Descoperă cetăţile dacilor: dava de la Radovanu

Categories ArticolePosted on

Una din puternicele cetãti geto-dacice din zona Cîmpiei Munteniei este dava de la Radovanu, judetul Cãlãrasi.

Locul pe care s-a aflat aceastã cetate, un promontoriu de formã triunghiularã — care se vede astãzi în partea de sud-est a comunei — creat prin eroziune din terasa înaltã a râulul Arges, este cunoscut de localnici sub numele de „Gorgana a doua”. Iniţial, cetatea a fost separatã de restul terasei printr-un sant de apã­rare, adîncit apoi de apele cãzute din precipi­tatii.

 Pantele abrupte, greu accesibile au oferit acestei dave o excelentã apãrare naturalã, cãreia oamenii i-au adãugat o palisadã si un sant cu o adîncime ce ajungea pînã la patru metri. Cu timpul, asa cum s-a constatat în timpul sãpãturilor arheologice, s-a renuntat la sistemul suplimentar de apãrare. În jurul resedintei cãpeteniei — acropola — pe o su­prafatã de cîteva hectare se întindea asezarea civilã.

În incinta întãritã, s-a cercetat aproximativ o treime din suprafaţã, constatându-se exis­tenţa a douã straturi de culturã, primul datînd din perioada de sfîrsit a epocii bronzului (sec. XV-XII i.e.n.), iar cel de-al doilea din peri­oada geto-dacicã. Începuturile asezãrii geto-dacice dateazã din sec. III î.e.n., dar promonto­riul începe sã fie intens locuit şi fortificat din primele decenii ale sec. II î.e.n.

Locuintele de formã rectangularã au fost construite — conform traditiei pãstrate din epoca neoliticã — din pari grosi bãtuti în pãmînt, împletiti cu nulele si lipiti cu lut, care avea în compozitie paie si pleavã. Peretii ca­selor, bine neteziti, erau spoiti. Acoperisurile, în douã ape, erau din stuf sau paie.

 În stratul de culturã a fost descoperitã o cantitate apre­ciabilã de tigle si olane, ceea ce atestã cã una din locuinte, care reprezenta o importantã deo­sebitã — probabil locuinta cãpeteniei sau un locas de cult — a fost acoperitã cu astfel de materiale de constructie.

În locuinte s-au descoperit vetre de formã rotundã sau ovalã, iar în douã dintre ele, de dimensiuni mai mari, vetre ornamentate. De­oarece în inventarul acestor douã locuinte s-au gãsit vase de o formã deosebitã, care, dupã pãrerea unor cercetã­tori, erau vase de cult, iar în preajma lor s-au identificat gropi cu depuneri rituale, con­siderãm cã ne aflãm în fata unor sanctuare si cã dava de la Radovanu a fost un impor­tant centru religios al lumii geto-dacice de pe cursul infe­rior al rîului Arges.

Într-o altã locuintã au fost scoase la ivealã creuzete, ti­pare, dornuri, dãlti de dimen­siuni mici cu gura curbatã, resturi de metal si zgurã, ma­teriale ce dovedesc cã lo­cuinta a apartinut unui biju­tier ce-si ornamenta obiectele de podoabã sau vasele de metal pe care le fãurea.

                                                                                                            www.geto-dacii.ro

 Operatia era fãcutã cu ajutorul unei stante din bronz ce avea reprezentat în relief chipul zeitei Atena Partenos. Desco­perirea acestui atelier ridicã fireasca întrebare dacã nu cum­va, la Radovanu, s-au bãtut monede, asa cum s-a constatat în unele dave în care s-au gãsit asemenea unelte.

Inventarul locuintelor, foarte bogat si variat, cuprindea obiecte si unelte din fier (seceri, cosoare, cutite, dãlti de tîmplãrie, pinteni, pumnale, vîrfuri si cãlcîie de lãnci, vîrfuri de sãgeti etc.).

 Nu lipsesc nici uneltele din bronz sau din piatrã (rîsnite de formã conicã, zdrobitoare) si nici cele din os (mînere de cutite si pumnale, împungãtoare, ace s.a.m.d.). Se vãd de asemenea, greutãti pentru fus, greutãti pentru rãzboaiele de tesut sau plasele de pescuit, lustru­itoarele sau modelatoarele de vase.

Se cuvin mentionate si unele cioburi rotunjite, asa-numitele ostrakoane, care serveau fie ca fise de vot, fie ca je­toane pentru unele jocuri de societate — constituind asa­dar mãrturii pretioase pri­vind unele aspecte ale vietii strãmosilor nostri.

Între obiectele descoperite, majoritatea o constituie va­sele din lut de diferite forme si mãrimi, lucrate cu mîna sau la roata olarului, lustruite sau nu, deseori decorate cu mult gust, arse la rosu sau la cenusiu.

 Ceramica, în cea mai mare parte asemãnãtoare cu aceea descoperitã în alte ase­zãri si cetãti contemporane dovedeste încã o datã uni­tatea culturii materiale geto-dacice.

 Dintre piesele cele mai rãspîndite mentionãm nu­meroase fragmente de cupe geto-dacice cu decor în relief, precum si tipare pentru fãu­rirea acestora, descoperiri care dovedesc cã si dava de la Radovanu a fost un important centru mestesugãresc unde se produceau asemenea vase apreciate si cãutate în întreaga lume geto-dacicã.

Devenind viticultori, geto-dacii de la Radovanu îsi pãs­trau si îsi vindeau produsele viticole în amfore arse la rosu, care imitau amforele din insu­lele grecesti Cos sau Rhodos. Ca „marcã a fabricii” aceste amfore purtau stampile care, în loc de scriere, aveau motive decorative, de aceea sînt cunos­cute sub numele de „stampile anepigrafice”.

O atentie deosebitã me­ritã descoperirea unui obiect metalic, asemã­nãtor unei eprubete, în care se afla o linguritã cu coadã lungã; se pare cã eprubeta ser­vea la pãstrarea si administra­rea unei licori sau pomezi tãmãduitoare.

 Un alt obiect, din bronz de formã cilindricã, cu un capãt lãtit în formã-triunghiularã, cu tãis asemã­nãtor unui bisturiu, si cu celãlalt capãt îngrosat, de for­mã conicã si ascutit, putea servi la interventii chirurgicale, ca incizii, drenati si cauterizãri.

 Aceste piese reprezintã mãrturii pretioase privind în­deletniciri mai rar evidentiate de descoperirile arheologice. Intensitatea comertului prac­ticat de locuitorii acestei ase­zãri este ilustratã de numeroa­sele vase si obiecte de podoa­bã de import, de monedele grecesti si romane, dar si de monedele geto-dacice.

 S-au gã­sit monede de bronz emise de cetatea Callatis, tetradrahme de argint din insula Thasos, denari romani republicani, drahme de argint, didrahme dacice de tip Vîrteju-Bucuresti si Inotesti-Rãcoasa.

Importantele descoperiri arheologice de la Radovanu re­levã cã aici s-a aflat centrul economic, politic, comercial si cultural, al unui trib sau uni­uni de triburi de pe cursul in­ferior al rîului Arges în sec. II-I î.e.n.

un articol de Done Şerbănescu,  Muzeul de Arheologie, Olteniţa,   sursa: http://dacmandru.blogspot.ro

A apărut volumul 2 al cărții POVEȘTILE MAGICE ALE DACILOR. Disponibil aici: http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-copii.html

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *