cazul celor două mari spirite. Dacă în cazul lui Iisus, odată cu moartea prin crucificare, urmează coborârea în infern, pentru 3 zile, și triumful asupra răului și a morții, iar apoi învierea, în a patra zi…, în cazul lui Zalmoxis, procesul durează 3 ani, iar revenirea se face în al patrulea.
“…Se făcu nevăzut din mijlocul tracilor, coborând în adâncul încăperilor subterane.(…) Tracii fură cuprinși de părere de rău după el și-l jeliră ca pe un mort. În al patrulea an se ivi însă iarăși în fața tracilor și așa făcu să creadă în toate spusele lui.” (Herodot, Istorii)
Practic, după acest eveniment al revenirii din lumea subpământeană, cei doi generează reforma spirituală care a dus la nașterea creștinismului și a zalmoxianismului.
2. Atât Creștinismul, cât și Zalmoxianismul au ca doctrină principală nemurirea sufletului. Sufletul, eliberat din trupul de carne, dacă a avut o viață pământeană merituoasă, ajunge într-o lume fericită, pentru totdeauna.
Din aceste motive, dar și din altele, Mircea Eliade spunea în cartea De la Zalmoxis la Gengis-Han (pag. 80) că: “Toate aspectele religiei lui Zalmoxis – escatologie, terapeutică, theurgie, etc., încurajau apropierea de creștinism”, iar D. Drăghicescu în lucrarea Din psihologia poporului român (pag. 283) subliniază că: “Esențialul religiei lui Christos se găsea deja în religia dacilor.”
Cu siguranță că răspândirea creștinismului la nordul Dunării, în spațiul geto-dacilor liberi, a fost influențată și de faptul că cei doi împărați romani care au deschis calea oficializării religiei creștine în Imperiul Roman au fost DACUL Galerius și TRACUL Constantin cel Mare, doi împărați cu o origine etnică care nu avea cum să nu le fie cunoscută și geto-dacilor nor-dunăreni…
Astăzi, deși poartă o haină creștină, încă putem să fim parte la foarte multe sărbători populare, moștenite de la geto-daci, o dovadă a faptului că religia străveche Zalmoxiană a conviețuit cu Creștinismul și a supraviețuit într-un anumit fel până acum.
Tocmai de aceea, trebuie să ne conservăm tradițiile și identitea pentru că aici sunt înscrise codurile unor taine străvechi, ale căror mesaje rămâne să le redescoperim…
Daniel Roxin
Sursa foto: http://www.romania.travel/