Peştera lui Zamolxis, locul unde creştea planta care vindecă orice boală şi unde stă ascuns aurul dacilor

Categories DezvăluiriPosted on

Tweet

La patru ore de mers cu maşina din Bucureşti, lângă comuna gorjeană Polovragi, în Munţii Căpăţânii, se găseşte una dintre cele mai mari cavităţi stâncoase din ţara noastră. Speologii încă nu i-au găsit capatul, iar legenda spune că ieşirea e tocmai în Transilvania, la Sarmisegetuza.

O zi “cheltuită” ca să vizitezi o peşteră în care legenda spune că a trăit un zeu pare o investiţie bună. Caverna de la Polovragi este cu adevărat o minune despre care puţini români au aflat. Cei 25.000 de vizitatori care au intrat anul trecut în scobitura de kilometri a stâncii o fac mai mult din întâmplare. Muzeografii de la Muzeul Gorjului recunosc sincer că turiştii au descoperit caverna doar după ce în zonă s-a deschis Transalpina, drumul auto care trece prin Parâng şi leagă Gorjul de Alba.

Deşi nu are “camere” spectaculoase de peste o sută de metri înălţime cum are peştera Skocjan din Slovenia, grota gorjeană este una dintre cele mai lungi din Europa cu peste 10,3 km şi specialiştii nu sunt siguri dacă i-au dat de capăt.

 

Pe drumul spre Zamolxis sar păstrăvii din râul Olteţul

 

Dacă se porneşte din Bucureşti, ca să se ajungă la destinaţie, se merge spre Râmnicu Vâlcea, se trece de Horezu şi apoi va ieşi undeva în cale şi localitatea Polovragi. Se poate ajunge uşor şi fără automobil. Dacă se ia autobuzul spre Targu Jiu, trebuie doar să se ceară o staţie în comuna cu pricina aşezată la poalele masivilor Capăţânii şi Parâng.

Odată ce se ajunge în localitate, mai întâi se dă o raită pe la mânăstire. E din secolul XVII şi e realizată în stil bizantin. Nu e mare aşa că se bifezează rapid vizitarea ei! După ce se ieşe din Casă a Domnului, urmează drumul forestier spre grota unui alt zeu. Sună bine! Până la destinaţie e timp să se admire drumul spre casa lui Zamolxis, peisajele din Cheile Olteţului sunt magnifice. Râul cu acelaşi nume îi însoţeşte zgomotos pe temerari pe partea stângă a potecii. Tot în amonte urcă şi păstrăvii care sar uneori din apă ajutaţi de micile cascade formate de pietrele din albie. Peisajul te fură, aşa că nici nu nu-ţi dai seama că ai şi ajuns la peşteră.

 

Acasă la zeul dacilor

 

Din cei 10 km ai peşterii doar vreo 900 de metri sunt accesibili publicului, în rest doar speologii au acces. În grotă este cald şi umed (temperatură constantă e de 9 grade Celsius şi umiditate medie – 90%, spune ghidul).

Acum se trece la poze, cine are un aparat mai performant e fericit, şi la “uau, ce ciudat e”! Dar pentru a depăşi gardul trebuie să se plătească şi o taxă de 5 lei de persoană.
Locul are o încărcătură emoţională de excepţie deoarece a fost de-a lungul timpului un refugiu pentru daci, vraci şi călugări.

În interior îţi atrag atenţia:

– scaunului lui Zalmoxis – piatra pe care se spune că stătea zeul

– cuptoarele – unde ardeau dacii planta polvraga

– pictura realizată de către  un călugăr, în tehnica negru de fum, reprezentând simbolul morţii. Autorul acestui desen ciudat este preotul Pahomie care, în anul 1607, a stat aici, în beznă, alături de vietăţile subpământene, vreme de şaşe luni.

– Izvorul Speranţelor, din spatele căruia ne se întrezăreşte Maica Domnului cu Pruncul în braţe

– Bolta însângerată

– Camera Albă

– Bolta Divină

Cam vreo 45 de minute durează traseul până se ajunge iar la ieşire.
Înainte de a spune “la revedere” ghidul aminteşte vizitatorilor că pe vârful de deasupra, se găsesc ruinele unei cetăţi dacice, despre care se spune că a fost cetatea lui Zamolxis (zeul suprem al dacilor), cetate la care se ajunge după un traseu de aproximativ 20 de minute de mers prin pădure.

Datorita oxigenului eliminat din apă (umiditatea este foarte mare), aerul îţi dă o energie nemaiîntâlnită aşa că noul drum pare floare-la-ureche.

 

Legendele

 

În Peştera Polovragi sunt urme ale folosirii sale drept turnătorie de metale de către daci, iar o legendă spune că aici s-ar fi refugiat Zamolxis, legătură cu realitatea fiind că deasupra peşterii se află o cetate geto-dacică. Chiar se spune că aici încă mai trăieşte Zamolxis, iar picăturile ce se preling din ţurţurii de piatră sunt lacrimile vărsate de el după cucerirea Daciei.

                                                                                                                    www.geto-dacii.ro

În peşteră, vracii daci şi cei de dinaintea lor prelucrau o plantă rară, numită povragă, polvragă, sau polovragă, întrebuinţată în popor ca remediu împotriva bolilor.

Alt mit ar fi că ieşirea din peşteră se află tocmai în Transilvania. Deocamdată lungimea acestei peşteri atinge 10 km şi cercetările continuă.

Unul dintre miturile străjuite de localnicii din Polovragi, judeţul Gorj, este cel al aurului dacic ascuns în peştera lui Zamolxis.

Căutatorii de comori continuă să vină aici la Polovragi, au cu ei detectoare de metale, pe care le dosesc prin bagaje, se prefac că sunt vizitatori încântaţi de minunăţiile peşterii, apoi se furişează prin cotloane să verifice dacă dau de comoară.

 

Sursă de energie

 

La “Galeria Ispăşirii” este ceva obişnuit să simti furnicături pe mâini, chiar in dreptul “Tronului lui Zamolxis”. Ghidul spune că detectoarele de biocurenti o iau razna, învârtindu-se făra noima, ca în prezenta unei fiinţe vii, extrem de încărcate cu energie.

O întâmplare demnă de retinut este acea care vizeaza cunoscutul obicei al lui Tudor Valdimirescu de a veni pentru rugăciune în preajma zidurilor Mânăstirii Polovragi. O iscălitura de-a sa rămasă în mânăstire sprijină varianta neoficială în care o sosie a sa ar fi fost ucisă de eterişti, pe cand Tudor a rămas în mânăstire pentru a trăi deghizat în călugar.

 

Datele peşterii

 

Are o vechime de peste şapte milioane de ani. Aici s-au găsit desene rupestre, dar şi texte cu scriere cuneiformă săpate în piatră. Denivelarea este de 87 m (-62, +25).

După unii autori, numele Dacia provine de la Da-Ksha, în care “Da” înseamnă zeu, iar “Ksha”, tara. Prin aceste rânduri fugare v-am luat, iată, şi pe dvs. călători prin neştiutele locuri ale Daciei, Ţara Zeilor.

sursa: http://www.evz.ro

15 comments

  1. Cu furca-n mana s-au urcat

    Pe cai salbateci, sugrumati,

    Din varf de munte adunati

    Sa duca-n rai intunecat.

    Sa lase lor blestemul greu.

    De drum de oase se se umple

    Ale cetatilor lor , tample.

    Celor ce spun ca vor mereu,

    Sa taie harti de mosi cusute

    Cu fir de par de aur rau,

    Cu cap de lup la coltul sau.

    Batrane maini de rani batute,

    Valori de mii de ani patate,

    Din rea vointa ingropate,

    Cetati mai vechi acum luate

    Celor de drept, de-ai lor lasate.

    Sa cante-a-lor mame in jale

    Si-ngroape-n drum pe ei , acum

    Ce-m vor noroiu in a lor drum

    Si-n fund de rau , a lor morale.

    N-a fost destul sa bem pelin

    Sa manc amar , nu v-a ajuns,

    Al nost trecut sa stea ascuns

    Si voi sa-l beti, al nostru vin?

    Sa-L radeti pe Zeu,

    Sa mi-L taiati si in bucati

    Si sa scuipati ale Lui carti

    Sa-L scoateti din ochi?

  2. Sunt de-a dreptul fascinanta de atatea date care abunda in ultima vreme prin intermediul internetului.Am fost cu multi ani in tabara din Baia de arama, ca insotitor de elevi, cam prin 1980.Imi amintesc de Polovraci dar in niciun caz, nu s-a pus problema sa vizitam o pestera cu copiii.
    Astept sa prin ziua in care toate datele sa formeze o noua istorie scisa cap-coada pentru oamenii care nu sunt de specialitatea celor care o cerceteaza.

  3. Am avut deosebita PLACERE de a calca pe acele locuri!
    Auzind cele spuse de D-a ghid am avut de la inceput o bucurie sufleteasca de nedescris si am facut si ceva poze pentru a mai “calatori” din cand in gand pe acolo!
    Privesc pozele cu mare veneratie fata de inaintasii care, se spune, au trait/refugiat acolo!
    Cu adevarat, este un loc INCARCAT BIOENERGETIC si ISTORIC.

  4. Am clipe de neuitat de la pestera din Polovragi si de la manastirea de maici de acolo.Era pe vremea cand infloresc castanii de prin imprejurimi.Mai sus putin la cativa zeci de kilometrii poate,mai este o pestera.Nu voi uita niciopdata clipele si senzatia stranie care mi-a lasato aceasta pestera,care cu adevarat este o minunatie.

  5. Atât de aproape de casa mea și eu habar nu am avut pana acum ca exista o asemenea minunăție, recunosc ca nu am nicio scuza.

  6. “grota gorjeană este una dintre cele mai lungi din Europa cu peste 10,3 km” Autorul articolului este departe de superlativele speologice de la noi. Mai multa documentare inainte de a scrie nu strica.In Romania avem multe pesteri de peste 10 km. Referitor la accesibilitatea pesterii pentru vizitatori. Uitati-va la Pestera ursilor din Apuseni care in citeva decenii de vizite a unor grupuri numeroase a ajuns o “ruina”. A fost suficient un “destept” sa arunce o moneda intr-un gur cu apa cristalina ca sa avem in prezent rugina pe fundul acestor minuni ale naturii.

  7. Avem o tara, cu adevarat, a Zeilor! Este cea mai de pret mostenire pe care trebuie sa ne-o insusim pentru noi, urmasii lor, nu pentru bunastarea hotilor si ordinarilor din afara!

  8. Oficial nu se dezvaluie trecutul acestui neam, parca se doreste sa ramana impresia ca provenim din niste salbaticii ignoranti. Pe de alta parte, uitandu-ma la Romania azi, nu inteleg unde au disparut urmasii acelor fiinte evoluate spiritual ?!

  9. Sal. Vad ca ai articole de peste tot din tara. Incearca sa cauti mai mult. Tara oasului de ex.
    Sunt multe legende despre daci. Este un loc unde se spune ca a fost o cetate dacica.
    O singura data au fost arheologii acolo. Au gasit niste vase din perioada paleoliticului si atat. Nu au sapat mai departe. Eu spun ca merita cercetat. Din pacate tara noastra ne ofera putine pentru asa ceva. O sa iti dau mai multe.detalii despre asta daca esti interesat.
    Stima

  10. Uniunea Daciei

    In Europa cea de Est
    Domnul a facut un gest .
    Facand-o cu bunul gand
    A dat viata pe pamant,
    Si-a inceput cu munti si mare
    Si campii infloritoare.

    Si-a pornit tot neamul Tracic
    Incepand la nord cu Dacic.
    Jos la sud stau de mult Getii
    Tot chemand mereu baietii,
    -Sa ne aparam pamantul de acei adusi cu vantul ,
    Vantul de la rasarit , care trece prin nameti
    Trimitand mereu sageti de asa numitii Sciti.

    Si –au facut o tara mare
    Si-au numit ei capitala
    Dandu-i nume de Agredava
    Si cum scrie Herodot
    Ca traiau ei ca in rai
    Si vorbeau acelasi grai .

    Aparandu-se cu-n inversunare
    Facut-au Dacii o tara mare
    S-au unit ei getii , dacii
    si sarmatii ……vai saracii
    Si-au strigat in gura mare
    …Punem rege….. ca atarii ,
    Sa nu fie ca aista …..la-sa fie Burebista

    Iar in anul 44 am lovit cu hoistea gardul.
    S-a oprit cu totul carul si-a cazut pe noi amarul,
    Coroana s-a rastogolit si asasinul a fugit
    Si-a inceput din nou galceava de la ”ochiul `cela mare ”
    Si- a dus la dezbinare si o ura–n tara mare.

    Ajutati noi de Bastarni i-am batut noi pe Tribali ,
    n-am uitat si de Dardani,
    Si avand putin de-a ales trecutam noi la Denteleti,
    Si ajungand noi de-a iesi ………. terminatam cu Moesi.
    Si-am trecut noi prin stagnare pan la Decebal cel mare

    Si In istoria cea de neamuri
    Cu Romaika despre Enea
    Si Commandus si Cezar,
    Si scria pe acele vremuri
    De Dio Cassius cel grec- roman .

    El scria ca Dacia-i mare cu legaturi comerciale.
    Cu armata de elita si de nimeni biruita ,
    Chiar si fiind prea mititica .
    Ca Decebal n-a fost roman ,
    Dar a fost foarte avan
    Si-a marit Dacia Mare
    Si inspre munte si inspre mare,
    Facand-o frumoasa si bogata
    Si cu aur plina toata .

    Auzind de avere mare ,
    De la munte pan- la mare , navalira toti romanii.
    Si-au luat tezaurul Dacic , lasundu-i pe toti saraci
    Si-au lovit ei cu tot raul de-a ” insangerat piraul ”
    Iar in Rosia Montana fosta insangerat tot neamul.
    Si erau in chin si vai tot strigand in vechiul grai,
    Noi , Zamolxis suntem ai tai si deatita nu ne dam.
    Cand Traian a si invins , Decebal sa sinucis
    Si-a plecat in drum departe , drumul spre eternitate.

    Cuceri Traian o mica colonie ca a Romei ea sa fie ,
    Si-n provincia ce a invins, a numit-o Felix.
    Si o 165 de ani dacii sau luptat avan
    Buciumurile trimbitau, la rascoala ii chemau
    Si Traian cel ce a invins ,el de moarte a fost atins
    Si venise un tiran cu nume de Hadrian
    Dar acesta se retrase si incepu migratia mare cu hoarde cotropitoare.
    De la nord prin est ca hotii au aparut si Gotii,
    Si din urma lor ca manzii, aparuse si Gepizii,
    Iar din alta parte Hunii ne invadase ca nebunii.
    Si-ai pornit atunci Avarii , Slavii si Bulgarii,
    Ungurii si Pecenezii,
    Cumanii, Uzii si Alanii si din urma toti Tatarii
    Condusi de Mongolul Mare.

    Mongolul Mare a descalicat
    Soarele sa intunecat ,
    Dacia sa destramat.
    Semiluna batea-ntruna
    Unii nu stiiau de altii,
    Pana aflase cruciatii ,
    Care pentru Isus Nazariteanul – cel ce increstinase-ra tot neamul
    Si pentru-a crucii biruinta au tot mers doar inainte,
    Dandu-ne la toti de stire ca suntem crestini de fire,
    Si ne-a mai dat de inteles ca nu avem altceva de ales
    Decat sa fim stapini in tara, alungind pe toti paginni care sunt mai rai ca cainii,
    Si sa unim din nou pe toate , pe cele trei principiate
    Formand Dacia cea mare ,……..pe vechi nemuritoare.

    Paganii cu hoardele de osti dusmane
    Inconjuratau imperiul cel mare,
    Incet cu greu rupind ei lantul
    Insangherat cazu Bizantul.

    Pe Sfinta Sofie acea crestina
    Schimbundu-I straele i-au si schimbat destinul.
    Notaras facindu-l pe tradatorul in fata lui Mehmed – cuceritorul,
    Fost lipsiti de cap……. pe loc, pentru copilul fara de noroc.
    Si-a marit Mehmed – el homalaul, horemul sau cel de baeti.

    Constantinopolul cuprins in flacari
    Cu morti crestinii infipti de suliti
    De canalii ce imblau pe uliti,
    Facand a lor ei intrunire
    De jaf , viol si inrobire.
    Si luna trecand prin asa clipe
    Sa –intunecat cu totul in eclipsa.

    Si-a inecat in sanghe, otomanul
    Nu numai Bizantul , dar si Balcanul.
    Si-a durat un jaf de veacuri
    De omoruri si robii
    Si a fost oprit cu totul in acele mari campii,
    De tot neamul Musatin.

    Si-a inteles atunci osmanul, fiind batut de Mihai Viteazul
    Ca–a inceput Unirea Mare find a Daciei favoare
    Si candva in viitor sa uni din nou tot neamul , devenind nemuritor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *