Vizitează muzeele ţării: Muzeul Judeţean Argeș

Categories ArticolePosted on

Tweet

un articol de Valentin Roman

 

Muzeul este locul în care trecutul ne “vorbește”, un spațiu al reamintirii că noi, cei de astăzi, le datorăm lor, celor din alte vremuri, totul. Țara noastră, acest spațiu bogat în descoperiri a căror vechime parcurge toată vârstele umanității, își așteaptă vizitatorii și în muzee, astfel încât aceștia, mai ales cei tineri, să ia contact cu vremurile trecute. Cunoscând trecutul, cel curios și iscoditor poate înțelege mai bine prezentul și, de ce nu, poate anticipa, într-o măsură mai mică sau mai mare, viitorul.

Din aceste considerente, va propunem o rubrică periodică în care vă vom prezența, de fiecare dată, câte un muzeu al țării noastre, lansându-vă, totodată, invitația că, pe lângă turul virtual pe site-urile acestora, să le pășiți pragul, că într-o călătorie în timp, pentru a descoperi misterele poporului nostru milenar. Astăzi va invităm  la Muzeul Judeţean Argeș.

 

Repere istorice

 

1928 Un grup de intelectuali din cadrul Fundaţiei Culturale Ateneul Popular „Gheorghe Ionescu-Gion“ înfiinţează în Piteşti un muzeu (cu secţii de istorie, etnografie şi artă populară).
1948 Autorităţile desfiinţează Fundaţia Culturală Ateneul Popular „Gheorghe Ionescu-Gion“ şi închid muzeul. În acel moment, celor două secţii li se alăturase şi noua secţie de istorie naturală.
1955 Administraţia locală redeschide muzeul sub denumirea: Muzeul Regional Argeş.
1966 Secţia de etnografie şi artă populară a Muzeului Judeţean Argeş este transformată în actualul Muzeu Naţional al Viticulturii şi Pomiculturii din România, Goleşti-Argeş.
1968 Instituţia muzeală piteşteană primeşte denumirea actuală: Muzeul Judeţean Argeş.
1968 A apărut primul număr al anuarului „Studii şi comunicări“, astăzi „Argesis“.
1969 Se deschide Casa Memorială „Liviu Rebreanu“, la Valea Mare, Ştefăneşti-Argeş.
1970 Muzeul Judeţean Argeş primeşte ca sediu Palatul Administrativ al fostei Prefecturi a judeţului Argeş.
1970 Deschiderea Expoziţiei şi a Rezervaţiei Arheologice Castrul Roman Câmpulung – Jidova.
1971 Se deschide Galeria de Artă Plastică Românească.
1971 Se deschide Galeria Naţionala de Artă Naivă din Romania.
1974 Se reorganizează expoziţia de bază a Secţiei de Istorie în noul sediu din Palatul Administrativ.
1977 Inaugurarea în cadrul Secţiei de Ştiinţele Naturii a expoziţiei de bază cu tema „Protecţia mediului înconjurător pe baze ecologice“.
1985 Se deschide Expoziţia Memorială „Dinu Lipatti“, la Ciolceşti, Leordeni-Argeş.
2000 – 2004 Inaugurarea noilor clădiri ale Muzeului Judeţean Argeş (laboratoare, ateliere de conservare, restaurare, cercetare şi evidenţă a patrimoniului cultural, depozite, birouri, amfiteatru, observator astronomic şi planetariu).
2004 – 2006 Secţia de Istorie este extinsă cu expoziţiile de bază referitoare la perioadele 1877-1922,1923-1947.
2008 Sunt inaugurate două noi obiective: Planetariul şi Muzeul Sportului Argeşean.
2009 se închide Casa memorială „Liviu Rebreanu” de la Valea Mare-Ştefăneşti, clădirea fiind retrocedată.
2009 sunt inaugurate Expoziţia permanentă Flori de mină – Comorile adâncurilor şi Cabinetul numismatic.

 

Clădirile Muzeului

 

Corpul A
Expoziţiile permanente de istorie şi ştiinţele naturii, inaugurate în 1974, respectiv 1977, sunt adăpostite în cea mai frumoasă clădire a Piteştiului, edificată în anii 1897-1899, în stil eclectic, după planurile arhitectului Dimitrie Maimarolu. În interior, plafonul de deasupra monumentalului hol de onoare păstrează pictura originală din anul 1899, realizată de Iosif Materna. Construit pe locul unde s-a aflat schitul Buliga (demolat în 1897), acest palat a fost destinat iniţial sediului Prefecturii judeţului Argeş. După 1950, aici a funcţionat Sfatul Popular Regional şi apoi Consiliul Popular al Judeţului Argeş, până în anul 1970, când clădirea este atribuită muzeului.
Corpurile B şi C
Creşterea colecţiilor prin cercetări arheologice, achiziţii şi donaţii, necesitatea de a fi depozitate, conservate şi cercetate în condiţii corespunzătoare, precum şi nevoia de spaţiu pentru valorificarea expoziţională a acestora, au condus la extinderea muzeului prin construcţia a două noi corpuri în perioada 1997-2004., amplasate în vecinătatea estică a vechii clădiri din 1899. Corpul B (intrarea din str. Armand Călinescu) adăposteşte spaţiile administrative, Muzeul Sportului Argeşean, biblioteca muzeului, depozite şi laboratoarele secţiei de ştiinţele naturii, iar Corpul C (intrarea din bulevardul Eroilor) se află laboratoarele secţiei de istorie, Galeria Naţională de Artă Naivă, Planetariul şi sălile de conferinţă, între care cea mai importantă este Sala Amfiteatru, cu 150 de locuri.

 

Sectiile de istorie ale muzeului

 

Expoziţia permanentă de istorie. Expoziţia de bază a Secţiei de Istorie prezintă, în contextul istoriei naţionale, evoluţia societăţii omeneşti de pe teritoriul judeţului Argeş din paleolitic până la 1947. În cadrul expoziţiei Secţiei de Istorie sunt prezentate unelte aparţinând culturii de prund, piese eneolitice descoperite în aşezările gumelniţene de tip tell de la Teiu, Popeşti şi Zidurile, ceramică, arme şi piese de harnaşament din inventarele funerare ale mormintelor din necropolele hallstattiene târzii de pe Valea Topologului.

O pondere deosebită este acordată procesului de romanizare, dat fiind faptul că în Argeş se află marea aşezare dacică de la Cetăţeni ca şi castrele de pe Limes transalutanus, cel mai important fiind cel de la Câmpulung-„Jidova”. Reşedinţele domneşti de la Curtea de Argeş, Câmpulung, Piteşti, cetăţile argeşene Poenari şi Oratia, rolul Argeşului în evul mediu sunt prezentate prin intermediul obiectelor descoperite arheologic, prin fotografii, hărţi şi documente. Marile evenimente ale secolului al XIX-lea ocupă un loc deosebit în expoziţie, datorită rolului important pe care argeşenii şi personalităţile de aici l-au jucat în cadrul acestor evenimente. Rolul monarhiei în istoria României, Argeşul – leagăn al liberalismului românesc şi al ţărănismului, Făurirea României Mari, Viaţa culturală în perioada 1878-1947, Viaţa politică în perioada interbelică şi până la 1947 şi participarea argeşenilor şi a muşcelenilor la cel de-al doilea război mondial sunt teme istorice prezentate în sălile deschise în 2004 şi 2006.

Castrul Roman Câmpulung-„Jidova”. Situat în cartierul Pescăreasa, la intrarea dinspre sud în municipiul Câmpulung, în imediata proximitate estică a şoselei Piteşti-Câmpulung, între aceasta şi Râul Târgului, castrul mare din punctul „Jidova” este cea mai importantă şi mai bine păstrată construcţie militară de acest gen de pe traseul Limesului Transalutanus (fiind în acelaşi timp şi singura edificată din piatră). Nu cunoaştem numele antic al castrului, însă târziu după retragerea aureliană şi după perioada marilor migraţii ce au transformat în cenuşă operele arhitecturale şi edilitare ale antichităţii, în zorii evului mediu, localnicii şi călătorii pe drumul Câmpulungului, deopotrivă, rămân impresionaţi de zidurile încă solide ale castrului aflat în ruină şi le atribuie fabuloşilor oameni înalţi şi puternici ce populau lumea la începuturile ei – jidovii, în limbajul popular, întâlniţi în majoritatea mitologiilor europene.

Castrul de la „Jidova” este unul dintre cele mai bine păstrate din întreaga Dacie romană, iar cercetările arheologice susţinute, de la al căror început s-au împlinit de curând 13 decenii, dublate de ample lucrări de restaurare şi consolidare constituie un model de consecvenţă şi reuşită în încercarea de a ne apropia mai mult de monumentele antichităţii. Aici, în muzeul de sit în care a fost transformat castrul, pot fi văzute puternicul zid de incintă din piatră, cu porţile şi turnurile adiacente, clădirea ofiţerilor, locuinţa comandantului, magazia în care erau adăpostite proviziile pentru hrana soldaţilor dar şi a cailor, precum şi ingeniosul sistem de încălzire specific tehnicii romane, aşa-numitul hypocaustum. De la „Jidova” provine şi o atestare expresă a trupei militare din armata imperială romană ce a activat pe limesul transalutan, fiind cantonată în acest castru. Este vorba de o trupă auxiliară alcătuită din luptători orginari din Commagena, o regiune a provinciei romane Syria: Cohors Prima Flavia Commagenorum.

Expoziţia, deschisă în 1970, cuprinde obiecte descoperite în cercetările arheologice de pe Limes alutanus şi transalutanus şi cu precădere obiecte descoperite în cercetările din Castrul Jidova. Sunt expuse obiecte din ceramică (opaiţe, cărămizi şi fragmente de ţigle cu inscripţii, amfore, piese de pavimentum şi mozaic, piese pentru hypocaustum), arme (vârfuri de săgeţi, suliţe, cuţite), accesorii de echipament militar etc. În incinta castrului se păstrează o parte din clădirile romane (Principia – comandamentul, Praetorium – clădirea comandantului, clădirea ofiţerilor, Horreum – magazia de cereale). Pe latura de sud a fost reconstituit un turn de curtină şi, parţial, turnurile porţii Praetoria (poarta principală de intrare), turnul semirotund din colţul de sud-vest, cât şi celelalte turnuri ale porţilor Decumana, Dextra şi Sinistra de pe laturile nord, est şi vest.

Cetatea Poienari. Fortificaţie cunoscută şi sub denumirile de “Cetatea lui Vlad Ţepeş” sau “Cetatea lui Negru Vodă”, iniţial, nucleul Cetăţii Poenari a fost reprezentat de un turn pe plan pătrat cu laturile având în exterior 8,15-8,50 m, iar în interior 4,30-4,60 m, datat în prima jumătate a secolului al XIV-lea, contemporan întemeietorului Ţării Româneşti, Basarab I (1324-1351/1352).

Ulterior, cel mai târziu în secolul al XV-lea – fază atribuită lui Vlad Ţepeş (1448, 1456-1462, 1476) fiul şi nepotul lui Vlad Dracul, respectiv Mircea cel Bătrân – cetatea a fost extinsă cu o curtină lungă de aproape 60 de m şi lată, în prezent, de 10-15 m, care înconjoară turnul iniţial, devenit donjon, flancată de trei turnuri semicirculare, adosate laturii sudice. Această etapă de extindere a edificiului, a fost consemnată şi de către cronicarul Radu Popescu, potrivit căruia, spre a-i pedepsi pe târgovişteni “că făcuse unui frate al Vladului Vodă un necaz”, domnul “au trimis slujători şi în zioa dă Paşte lovindu-i, au prins şi pe bărbaţi şi pă mueri şi feciorii şi featele, împodobiţi fiind, i-au dus la cetatea Poenarii de au lucrat până li s-au spart hainele”.

Ridicată de primii Basarabi, cetatea a avut, de-a lungul timpului, o utilizare complexă, servind ca loc de adăpostire a domnilor, a vistieriei ţării, dar şi de temniţă pentru boierii vinovaţi de “hiclenie”.

Cedată în 1522, de Radu de la Afumaţi voievozilor Ardealului, în schimbul posesiunilor transilvănene Vinţul de Jos şi Vurpărul, la moartea acestui domn (1529), Cetatea Poenari a revenit Ţării Româneşti, încetându-şi activitatea în a doua jumătate a sec. XVI, după ce Neagu, ultimul pârcălab încercase, fără succes, să obţină stipendii de la braşoveni pentru reparaţii.

Expoziţia Memorială Dinu Lipatti. Cunoscută din scrierile marelui pianist şi compozitor drept „casa de la Fundăţeanca”, oază de linişte şi inspiraţie componistică, reşedinţa familiei Lipatti din satul Ciolceşti (comuna Leordeni, jud. Argeş) prezintă publicului vizitator o expoziţie memorială organizată la primul etaj. Aici sunt prezente numeroase obiecte ce au aparţinut lui Dinu Lipatti (pianul Bechstein, diplome, partituri) şi fratelui său, diplomatul şi omul de cultură Valentin Lipatti, familiei, cunoştinţelor din ţară şi străinătate.

Pe lângă numeroasele fotografii de familie în care este surprins Dinu Lipatti la diferite etape şi vârste, alături de profesorii săi (George Enescu, Florica Muzicescu, Mihail Jora), se află expusă şi o adevărată colecţie de fotografii executate chiar de el, puţină lume ştiind de această a doua pasiune a sa (pe lângă cea interpretativă – vioară şi pian). Sunt fotografiate persoane şi locuri, senzaţii şi atitudini cu un ochi de artist fotograf autentic.

Cabinetul numismatic. Este structurat pe trei secţiuni şi cuprinde 6380 exponate: 1.  Numismatică: 5508 monede (bronz, argint, aur), individuale sau tezaure (sec. IV a.Chr. – sec. XXI); 2.  Decoraţii: 200 ordine, cruci, medalii, însemne;3. Medalistică: 400 medalii şi plachete româneşti (1839-1950) şi 100 medalii străine (1713-sec. XX) .

 

site-ul institutiei: www.muzeul-judetean-arges.ro

2 comments

  1. DACIA/DACI -UNITI CU DACII BASARABI=2012/25 OCT.VZ. PE GUGAL SCHIMBAREA DEN. TARII DIN ROU… IN DACIA/DACI-LUMINA LOR PATRUNDE IN SULETELE NOASTRE…CRACIUN CU GINDURI BUNE…

  2. Incepand din 22 decembrie 2012 singurul bust din tara al lui Ion Antonescu este expus la Muzeul de Istorie al judetului Arges, practic in orasul in care s-a nascut.
    Familia Maresalului era dintr-o localitate aflata la cativa pasi de Cetatea Poienari.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *