Charlotte Bronte este una dintre figurile importante ale epocii victoriene. Contemporana cu Dickens si Tackeray, desi nu scrie opere de aceiasi amploare, reuseste sa isi afirme valoarea prin ideile pe care le exprima intr-o maniera indirecta. Pentru a evita considerarea romanelor sale ca fiind literatura facila, romantata asa cum era tendinta in ceea ce priveste proza feminina, Charlotte Bronte va publica sub pseudonimul Currer Bell. In aceeasi maniera au procedat si surorile sale, Anne si Emily.
Prima lucrare publicata este culegerea de poeme aparuta in anul 1846 sub numele de „Poezii”, scrisa in colaborare cu Anne si Emily Bronte. „Jane Eyre“ apare in 1847, iar „Shirley” publicata in 1849, in timp ce primul sau roman „Profesorul”, refuzat de publicisti, ii va fi publicat postum. Toate romanele sale sunt inspirate din propria experienta, destul de redusa avand in vedere faptul ca nu si-a parasit teritoriul natal decat de foarte putine ori, pentru perioade relativ scurte.
Romanul „Jane Eyre“ este povestea captivanta a unei orfane careia viata, initial cruda cu ea, ii va oferi la final fericirea prin materializarea povestii de dragoste pe care o traieste.
Evenimentele care duc la formarea personalitatii eroinei sunt redate cu acuratete inca din copilaria acesteia cand Jane resimte din plin efectele conditiei sale sociale: „[…] cele mai vechi amintiri din existenta mea includeau asemenea aluzii. Aceste reprosuri legate de dependenta mea devenisera un refren monoton si neclar in urechile mele -foarte dureros si zdrobitor[…]“.
Sentimentul inadaptarii este resimtit acut „eram in totala disonanta cu Gateshead Hall, nu semanam cu nimeni de acolo, nu aveam nimic care sa se armonizeze cu doamna Reed, cu odraslele ei sau cu servitorii preferati.”
Aceasta constientizare va provoca revolta copilului care realizeaza ca este nedreptatit si va duce la indepartarea ei de Gateshead Hall, introducand-o in universul de la Lowood. Ce este demn de remarcat in ceea ce priveste aceasta parte a povestirii este apropierea de proza lui Dickens prin modul de redare a evenimentelor din perspectiva copilului implicat si nu a unui narator obiectiv sau matur. Sunt accentuate astfel sentimentele descrise, dar si efectul lor in formarea caracterului personajului, „Jane Eyre” fiind in fond un Bildungsroman. Conditiile de la Lowood nu par a fi o imbunatatire a vietii eroinei, dar, de abia aici, infometata si insingurata, va cunoaste prietenia alaturi de Helen Burns si admiratia fata de directoare, domnisoara Temple. Exista opinii care sustin ca descrierea Lowood-ului ar fi inspirata din anii petrecuti de autoare la scoala din Cowan Bridge.
Relatia dintre Jane si angajatorul ei, Edward Rochester poate fi lecturata ca o frumoasa si romantica poveste de dragoste fara a analiza in profunzime implicatiile scenelor descrise. Din acest punct de vedere romanul este accesibil oricarei categorii de cititori, insa nu trebuie sa ignoram ceea ce autoarea exprima in mod mai mult sau mai putin evident. Putem observa interventia ei pe doua planuri, ambele vizand pozitia femeii in societate. Pe de o parte, Jane, inferioara din punct de vedere social domnului Rochester, isi afirma fatis egalitatea cu acesta, ignorand conventiile sociale si aparand drepturile femeilor sarace de a avea sentimente la fel de nobile si de puternice ca ale femeilor din clasele superioare: „-Credeti ca daca sunt saraca, neinsemnata, urata si marunta, nu am un suflet si o inima? -Va inselati! Am tot atata suflet cat si dumneavoastra si-o inima la fel de plina![…] Nu va vorbesc acum prin mijlocirea obiceiurilor, conventiilor, nici macar a carnii supuse mortii-spiritul meu este cel ce se adreseaza spiritului dumneavoastra, la fel cum amandoua ar fi trecut dincolo de mormant si am sta la picioarele lui Dumnezeu, egali-asa cum si suntem. „Pe de alta parte, eroina romanului este o femeie care ia decizii independent de vointa unui barbat: „[…]sunt o fiinta umana libera, cu o vointa la fel de libera”. Afirmatiile personajului sunt puse in practica cu o hotarare de nestramutat: Jane renunta la barbatul iubit pentru a-si salva onoarea, desi este o fiinta singura pe lume: „Cui ,in lumea asta mare, ii pasa de tine? Cine se va simti jignit de ceea ce faci? Dar raspunsul veni indaratnic: „Mie imi pasa de mine. Cu cat sunt mai singura si mai lipsita de prieteni si de sprijin, cu atat ma voi respecta mai mult.”
Finalul romanului este unul de basm: cei doi indragostiti se casatoresc si traiesc fericiti pana la adanci batraneti. Ultimul capitol incepe cu o adresare directa care reafirma independenta de decizie a femeii: „-Cititorule, m-am casatorit cu el.”
„Jane Eyre“ este un roman capabil sa satisfaca gusturile oricarui cititor. Exprimarea simpla, neafectata il fac usor de parcurs fara a diminua profunzimea ideilor expuse. Dupa o astfel de lectura nu poti sa te simti decat incantat si multumit.
