In timpul mitingului pe care Donald Trump l-a oferit la Washington miercurea trecuta, inainte ca Congresul sa fie luat cu asalt, fiul presedintelui, Donald Trump Jr., a luat cuvantul pentru a pune lucrurile la locul lor: „Ar trebui sa fie un mesaj pentru toti republicanii care nu au vrut sa lupte, cei care nu au vrut sa opreasca jaful. Acesta nu mai este Partidul Republican: este Partidul Republican al lui Donald Trump.”
Preluarea ostila cu care magnatul din New York a ramas in partid in urma cu patru ani nu va pune capat plecarii sale de la Casa Alba, nici macar cu a doua sa demitere: au fost doar trei republicani care au sustinut in mod explicit aceasta operatiune democrata.
Partidul care l-a blestemat in urma cu patru ani, care mai tarziu a continuat sa-l flateze si care acum este complice al actiunilor sale, este prizonierul liderului sau, dar, dupa asaltul de miercuri, se deschide un scenariu important pentru prezent si viitor. a republicanilor. Orice oportunitate de schimbare ar putea trece acum printr-o usa sustinuta de doi piloni: asaltul de miercuri asupra Congresului si faptul incontestabil ca pe 20 ianuarie, cand Joe Biden va prelua mandatul, republicanii vor fi pierdut Casa Alba, Senatul si Casa Reprezentanti. Acesta este si bilantul celor patru ani de Trumpism.
In acel joc se va vedea ce disensiuni interne incep sa apara si ce rol de alternativa sau de opozitie vor sa joace si, in fata acestui lucru, ce pozitie sunt luate de unele baze care au fost necrutatori incurajate si febrile de populismul trumpian pt. patru ani, cu o verbiaj ale carei implicatii a vrut sa le ignore si a carei ultima consecinta a fost insurectia care a asaltat Congresul intr-o zi care s-a soldat cu cinci morti. Daca Biden a castigat in noiembrie a fost pentru ca a facut un con de democrati si a transformat alegerile intr-un referendum impotriva lui Trump, dar a avut nu mai putin de 74,2 milioane de voturi in noiembrie, 46,9% din listele electorale, oameni care stiau exact ce au. votau pentru. Trump a avut cu aproape cinci milioane de voturi mai multe decat recordul de vot al lui Barack Obama din 2008.
Cand showmanul de televiziune a aparut la primarile de partid din 2016, greii republicani l-au dispretuit, l-au ridiculizat si l-au atacat fara mila si in bloc: tipul acela fara stil, fara ideologie structurata, zgomotos, lacheu si fara experienta politica anterioara, nu putea incerca sa-si doreasca sa conduca partidul si sa-l pastreze de parca ar fi fost inca un Trump Tower in hotelul sau.
La urma urmei, ei erau elita GOP, Marele Partid Vechi, vechiul mare partid, partidul cu cea mai lunga istorie din tara, nascut in 1854, partidul nimeni altul decat cel care a abolit sclavia, a castigat razboiul. Civil, a unit natiunea si a devenit un mit dupa ce a fost asasinat, Abraham Lincoln; unul dintre singurii presedinti, de fapt, ca Trump insusi nu s-a pus deasupra: „Eu sunt”, a spus el pe 12 iunie anul trecut, „presedintele care a facut cel mai mult pentru comunitatea de culoare, cu posibila exceptie a lui Lincoln” , motto pe care nu a incetat sa-l repete luni mai tarziu in dezbaterile electorale impotriva lui Joe Biden.
Cu toate acestea, dominatia sa asupra spectacolului, strigatele sale de „Make America great again”, de „Construieste zidul!”, insultele sale, obraznicia lui, atacurile sale asupra castei de partid si a elitelor din Washington si inca patru sloganuri ieftine A spus la intamplare. in timpul unei campanii in care barbatul s-a laudat ca a calatorit cu propriul avion, l-au propulsat la presedintia partidului lui Abraham Lincoln, presedintele care simbolizeaza insasi unitatea tarii. Trump a obtinut de doua ori mai multe voturi decat finalistul, senatorul Texas Ted Cruz, unul dintre greii partidului care atunci spumea la gura vorbind despre showman si care astazi este unul dintre cei mai mari aliati ai derivei sale antisistem.
O jumatate de an mai tarziu, repetand formula, Trump a castigat alegerile impotriva lui Hillary Clinton. Cumva totul a cazut la loc. Amestecul discursului anti-casta si anti-elite, pe care Hillary Clinton l-a reprezentat atat de mult, cu morbiditatea care a existat in societatea americana si mai ales in randul alegatorilor republicani, pentru a pune in calitate de presedinte un om de afaceri si un om fara experienta a functionat perfect. militar (Trump este, de fapt, primul presedinte din istoria tarii fara acel bagaj in curriculum).
„Nu este un om perfect, dar este omul perfect pentru aceasta functie”, se citi miercurea trecuta bannerul unuia dintre atacatorii Congresului. Cat despre retorica lui incendiara si modalitatile de bataus, de indata ce va fi presedinte le va lasa deoparte si va fi mai institutional, a spus establishment-ul republican. Nu sa intamplat niciodata.
Trump nu a fost doar liderul partidului, a fost si presedintele tarii si se stie deja: puterea nu numai ca legitimeaza, ci este si cel mai puternic lipici, asa ca controlul pe care il va exercita asupra partidului avea sa fie la fel de absolut ca si Tony Soprano despre gasca lui de banditi. Vechea mare petrecere a fost inca un alt Trump Tower. Sau, asa cum a spus Trump Jr. miercurea trecuta, nimic din partea Partidului Republican: Partidul Republican al lui Donald Trump.
Asa erau cei ai lui Ted Cruz; familia Lindsey Graham, un senator republican; Mitch McConnells, liderul partidului din Senat; si multi altii au ajuns nu numai de partea lui, ci si sa joace mingea cu el de parca ar fi fost prieteni de-o viata. Graham a ajuns sa devina unul dintre partenerii sai preferati de golf pe terenurile din Virginia; McConnell a ajuns sa-l apere si a fost principalul arhitect al demiterii impotriva presedintelui care nu s-a reunit acum un an; iar Ted Cruz a trecut de la a-l ataca la a fi unul dintre cei mai ferventi acoliti ai sai pana la punctul de a deveni principalul colaborator al presedintelui in diseminarea farselor despre presupusa frauda electorala, rol pe care Cruz l-a jucat nu numai in aparitiile sale in presa sau la mitingurile lor. , dar chiar din scaunul lor din Senat.
Saptamana aceasta, Cruz a fost senatorul care a condus incercarea de sabotare a validarii voturilor in Colegiul Electoral, proces care este un simplu ritual si pe care Cruz si o duzina de senatori din partid (din o suta din camera, de a include 52 de senatori). Republicanii), au transformat miercuri intr-o lupta campata. Chiar si atunci cand sesiunea s-a reluat la cateva ore dupa atac, deja cu doi morti confirmati pe masa, Cruz si alti cinci senatori si peste 120 de congresmani republicani (din totalul de 201) ai Camerei Reprezentantilor au continuat in cei treisprezece. Cateva cifre care indica faptul ca trumpismul partidului, chiar si in urma atacului, este departe de a fi la fund.
Tensiunea a atins insa atat de mari incat a dus la faptul ca, cu cateva zile inainte de incheierea legislaturii, multi republicani coboara din barca si au inceput sa-i intoarca spatele lui Trump, desi cine stie daca pentru ca s-a trezit de curand din feerie sau daca prin rezultate pure, din moment ce bilantul presedintelui in acesti patru ani este ceea ce este, a pierdut totul: Casa Alba si cele doua camere ale Congresului. Ei striga acum ca colaboratorul nazist Louis Renault din Casablanca: „Iesi imediat! Am descoperit ca ei joaca aici!” Dupa care Bogart, in plina evacuare, raspunde: „Castigurile dumneavoastra, domnule”.
Deci, ce viitor se deschide acum pentru marea petrecere veche? Va continua sa imbratiseze Trump sau Trumpismul sau se va intoarce la esentele sale presupuse? Aceasta este tensiunea care asteapta partidul lui Lincoln in viitorul sau pe termen scurt si mediu. Trump, in afara de faptul ca a cazut prin mediul sau pe care ia in calcul sa candideze in termen de patru ani, nu considera proiectul sau (sa-i spunem ideologic) ca fiind anulat. Intr-un mesaj difuzat vineri dimineata la Washington, la cateva ore dupa ce a condamnat cu forta asaltul asupra Congresului si a promis un transfer pasnic al puterii, fara sa-l numeasca pe Biden sau sa nu accepte rezultatul alegerilor, presedintele a postat pe Twitter urmatorul mesaj, atat de fidel stilului sau dezordonat, cat rasunator in continut: „Cei 75 de milioane de mari patrioti americani care m-au votat, vom avea o VOCE GIGANT in viitor. Nu ne vor privi cu dispret sau ne vor trata nedrept in niciun fel sau forma!!!”
In acesti patru ani, adevarul este ca, pana la asaltul asupra Congresului, in Congres au existat doar o mana de voci in dezacord clar cu Trump in partidul republican, dintre care una s-a remarcat: senatorul din Utah si candidat pentru presedintia in 2008, Mitt Romney; singurul din acel partid care a votat in favoarea revocarii lui Trump in demiterea cu un an in urma. Acum, cu partidul la mai putin de doua saptamani distanta de a pierde toata puterea, dupa asaltul asupra Congresului, incep sa fie republicani care, voluntar sau motivati de context, par sa se trezeasca din reverie.
Deja miercuri, in sesiunea Congresului inainte de a fi preluat de mafia trumpiana, liderul republican din Senat, Mitch McConnell, le-a cerut oamenilor sai sa nu torpileze procesul electoral, contrar strategiei lui Trump. Insusi vicepresedintele Mike Pence, care a petrecut patru ani laudandu-l foarte mult pe Trump, dar si scazand din drum cat de repede a putut, a ignorat presiunile magnatului in acest sens. Incetul cu incetul, o parte din nucleul dur a incetat sa mai fie la picioarele presedintelui.
Tot ce a fost inainte de atacul asupra Congresului. Dupa el, scurgerea a devenit mai mare, pana la punctul in care joi a cazut primul congresman al partidului care s-a exprimat in favoarea revocarii acestuia: a fost reprezentantul din Illinois Adam Kinzinger, republican de centru si critic frecvent al lui Trump, care intr-un mesaj Intr-un videoclip postat pe contul sau de Twitter, el a spus: „Acesta este adevarul. Presedintele a provocat asta. Presedintele nu este apt pentru functie, nu este calificat. Trebuie sa demisioneze fie voluntar, fie involuntar”. Vineri, a venit randul primilor senatori ai acelui partid in favoarea demiterii: Ben Sasse, din Nebraska, si Lisa Murkowski, din Alaska, state foarte republicane.
La aceasta se adauga si cascada de demisii din echipa Trump dupa evenimentele din Congres, inclusiv secretarii Transporturilor si Educatiei, Elaine Chao si, respectiv, Betsy DeVos, care si-au parasit functiile joi. Printre membrii echipei personale a lui Trump de la Casa Alba, au existat si demisii notabile, precum cea a lui Mick Mulvaney, fostul sau sef de cabinet si trimis special in Irlanda de Nord; sefa de cabinet al Melaniei Trump, Stephanie Grisham; Consilier adjunct pentru securitate nationala Matt Pottinger; Secretar de presa adjunct Sarah Matthews; secretarul pentru Afaceri Sociale al Casei Albe, Rickie Niceta; sau presedintele interimar al Consiliului Consilierilor Economici de la Casa Alba, Tyler Goodspeed. Exista si guvernatori, precum cei din Vermont si Maryland.
Sangerarea, care are loc dupa ani de tacere si complicitate cu seful, daca nu aplauze si sprijin mandru, reflecta ca Trump nu este la apogeu in ceea ce priveste puterea sau legitimitatea absoluta in cadrul partidului, dar nici nu se scufunda: continua de a avea un sprijin solid si asta deschide golul catre polarizarea interna in care doua proiecte diferite, cel traditional si trumpismul, se vor lupta in lunile si anii urmatori pentru a avea primatul si carma unui partid ale carui baze continua sa fie intr-un putina masura cu Trump, care i-a inflamat si chiar i-a imputernicit. Este intotdeauna oportun sa elucubrati cu datele de pe tabel. Potrivit unui sondaj YouGov publicat joi, 52% dintre alegatorii republicani cred ca nimeni altul decat… Joe Biden este de vina pentru atacul asupra Congresului. Si un alt fapt si mai ingrijorator:
In ce masura bazele de partid vor permite un lider mai moderat sau mai institutional este marea necunoscuta care apare pe termen scurt. Si este o intrebare care nu se pune pe un castel de carti: in aceeasi vineri, inca in plina mahmureala de la asaltul asupra Congresului, un grup de sustinatori ai lui Trump s-au intalnit cu senatorul Lindsey Graham pe aeroportul national Ronald Reagan din Washington. Acesta nu a incetat sa fie un aliat ferm al lui Trump si chiar a aratat clar ca respinge definitiv demiterea.