Tweet
Asezarea de la Cornesti, comuna Ortisoara – judetul Timis, este practic cea mai mare fortificatie de Epoca Bronzului din Europa, datata in urma cu 3500 de ani. Ea se intinde pe o suprafata de 1800 de hectare si are patru inele, ultimul urmand sa fie cercetat pentru a se stabili cu exactitate daca face sau nu parte din fortificatie. Numai primul val, cel mai mic, ar fi suficient cat sa cuprinda cetatea Timisoarei, iar ultimul, cel mai putin vizibil, trece paralel cu soseaua Timisoara – Arad. Probele de Carbon 14 au scos in evidenta faptul ca acest complex dateaza din mileniul al II-lea inainte de Cristos.
Conform specialistilor, sapaturile se vor intinde cel mai probabil pe 15-20 de ani datorita complexitatii acestuia. “Santierul nu trebuie sa fie doar un sit de cercetare, el trebuie sa fie o scoala de arheologie pentru tinerii arheologi”, crede Alexandru Szentmiklosi. in prezent, la lucrari participa studenti din Timisoara, Iasi, Berlin si Warzburg. Ei sunt coordonati de echipa de cercetare formata din specialisti din Muzeul Banatului Timisoara (prin dr. Alexandru Szentmiklosi), Muzeul de Preistorie din Berlin (prin dr. Bernard Heeb), Dickinson College, Statele Unite (prin prof. dr. Sarah Sherwood), Universitatea I. W. Goethe din Frankfurt (prin prof. dr. Radiger Krause) si Institutul de Arheologie al Academiei Romane (prin dr. Florin Gogaltan).
Din primele cercetari se pare ca zona a fost populata de tracii timpurii. Acestia se ocupau cu agricultura dar si cu cresterea animalelor. Asezarile lor erau formate din locuinte semi-ingropate, facute din gropi relativ circulare, cu o structura din lemn si acoperite cu paie. Exista semne ca aveau zone de cult, existau ritualuri de depuneri de obiecte: vase ceramice, obiecte de metal si chiar alimente, iar populatiile faceau schimburi comerciale intre ele.
Finantarea investigaţiilor arheologice este asigurată nu doar din fondurile Muzeului Banatului,ci şi printr-un grant de 30.000 de euro, oferit de Fundaţia “Thyssen” din Germania. O primă etapă a cercetărilor (începute în perioada interbelică de către Ioachim Miloia şi Marius Moga şi reluate mai târziu de Florin Medeleţ şi cecetătorii Universităţii de Vest) va permite, speră directorul de şantier Szentmiklosi, elaborarea unei imagine tridimensională a rămăşiţelor construcţiei, dar şi, în perspectivă, includerea sa în patrimoniul UNESCO.
sursa: http://rdcnroman.blogspot.ro/