Conexiuni lingvistice unice între română si friulană (dialect italian). O posibilă înrudire din perioada pre-latină sau chiar pre-indo-europeană…

Categories DezvăluiriPosted on

Romana si friulana sunt doua limbi intre care exista tulburatoare asemanari. E adevarat, sunt limbi inrudite, care au in comun stratul lingvistic latin.

Si totusi, concordantele lingvistice dintre ele nu se opresc la romanizare, ci merg in timp mult in urma, inainte de venirea romanilor pe cele doua meleaguri. Obisnuiti sa punem pe seama latinei tot ce au in comun doua limbi romanice, ignoram ca si unele limbi prelatine din Europa erau inrudite intre ele. Friulana este considerata de unii lingvisti un simplu dialect italian, iar de altii, un dialect din grupul mixt al unei limbi romanice numite conventional reto-romana. Din aceasta limba reto-romana fac parte si dialectul romans sau occidental, vorbit in Elvetia, cel ladin sau central, din vaile dolomitice, iar friulana reprezinta dialectul oriental.

Intre romana si friulana exista conexiuni lingvistice unice, fapte de limba care nu se mai regasesc in alta parte, in afara celor doua limbi. Dar lucrul cel mai interesant il reprezinta substratul friulanei. Inainte de venirea romanilor, in zona friulilor se vorbea o limba foarte veche, neindo-europeana, care avea asemanari cu etrusca, cu limba iberilor (stramosii spaniolilor) si cu cea a stravechilor locuitori ai insulei Sardinia. Istoricul Titus Livius afirma ca retii, stramosii friulilor, ar fi ramasite ale etruscilor care, inainte de invazia celtilor, ocupau toata Italia de nord. Alti doi istorici din antichitate, Trogus Pompeius si Pliniu cel Batran, sustin ca ei sunt urmasii etruscilor fugiti din campia Padului catre regiunile alpine, in urma invaziei neasteptate a celtilor. Straniu este ca din acest substrat etrusc, friulana are in comun mai multe cuvinte cu romana si cu albaneza, fapt care i-a determinat pe unii lingvisti sa presupuna ca friulana ar avea si ea o componenta straveche traco-ilira. Asadar, “compozitia” pe straturi a friulanei este foarte nebuloasa. Un lucru stim insa sigur: friulana mosteneste si continua o necunoscuta limba europeana, extrem de veche. Iar alaturi de limba, care contureaza sufletul unui neam, friulanii duc mai departe si traditii si credinte ancestrale, nu de putine ori asemenea celor de pe meleagurile carpatine.

Primele observatii cu privire la existenta unor concordante exclusive intre romana si friulana au apartinut unui lingvist italian, G.I. Ascoli (1846). La noi, cel dintai s-a ocupat de concordantele romano-friulane V.A. Urechia, intr-un discurs rostit in 1868 la “Societatea academica romana”. Dar cea dintai investigatie serioasa apartine lingvistului Ovid Densusianu, care gaseste mai multe concordante lexicale interesante intre romana si friulana. Astfel, cuvintele friulane brumajo (“decembrie”), discanta, distrama, ferbint, galinar (“hot de gaini”), imbina, imbranca isi gasesc corespondente in cele romanesti brumar (“noiembrie”), descanta, destrama, fierbinte, gainar, imbina, imbranci. Dar surpriza cea mai mare ne-o ofera lingvistul roman atunci cand enumera mai multe cuvinte din substratul limbii romane, care au echivalente foarte asemanatoare in friulana, unde sunt tot prelatine: in friulana razze, sore, cionc, in romana rata, cioara, ciung. Aceste corespondente tulburatoare au intrigat, de-a lungul vremii, pe multi cercetatori. Cel mai mult s-a ocupat de acest aspect cercetatoarea Maria Iliescu, care a insistat asupra faptului ca intre romana si friulana exista o serie de concordante care nu au legatura cu stratul latin, ci cu un substrat inrudit in cele doua regiuni, iliric pentru friulana, si traco-dac pentru romana, incercand astfel sa explice si curioasa “implicare” a limbii albaneze in acest carusel lingvistic. Pe langa cele trei cuvinte deja pomenite – cioara, rata si ciung. Maria Iliescu mai aduce cateva exemple tulburatoare. Cuvintele romanesti balta, sterp, gusa, ciuta, grapa, toate considerate dacice (avand corespondente albaneze in balt, shterp, gush, shut, grep), se regasesc aproape identice in cuvintele friulane palte, sterpe “oaie care nu a fatat niciodata”, goshe, tschutta, grapa! Daca despre concordantele lingvistice dintre romana si albaneza s-a scris destul de mult si au fost atribuite unui substrat comun celor doua limbi, despre aceasta surprinzatoare fateta a friulanei, care imparte cu romana cuvinte prelatine, cu siguranta nu au auzit multi.

Oare ce misterioase legaturi de inrudire a avut, in trecutul indepartat, neamul din Carpati cu cel din Alpii Italiei, cu mult inainte de venirea romanilor si, poate, chiar a indo-europenilor? E greu de dat un raspuns. Dar un lucru e sigur: romanii si friulanii au in comun, de multe mii de ani, o particica de suflet, exprimata in traditii si obiceiuri, in felul de a fi si in limba.

Aurora Pețan

Sursa: http://www.formula-as.ro/2006/743/mica-enciclopedie-as-27/conexiuni-lingvistice-romana-si-friulana-8498

13 comments

  1. aminteam intr un comentariu la un articol anterior despre asemanarea romanei cu dialectul veneto. multe cuvinte din romana bunicilor nostrii au echivalente in veneto.

  2. Trebuie citit neaparat Mihai Vinereanu ca sa putem intelege locul limbii rumane in contextul european al preantichitatii as putea spune chiar. De exemplu stiati ca in dialectul venetian vevetienii de azi cei mai batrini folosesc ca un cuvint de alint pentru IL GRANDE CANALE(Venetia) —rum. CĂNĂLAŞO. Triburile VENETE cu care au venit in contact germanii in estul lor erau triburile venetilor cei mai vestici si nordici daci in acelasi timp care se intindeau de pe malurile Adriaticii pana tocmai in Polonia si Tarile Baltice. au fost triburi dacice( limba ausonica a Pannoniei exista la venirea hunilor) care au fost asimilate de valurile de antes si sclaveni(proto-slavii de azi) si asa se explica de fapt mostenirea de tip centum din limbile slave de azi si multitudinea de cuvinte comune.limba traco -daca-illira era de tip centum inrudita direct cu osca, umbria,celtacontinentala mai ales si binenteles cu falisca care a dat latina Romei de mai tarziu.

  3. astazi regiunea locuita de ei se cheama Veneto . isi pastreaza cu sfintenie limba si obiceiurile. un vorbitor strict veneto nu prea se intelege cu un roman sau napoletan.
    traiesc aici de ceva ani si am ramas surprins de asemanarea limbii cu romana bunicilor mei. am auzit si cuvintul catinel la un batranel.

  4. am mai gasit la niste prieteni din Salerno, folosita f des, expresia amo, cu sensul de acum. stiu ca la noi este amu. F curios, o legatura tre sa fie cred eu.
    in dialectul veneto se foloseste f mult z si grupurile ghe ga. un alt lucru curios este prezenta frecventa a numelui de familie balan in jurul venetiei. pe mine ma cheama balan si toata lumea crede ca sunt bastinas. un alt nume specific zonei este bussato. exista si cuvantul catta cu sensul de a cauta (la noi a cata), lua.o sa fac o listacand o sa am timppt ca e chiar interesant .
    am fost la niste piese de teatru (Goldini) in liba originala, dementiale. au si scriere proprie. la noi sunt cunoscute doar in traduceri( rom sau it)
    he he sunt multe de spus, timp sa fie…..
    pt moment, numai bine si tie.

  5. Iară cădem în capcana întinsă de dușmanii poporului român! Albaneza are cuvinte românești așa cum in limba noastră avem cuvinte din pescuit care îs slave cum ar fi năvod și denumirile peștilor dar practica adică pescuitul tot în română îi și nu cred că cineva ar îndrăzni să ne facă neam cu slavii.Știți,eroarea vine de la unii lingviști sau istorici slab pregătiți.Doar faptul că acel cuvânt îi extrem de vechi nu înseamnă filiație sau înrudire ce ar data din perioada cuvântului respectiv.Astăzi spunem tot felul de cuvinte englezești dar nu nis englezi.Tot aud spunându-se ,fără dovezi,cum că limba etruscă n-ar fi europeană( pentru că indo-europeană nu poate fi din cauza că limbile europene n-au nici o legătură cu limbile indice) păi măi fraților mai citiți și pe alți care aduc dovezi clare ,științifice din care reiese clar asemănarea dintre etruscă și latină.Prostia cu indo -europenii ar trebui demascată odată pentru totdeauna.Europenii cu limbile lor dar mai ales rasa europeană nu se trag din India ci o minoritate din India are rădăcini europene.
    Limba noastră , doar cea vorbită la țară,îi o limbă ce se înrudește cu limbile pre-latine de dinaintea jafului roman.Limba literară,din păcate,îi una plină de neo-latinisme și franțuzisme ce-s ușor de identificat.Cine vrea să studieze limba română îi obligat să cunoască pronunția autentică ce se găsește doar în graiurile noastre românești și să nu se bage în înfundătură chiar de la început luînd româna literară drept model de studiu. Exemple de neo-latinisme :Zicem lapte dar produsele din lapte îs numite lactate,zicem apă dar viețuitoarelor ce trăiesc in apă le zicem viețuitoare acvatice,zicem soare dar spunem sol-stițiu,zicem miere dar spunem melifer sau meliferă.Franțuzismele:Avem covată dar zicem chiuvetă adică o cuvă mai mică ,avem cal dar zicem șevalet.Încearcă cineva să ne explice originea cuvântului mulțumesc? Sigur că da dar ar face bine să se îndrepte spre mulțămesc ce vine de la mult să am adică mulțam și nu de la poleitul mulțumesc ce nu poate fi explicat.

  6. zic “de”. in it “di la” la ei ” de a”
    o alta chestie interesanta : ei zic me muier si me omo, ceea ce ma duce cu gandul la bunicii mei : muierea me, omu meu, he he.

  7. ce csuta calusarii prin regat?
    incurcate mai sunt itele in Europa. am ajuns la concluzia ca suntem asa de bine amestecati incat in realitate nu prea mai exista popoare, doar granite arbitrare. ma gandeam odata vizitand Roma, ca nu exista o populatie specifica. isi zic italieni dar sunt de toate rasele smestecate la infinit, inca din antichitate. si procesul continua.

  8. sa vedeti dialectul din Sardinia cat se aseama cu romana!este incredibil.poate niste cercetari in Sardegna nu ar strica ?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *