DACII în sursele literare – adevăruri uitate (II)

Categories DezvăluiriPosted on

Continuând seria de articole menite să dezvăluie modul în care a fost şi/sau este privită civilizaţia geto-dacilor (primul articol al seriei fiind disponibil aici http://adevaruldespredaci.ro/554/) de o parte însemnată a autorilor şi cercetătorilor antici, medievali sau contemporani, români sau străini, va propunem, în cele ce urmează, să descoperiţi, împreună cu noi, o imagine a strămoşilor noştri aşa cum manualele noastre de istorie refuză sau omit să prezinte. Oare nu trebuie să ne mire felul elogios în care dacii sunt prezentaţi, mai ales de către autorii străini, în timp ce ai noştri “oficiali” continuă să susţina teoria romanizării şi a barbarismului dacilor?

 

Carpaţii – epicentrul culturii?
“Părinţi din zile vechi-străvechi, smerit plec fruntea-n faţa voastră. E o cinste şi un noroc să vă fie cineva urmaş. Treimea vieţii voastre a fost cumpătarea, seninătatea şi omenia. Prin ele, v-aţi ridicat pe treapta cea mai înaltă a vredniciei omeneşti. (…)Dintru început, cumpătarea a fost lauda voastră cea mai mare. Când grecii şi romanii se îmbuibau la bachanalii şi saturnalii, pornindu-se pe desfrâu, voi dimpotrivă arătaţi o cinstire deosebită pustnicilor. Eraţi aproape creştini înainte de creştinism. Şi ce lecţie i-aţi dat lui Lisimah, urmaşul lui Alexandru Macedon, când s-a cercat să cotropească ţinutul dinspre gurile Dunării! Fiind biruit şi prins, l-aţi ospătat pe talgere de aur, voi mulţumindu-vă cu străchini de lut şi cu linguri de lemn. Cumpătarea a fost legea cea dintâi a vieţii voastre. Vechimea cuvântului arată vechimea virtuţii, căci nu din sărăcie venea înfrânarea, ci din judecată: nu în cele trupeşti, ci în cele sufleteşti puneaţi voi preţul traiului pe pământ…” (S. Mehedinti)

“Carpaţiii sunt într-o regiune a lumii în care se situa odinioară centrul celei mai vechi culturi cunoscute în ziua de azi.” (Daniel Ruzo-savant peruvian)

„Fiţi voi înşivă, nu imitaţi pe nimeni. Aveţi sub picioarele voastre izvoare de apă vie. Nu invidiaţi popoarele bătrâne, ci priviţi-l pe al vostru. Cu cât mai adânc veţi săpa, cu atât veţi vedea tâşnind mai mult viaţa.” (Jules Michelet- cărturar francez)

“Cand primise titlul de împarat el [Galerius] a declarat ca este dusmanul numelui de roman si ca vrea titulatura Imperiului Roman cu aceea de Imperiu Dacic. Caci aproape toti însotitorii din suita sa erau din neamul acelora… Avand în jurul lui astfel de însotitori si aparatori, el si-a batut joc de tot Orientul.” (Lactantiu, De mortibus persecutorum)

“Aceşti bieţi ţărani, cu mantălile şi căciulile lor cu pene de curcan pe cap, ei de care se râsese atâta, dovediră că ştiu să moară dacă nu să învingă şi că li curge în vine tot sângele vechilor daci.” (Kohn Abrest)

“Urmaşii geto-dacilor trăiesc şi astăzi şi locuiesc acolo unde au locuit părinţii lor, vorbesc în limba în care glăsuiau mai demult părinţii lor.” (Huszti Andras)

“E drept însă că această viaţă, care tocmai se implanta în Dacia, ajunsese pe povorâşul decăderii; ea nu ar fi putut da o odraslă atât de roditoare, dacă nu s-ar fi altoit pe viţa cea plină de vânjă, a rasei tracice din poalele Carpaţilor” (A.D. Xenopol)

Dacii, moesii, tracii n-au fost în toate vremurile aşa de războinici, că istoria legendară a făcut să se afirme că însuşi zeul răboiului s-a născut în ţara lor? Mi-ar fi greu să enumăr puterea din toate provinciile, care acum se găseşte înglobată în Imperiul Roman…(Flavius Vegetius)

“Nicolae Iorga spunea că nenorocul ni se trage de la Alexandru Machedon : în loc să-şi ridice privirile spre Miază-noapte şi să unească toate neamurile thracice într-un mare imperiu, Alexandru s-a lăsat atras în orbita civilizaţiei mediteraneene şi, ajuns în culmea puterii, s-a îndreptat spre Asia. Thracii care, după spusa lui Herodot, erau «cel mai numeros popor după Indieni» au pierdut, prin Alexandru, singura lor şansă de a intra în istoria universală ca factor autonom; ei au contribuit la facerea Istoriei, dar în numele altora: în numele Imperiului Roman sau al Bizanţului, prin împăraţii pe care i-au dat cu prisosinţă atât Răsăritului cât şi Apusului.” (Mircea Eliade)

“Strămoşii etnici ai românilor urcă neândoielnic până în primele vârste ale Umanităţii, civilizaţia neolitică română reprezentând doar un capitol recent din istoria ţării” (Eugene Pittard)

“Locurile primare ale dacilor trebuie căutate, deci, pe teritoriul României. Într-adevăr, localizarea centrului principal de formare şi extensiune a indo-europenilor trebuie să fie plasată la nordul şi sudul Dunării.” (Gordon W. Childe)

“În ceea ce urmează voi scrie despre cea mai mare ţară care se întindea din Asia Mică până în Iberia şi din Nordul Africii până dincolo de Scandinavia, ţara imensă a Dacilor.” (Dionisie Periegetul)

 

Pierit-a limba dacilor?
“Care a fost dialectul vorbit de vlahi? Filologii l-au considerat ca fiind importat de la romanii cuceritori. Nu este decât o aserţiune. Idiomul vlahilor este acela al pelasgilor, el s-a format de treizeci de secole. El a fost vorbit şi în Munţii Pindului, cu mai mult de o sută de ani înaintea cuceririi lui de către soldaţii lui Traian. . . În Peonia, în Pelasgonia, în Macedonia de Sus, pe care Eschil o numeşte Pelasgia, în cantoanele din Epir şi din Tesalia, ocupate de pelasgi, dialectul vlah nu a fost împrumutat de la stăpânii lumii. Dimpotrivă, romanii vorbeau limba pelasgilor. . . Este evident că descendenţii pelasgilor care locuiesc în număr de mai multe sute de mii, în munţii care au fost leagănul rasei lor antice, cei care populează fosta Dacie, vorbesc încă limba naţională, care în Italia a dat naştere limbii latine. . . Nu ne mai este permis să ne îndoim că naţiunile pelasgice nu au fost poporul latin. Totul concură spre a dovedi că dialectul lor a devenit limba latină. Este incontestabil că pelasgii au contribuit la fondarea Romei. . .Dialectul vlah preexistă. Imediat după cucerirea romană, el s-a revelat spontan în Dacia, în Panonia şi pe Pind. . . A trebuit ca istoria să înregistreze povestea despre colonii care au adus în Dacia limba latină. În acest scop scriitorii au inventat povestea sângeroasă a exterminării naţiunii dace de către Traian”. (Felix Colson, 1862)

“… N-a pierit nici o limbă a Dacilor, pentru că ei n-au avut o altă limbă proprie, care să fie înlocuită prin limba Romanilor şi n-au avut o astfel de limbă pentru simplul motiv că Dacii vorbeau latineşte. Limba Dacilor n-a pierit. Ea a devenit în Italia întai limba Romanilor care era o forma literară a limbii Daciei, iar mai târziu limba italiană; aceeaşi limbă a Dacilor, dusă în Franţa a ajuns întâi limba Galilor, iar cu timpul limba franceză; în Spania ea a devenit întai limba Iberilor, iar cu timpul limba spaniolă, iar aici a devenit cu vremea limba noastră românească.” (I. Al. Brătescu-Voineşti, 1942)

“Nu cumva noi nu putem “găsi” nici un cuvânt dac care să fie ne-latin, ne-grec,ne-german, ne-slav şi ne-maghiar, caz tipic de orbire când nu se vede pădurea din cauza copacilor?”  (Petre Morar, “Noi nu suntem Latini, Latinii sunt noi”)

“Toate legendele, toate tradiţiile arienilor, istoricii din Asia confirmă că vin din Occident. . . Să căutăm leagănul lor comun la Dunărea de Jos, în această Tracie pelasgică”  (Roger Clemence, “Buletinul Societăţii de Antropologie”, Paris 1879)

“Purtătorii civilizaţiilor cele mai vechi ale Chinei şi Japoniei au imigrat în epoca neoliticului, în mare parte, din sud-estul Europei, din regiunea Nipru, Dunăre şi Balcani”   (arheologul german Klaus Schmith)

“Chiar dacă trebuie să căutăm în Asia prima origine a arsacizilor, când au supus această parte a lumii, ei veneau din Europa şi făceau parte dintr-o puternică naţiune răspândită de la malurile Dunării până în ţinuturile cele mai îndepărtate ale Asiei superioare: aceste popoare erau dacii, acesta era numele naţional al arsacizilor, pe care l-au dat tuturor supuşilor lor. Cu trei secole înaintea erei noastre, Ungaria şi Bactriana purtau în mod egal numele de Dacia/Dakia şi această denumire, care se poate recunoaşte uşor oricând, dar modificată în mod diferit în idiomurile care s-au succedat în Europa şi Asia, se foloseşte chiar şi pentru a desemna popoarele germane şi pe urmaşii vechilor persani” (Henry Jules Klaproth, “Tableaux historiques de l’Asie, depuis la monarchie de Cyrus jusqu’à nos jours, accompagnés de recherches historiques et ethnographiques sur cette partie du monde”)

“Poporul român este unul dintre cele mai vechi popoare din Europa şi cel mai frumos exemplu istoric de continuitate a unui neam, fie că este vorba de traci, de geţi sau de daci. Locuitorii pământului românesc, au rămas aceeaşi din epoca neolitică, a pietrei şlefuite până în zilele noastre, susţinând astfel, printr-un exemplu, poate unic în istoria lumii, continuitatea unui neam” (Albert Armand)

“Limba Română este o limbă-cheie, care a influenţat în mare parte toate limbile Europei”  (Ekstrom Par Olof)

“Să fie clar pentru toţi, că cei pe care antichitatea i-a numit cu o veneraţie aleasă Geţi, scriitorii i-au numit după aceea, printr-o înţelegere unanimă, Goţi. …grecii şi alte popoare au luat literele de la Geţi. La Herodot şi Diodor găsim opinii directe despre răspîndirea acestor litere.”  (Carolus Lundius, “Zamolxis, primus Getarum Legislator”)

 

România, vatra vechii Europe

 

“Roma însăşi, învingătoarea tuturor popoarelor, a trebuit să slujească supusă şi să primească jugul triumfului getic.” (Isidor din Sevilia)

“Asupra istoriei primitive a regiunilor care vor forma Grecia, grecii înşisi nu ştiu nimic. Până în prezent, solul grec n-a scos la iveală nici o urmă materială a paleoliticului. Cei mai vechi locuitori din Grecia sunt tracii – pelasgii – , aparţinând timpului neoliticului.”  (A. Jarde)

“România este vatra a ceea ce am numit Vechea Europă, o entitate culturală cuprinsă între anii 6.500- 3.500 i.Hr., axată pe o societate matriarhală, teocratică, paşnică, iubitoare şi creatoare de artă, care a precedat societăţile indo-europene, patriarhale, de luptători din epocile bronzului şi fierului”  (Marija Gimbutaş – ”Civilizaţie şi cultură: vestigii preistorice în sud-estul European”)

”Civilizaţia s-a născut acolo unde trăieşte astăzi poporul Român, răspândindu-se apoi, atât spre răsărit, cât şi spre apus, acum circa 13-15.000 de ani !” (William Schiller  în cartea ”Unde s-a născut civilizaţia?”)

“Urmaşii geto-dacilor trăiesc şi astăzi şi locuiesc acolo unde au locuit părinţii lor, vorbesc în limba în care glăsuiau mai demult părinţii lor.” (Huszti Andras)

“Geţii au avut propriul lor alfabet cu mult înainte de a se fi născut cel latin (roman).  Geţii cântau, însoţindu-le din fluier, faptele săvârşite de eroii lor, compunând cântece chiar înainte de întemeierea Romei, ceea ce – o scrie Cato – romanii au început să facă mult mai târziu.” (Bonaventura Vulcanius)

“Nu pot să trec sub tăcere, faptul că întotdeauna am fost admiratorul, mai mult decât al tuturor, al acestui nume prin excelenţă nobil al unui neam, care crede din adâncul inimii lui în nemurirea sufletelor, căci, după judecata mea, condamnând puternic moartea, ei capătă un curaj neţărmurit de a înfăptui orice; după cum se vede, neamul geţilor s-a ivit aşa din totdeauna de la natură, el a fost şi este un popor cu totul aparte şi veşnic.” (Bonaventura Vulcanius, “De literis et lingua getarum sive gothorum”, 1597)

 

Ne întrebăm, ne întrebăm…

 

Ce facem, domnilor istorici, cu toate aceste izvoare, cu toate afirmaţiile de mai sus? Le “ocolim” pentru că nu convin? Le ignorăm pentru că nu se pliază pe versiunea oficială a naşterii noastre ca popor şi al limbii noastre? Păstrăm neschimbate paginile manualului de istorie antică doar pentru că orice alt gen de teorie clatină cariere şi lucrări împământenite ca fiind izvorâtoare de adevăr absolut?

Volumul de informaţii despre daci este unul imens. Ignorarea acestor dovezi de către cei ce au calitatea şi responsabilitatea de a ne scrie istoria oficială poate fi interpretată drept un semn de rea-credinţă sau, cu atât mai grav, de superficialitate profesională.

Sunteţi datori, domnilor istorici, prin prisma meseriei pe care singuri aţi ales-o, să daţi la o parte vălul necunoaşterii de pe ochii opiniei publice, să-i informaţi pe contemporanii dumneavoastră asupra descendenţei lor, să le redaţi mândria şi amintirea a ceea ce străbunii lor au însemnat şi au lăsat în urmă şi să faceţi ceea ce v-aţi angajat să faceţi: scormoniţi trecutul, căci multe adevăruri ascunde!

 

un articol de Valentin Roman

 

Inscrie-te la Newsletter(pe Home) și află primul despre cele mai importante articole pe care le postăm! Sprijină munca pe care o facem și distribuie mai departe materialele pe care ți le trimitem! Mulţumim!

 

Călătorește în locurile de taină ale României! Un proiect unic de turism http://locuridetaina.ro/

Accesează acest link: Redirectioneaza 2%

11 comments

  1. Valentin Roman: “Ce facem, domnilor istorici, cu toate aceste izvoare, cu toate afirmaţiile de mai sus?”
    Aceeasi intrebare mi-am pus-o si eu de nenumarate ori. Si cred ca tot afirmatiile dumneavoastra ne ofera un posibil raspuns: “Le “ocolim” pentru că nu convin? Le ignorăm pentru că nu se pliază pe versiunea oficială a naşterii noastre ca popor şi al limbii noastre? Păstrăm neschimbate paginile manualului de istorie antică doar pentru că orice alt gen de teorie clatină cariere şi lucrări împământenite ca fiind izvorâtoare de adevăr absolut?”

    Sunt persoane diverse chiar istorici care afirma ca dacii nu cunosteau scrisul prin faptul ca nu a ramas nici o dovada desi dovezi sunt. Sa presupunem ca nu exista nici o proba materiala. Insa am putea sa gandim ca poate foloseau un anume suport pentru scris care ar fi fost perisabil? De exemplu… placute de lemn sa spunem, care in timp au putrezit. Sau poate ca inca nu a fost descoperit mai mult… ce putem afla din 5 procente dezgropate la Sarmizegetusa? Cred ca restul de 95% poate aduce la lumina lucruri la pe care nici nu ni le putem imagina (vis-a-vis de acest subiect – astept cu nerbdare ziua in care se vor incepe sapaturi masive in arealul Sarmizegetusei si sper sa pot fi la curent cu toate descoperirile – sper sa nu fie peste 100 de ani cand doar oasele imi vor mai fi sub pamant). Sa nu afirmam cu tarie ca dacii nu au avut un alfabet… nu au cunoscut cifrele… chiar daca “nu exista” probe materiale. Sa facem un exercitiu de logica! Imaginati-va Sarmizegetusa si cetatile inconjuratoare. Imaginati-va relatia dintre anumite elemente arhitectonice si miscara stelelor care se stie bine ca erau urmarite de toate popoarele antice ale lumii, asadar si de daci… imaginati-va Soarele de andezit… Pentru asa ceva iti trebuie arhitecti, proiectanti, ai nevoie de matematica, cum poti construi asa ceva daca nu ai un limbaj scris??? Poti construi cel mult un bordei; hai, sa zicem… o casa ceva mai mare… Dar nu poti construi un mare oras din piatra fara a detine un limbaj scris.
    Parerea mea, dragi vizitatori ai acestiu site, domnule Valentin Roman ca este rea vointa si dezinteres. Poate frustrare.
    Totodata, sunt sigur ca generatiile viitoare vor fi mult mai entuziaste si cu viziuni mult mai largi si vor rescrie cu mai mare exactitate istoria noastra, atat cat se mai poate descoperi. Cat de mult sau de putin a ramas, trebuie sa aducem la lumina acest trecut. Cu cat trec anii, cu atat se imputineaza zestrea noastra materiala istorica, “mancata” de hotii de comori, de oamenii cu un apetit urias pt distrugere, de procesele naturale de degradare a materiei, de timpul insusi cu toate ale sale.
    Sanatate si virtute si multa intelepciune tuturor dacilor de pretutindeni.

  2. Cert este ca se ridica multe semne de intrebare la care nimeni, dar absolut nimeni, nu are un raspuns.
    Probabil ca adevarul este undeva, aproape de noi dar nu-l vedem.

  3. Si totusi ceva nu se leaga… Daca romanii vorbeau limba dacilor, atunci cum se face ca Virgiliu scrie negru pe alb ca getii vorbeau o limba complet diferita? Cum se face ca mai tarziu a invatat limba lor si a scris si o carte in aceasta limba? Sunt doua marturii ale unei personalitati deasupra oricarui dubiu, inregistrate la maomente diferite de timp.

  4. Multumesc pentru raspuns. Incerc sa i-mi dez. cunostintele inca din perioada neolitica si inclusiv imperiul roman pentru o perceptie cat mai corecta asupra stramosiilor nostrii. Ma ajuta sa mentionati cartile si n-ar fi rau sa faceti articole ,daca i-mi permiteti sfatul, despre arheologi, istorici, lingvisti, etc. care vb. sau au dedicat lucrari despre daci, geti.

  5. Daca noi, oamenii de rand, nu sintem in masura sa rescriem istoria ci doar istoricii, in schimb putem, cu siguranta, sa veghem ca acestia s-o faca. Dar, la fel de important si in acelasi timp, putem si sa restauram in noi insine, acele calitati ce i-au facut vestiti pe stramosi nostrii. Dacii erau DREPTI, HARNICI SI VITEJI. Parca asa era. Pentru ca ce ne vom face daca pana la urma istoricii vor face dreptate iar aceasta ne va gasi, pe noi urmasii, nelegiuiti, lenesi si lasi.
    Ar fi pacat sa ne trezim intr-o buna zi cu o frumusete de istorie adevarata careia sa ii fie rusine cu noi.

    Fratii germani (deutsch) par a se incadra cu destul succes in categoria urmasi de daci. Nu stiu la istorie cum stau. Probabil ca si acolo stau mai bine.
    Am zis si eu… azi 20 august 2012.

  6. Este deosebit de important sa reinceapa sapaturile la Sarmisegetuza, dar si la alte cetati ale Daciei. In ziua de azi limba romana este vorbita in multe localitati de pana la Bug. Adica, mult mai departe de Nistru. Acele teritorii, niciodata n-au fost sub dominatia Imperiului Roman, dar n-au facut parte nici din Romania contemporana. Pana acolo a ajuns doar Dacia! Sigur limba lor, acum este influientata de rusisme, dar si multe arhaisme, care ar putea proveni din limba dacilor.

  7. FELICITARI DIN TOATA INIMA SI PENTRU ACEST ARTICOL! FAPTUL CA CEI PUSI SA DESCOPERE SI SA PROMOVEZE TRECUTUL NOSTRU , NU O FAC DIN ANUMITE INTERESE ESTE LESNE DE INTELES . E BINE , TOTUSI CA SUNT MULTI CARE DEJA AU PUS IN MISCRE O ATITUDINE DE LAUDAT SI , EU PERSONAL , CU DRAMUL DE CUNOSTINTE ACUMULAT ,NU AM ANCETAT NICI-ODATA SA EXPUN REALITATI PE CARE UNII LE IGNORA , CU SAU FARA VOINTA . TRAIESC IN ITALIA DE MAI BINE DE 6 ANI SI VREAU SA SPUN TUTUROR CA AM DEMONSTRAT MANDRIA DE A FACE PARTE DINTR-UN NEAM AL CARUI TRECUT ESTE DE INVIDIAT . ITALIENII SE CRED BURICUL PAMANTULUI , DAR CAND VII CU ADEVARURI APROFUNDATE RAMAN MUTI DE UIMIRE SA AFLE CA CEEA CE STIU EI ESTE NUMAI JUMATATEA ADEVARULUI , DESPRE NOI ,…ACEIA CARE ACUM SUNTEM PLEBEA EUROPEI CONSIDERATI .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *