Fascinanta lume a traco-geto-dacilor. Dezvăluiri

Categories DezvăluiriPosted on

Află ceea ce oamenii sistemului nu ar vrea să știi niciodată despre strămoșii tăi!

Istoria oficială a României vorbește foarte puțin despre traco-geto-daci și-i lasă impresia românului de rând nu numai că traco-geto-dacii nu au însemnat prea mult pentru istoria antică, dar și că neamul lor a dispărut odată cu cucerirea Daciei. Realitatea este însă cu totul diferită, iar sursele istorice și dovezile materiale la care avem acces astăzi demontează minciuna pe care istoria oficială o servește încă românilor.

În contradicție flagrantă cu imaginea traco-geto-dacului barbar, primitiv, pe care unii istorici români cu suflete alogene se chinuie să ne-o inoculeze, mari istorici și filozofi ai antichității ne prezintă o viziune fascinantă a lumii geto-dacilor.

Astfel, în „Legile morale și politice“ transmise de filozoful grec Pitagora (n. cca. 580 î.H. – d. cca. 495 î.H.) se fac zece referiri la valorile superioare ale geților. Iată ce spune Pitagora în “Legea 1143”: “Călătorește la geți, nu ca să le dai legi, ci ca să tragi învățăminte de la ei. La geți câmpurile sunt fără margini, toate pământurile sunt comune. Și dintre toate popoarele sunt cei mai înțelepți, spune Homer“.

Un alt filozof al Greciei antice, Platon (n. cca. 427 î.H. – d. cca. 347 î.H. ), elev al lui Socrate și profesor al lui Aristotel, consemnează în dialogul “Carmides” o discuție între Socrate și Carmides, unde Socrate povestește ce l-a învățat un medic trac atunci când a fost la oaste. Iată, în consemnarea lui Platon, ce îi spune medicul trac lui Socrate: “Zamolxis, regele nostru, care este un Zeu, ne spune că după cum nu trebuie a încerca să îngrijim ochii fără să ținem seama de cap, nici capul nu poate fi îngrijit neținându-se seama de corp. Tot astfel, trebuie să-i dăm îngrijire trupului dimpreună cu sufletul, și iată pentru ce medicii greci nu se pricep la cele mai multe boli – pentru că ei nu cunosc întregul pe care îl au de îngrijit. Dacă acest întreg este bolnav, partea nu poate fi sănătoasă căci, zicea medicul, toate lucrurile bune și rele pentru corp și pentru om, în întregul său, vin de la suflet și de acolo curg ca dintr-un izvor, ca de la cap la ochi. Trebuie deci, mai ales și în primul rând, să tămăduim izvorul răului pentru ca să se poată bucura de sănătate capul și tot restul trupului. Prietene, zicea el, sufletul se vindecă cu descântece. Aceste descântece sunt vorbele frumoase care fac să se nască în suflete înțelepciunea.“

Este uluitoare această viziune superioară asupra medicinei transmisă peste milenii de un medic trac de acum 2400 de ani, prin intermediul vocii unui mare filozof antic. Această perspectivă holistică este redescoperită abia astăzi de medicina modernă…

Ca o completare a spuselor de mai sus, istoricul romanizat Iordanes (secolul VI d.H.), în lucrarea “Getica”, vorbește despre geto-daci, la aproape 1.000 de ani distanță, în aceeași termeni apreciativi: “… (Deceneu) i-a instruit în aproape toate ramurile filosofiei, căci el era în aceasta un maestru priceput. El i-a învăţat morala (…), i-a instruit în ştiinţele fizicii (…), i-a învăţat logica, făcându-i cu mintea superiori celorlalte popoare (…). Ce mare plăcere ca nişte oameni viteji să se îndeletnicească cu doctrinele filozofice, când mai aveau puţin răgaz de războaie. Puteai să-l vezi pe unul cercetând poezia cerului, pe altul proprietăţile ierburilor şi ale arbuştilor, pe acesta studiind creşterea şi scăderea lunii, pe celălalt observând eclipsele soarelui şi cum, prin rotaţia cerului, soarele vrând să atingă regiunea orientală, este dus înapoi spre regiunea occidentală…”
Fără îndoială că teoria “barbarismului” strămoșilor noștri reali este greu să fie menținută în picioare dacă avem în vedere aceste izvoare istorice.

Vorbind despre cel mai mare rege geto-dac, Burebista (care a domnit între anii 82 și 44 î.H.), istoricul grec Strabon (n. 63 sau 60 î. Hr.  – d. 21 sau 26 d. Hr.) spune în lucrarea sa, “Geografia”: “Ajungând în fruntea neamului său care era istovit de războaie dese, getul Burebista l-a înălțat atât de sus prin exerciții, abținere de la vin și ascultare față de porunci încât, în câțiva ani, a făurit un stat puternic și a supus geților cea mai mare parte din populațiile vecine. Ba încă, a ajuns să fie temut și de romani. Căci trecând plin de îndrăzneală Dunărea și jefuind Tracia până în Macedonia și Iliria, a pustiit pe celții care erau amestecați cu tracii și cu ilirii și a nimicit pe de-antregul pe boii aflați sub conducerea lui Kritasiros și pe tauriști. Spre a putea ține sub ascultare poporul, el și-a luat ca ajutor pe Deceneu, care rătăcise multă vreme prin Egipt, învățând acolo unele semne de prorocire, mulțumită cărora spunea că tălmăcește voința zeilor. Ba încă de un timp fusese socotit și zeu, așa cum am arătat când am vorbit despre Zamolxis.”

Regatul lui Burebista, care, potrivit surselor istorice existente, poate fi apreciat la de cel puțin cinci ori teritoriul actual al României, întins atât la sud cât și la nord de Dunăre, ajunsese atât de puternic încât regele său a devenit chiar un arbitru în conflictul dintre Cezar și Pompei. Cu o armată evaluată de istoricul Iordanes la aproximativ 200.000 de oameni, Burebista era o amenințare pentru Cezar și Imperiul Roman și doar faptul că cei doi mari lideri au fost asasinați în același an, 44 î.H., a făcut să se evite o confruntare de proporții uriașe. Dacia lui Burebista era capabilă să învingă Imperiul Roman. O confruntare între cele două forțe militare ar fi făcut ca istoria Europei să fie astăzi cu totul alta…

Forța militară și determinarea geto-dacilor a continuat să atragă atenția lumii și în secolul următor. Dio Chrysostom (cca. 40 – cca 120) orator grec, scriitor, filozof și istoric al Imperiului Roman povestește într-unul dintre „Discursurile” sale despre o călătorie făcută în ținuturile geto-dacilor: ”Se întâmplă că am facut acum o călătorie lungă, drept la Istru şi în ţara geţilor am ajuns la nişte oameni întreprinzători, care nu aveau răgazul să asculte cuvântări, ci erau agitaţi şi tulburaţi. Acolo, la ei, puteai să vezi peste tot săbii, platoşe, lănci, toate locurile fiind pline de cai, arme şi oameni înarmaţi. Veneam să văd oameni luptând, unii pentru stăpânire şi putere, iar alţii pentru libertate şi pace”. Tot el mai spune că: “Geţii sunt mai înţelepţi decât aproape toţi barbarii şi mai asemenea grecilor.”

Până la urmă, confruntările dintre geto-daci și Imperiul Roman aveau să înceapă. Înainte însă de cucerirea unei părți din Dacia, în anul 106, Imperiul Roman avea să suporte una dintre cele mai mari umilințe. Pentru prima dată în istoria sa, Imperiul avea să plătească tribut dacilor pentru pacea de 12 ani îngăduită de aceștia, după cele două războaie de la Tapae din anii 87 și 88. Referindu-se la această situație, Sfântul Isidor de Sevilla (560-636), unul dintre părinții apuseni ai Bisericii și un savant al vremii lui, spunea: “Roma însăşi, învingătoarea tuturor popoarelor, a trebuit să slujească supusă şi să primească jugul triumfului getic.” Această situație umilitoare pentru romani a fost unul dintre factorii care l-au determinat pe Traian să înceapă expedițiile împotriva dacilor, după cum consemnează istoricul roman Dio Cassius (n. 155 sau 163/164 – d. după 229) în Istoria romană LXVII: “După o ședere de câtva timp la Roma (Traian) el întreprinde o expediție contra dacilor. Gândindu-se la faptele acestora, era mâhnit din cauza tributului pe care romanii trebuiau să-l plătească în fiecare an, și văzând cum puterea și îngâmfarea dacilor sporesc necontenit”.

Nici Eminescu nu a fost străin de acest episod uimitor al istoriei strămoșilor noștri. Marele nostru poet și publicist, pe care îl putem considera fără nicio reținere ca find unul dintre precursorii disciplinei dacologice, spunea cu emoția lui specifică: “Era un popor brav acela care a impus tribut superbei Împărătese de marmură a lumii, Roma. Era un popor nobil acela a cărui cădere te împle de lacrimi, iar nu de dispreț și a fi descendentul unui popor de eroi, plin de noblețe, de amor de patrie și libertate, a fi descendentul unui asemenea popor n-a fost și nu va fi rușine niciodată.“

Din păcate, unii dintre istoricii și arheologii ultimei jumătăți de secol, oameni tributari politicii bolșevice de distrugere a identității poporului român, “se dau” rușinați de adevărații noștri strămoși, invocând diverse surse care ar trebui să ne convingă de primitivismul acestora, ignorând, în același timp, sistematic și cu bună știință, sursele istorice demne de încredere care susțin exact contrariul.

Ce credeți, dragi cititori, veți găsi oare vreuna dintre referințele istorice prezentate în acest capitol în manualele de istorie din învățământul preuniversitar sau din cel universitar? Și dacă nu, putem să-i considerăm loiali României și poporului român pe autorii acestor manuale, în condițiile în care ignoră sursele istorice care îi pun într-o lumină favorabilă pe strămoșii noștri? Iată două întrebări la al căror răspuns ar trebui să medităm!

 

 Daniel Roxin

Extras din cartea “Spiritul dacic renaște”

 

Cartea poate fi găsită în librării sau poate fi comandată pe internet, pe pagina editurii (www.vidia.ro).

Asculta Radio Vocea Sufletului! Muzica si emisiuni pentru sufletul tau. 
http://radiovoceasufletului.ro

A apărut volumul 2 al cărții POVEȘTILE MAGICE ALE DACILOR. Disponibil aici: http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-copii.html

24 comments

  1. Felicitari pentru tot efortul depus de dumneavoastra pentru cunoasterea adevaratei identitatii! Nu m-am indoit niciodata de apartenenta poporului roman la originea tracica, chiar daca manualele de istorie spun altceva. Trasaturile stramosiilor nostrii inca se vad in nationalitatea romana.
    Mult succes si astept cu nerabdare noi surse istorice si arheologice.

  2. Vreau sa cumpar si eu cartea, dar cum? Locuiesc la Londra…
    Am trimis un email editurii acum vre-o trei saptamani si nici un raspuns….

  3. sunt placut surprinsa ca cineva gaseste dovezi despre trecutul poporului nostru si mai ales ca incearca sa il faa cunoscut. multe din acestea, chiar daca incercau sa-l ascunda, au mai scapat si in ateva carti de istorie au aparut .problema mare este a toata strainatatea ne arata ca un popor barbar si needucat si nu vad cum cineva ar putea schimba asta stiind ca este in interesul lor a istoria sa-i arate mai puternici decat un popor care nu-si cunoaste adevarata istorie si care se comporta ca atare.MULTUMESC pentru efortul facut si sper ca poporul nostru sa dovedeasca ca nu am fost si nu suntem BARBARI!

  4. Buna ziua,ma numesc Gabriel.As vrea sa cumpar si eu cartea respectiva,eu locuiesc in londra si as vrea sa stiu cum e posibil sa fie livrata.Multumesc.

    Cu stima,Gabriel.

  5. Daca ne vad stramosii acum se iau cu mainile de cap. Se intreaba pentru ce oare-au luptat si sacrificat..ca sa videm si distrugem noi totul.

  6. Bun articol, ma asteptam sa gasiti asa referinte dar la ce nu ma asteptam si nu cunosteam este referitor la articolul anterior despre plantele medicinale folosite de daci. Am ramas surprins de cunostintele medicinale ale stramosilor nostrii, pe care restul lumii avea sa le cunosca mult mai tarziu, sute de ani mai tarziu daca nu si mii de ani. Dovada este una dintre bratarile dacice mai recent descoperite. La capatul uneia pe margini este reprezentata coada soricelului iar pe mijloc niste fruze asemanatoare zic eu ,ale unui arbust forte raspandit in curtile oamenilor prin toata Transilvania numit si liliacul, cu florile care se par ca forma ale unui ciorchin de struguri, dar care nu stiu pe cineva care sa foloseasca si frunzele acestei plante.Ma intreb daca mai sunt curiosi ca si mine cu mai multe mijloace care sa caute compozitia chimica a acestor frunze si la ce ar putea folosi.Nu stiu daca exista un studiu de acest tip facut de specialisti pe aceste bratari si cred ca toate aceste simboluri de pe comorile dacice nu erau doar la intamplare. Cred ca ar putea fi forte interesant sa deschidem bine ochii si sa le vedem si din acest punct de vedere.

  7. Multumim pentru cele puse aici in scris. Am fost privilegiata sa aud toate acestea chiar din gura autorului, cu toata pasiunea sa de cercetator si mandru urmas al dacilor, Dl. Valentin Roman la conferinta din toamna.
    Felicitari, Dle Roman. Sa dea Dzeu (sau Zamolxe…) ca pasiunea Dvs. sa nu va paraseasca nicicand si sa ne mai impartasiti aceste lucruri, pe care – drept va zic – nimeni nu se oboseste sa le caute daramite sa le mai faca cunoscute. Traim ca o turma de oi, duse cand incolo cand incoace si ne-am obisnuit sa ne lasam condusi… Intr-o asemenea mare de indiferenta un articol ca cel de mai sus ne lumineaza mintea si sufletul.

  8. Din pacate, fara implicarea autoritatilor centrale (a ministerului Culturii, a primului ministru) aceste eforturi mai mult decat onorabile si de o mare importanta, pot ramane la acest stadiu. De aceea trebuiesc indreptate toate eforturile spre a implica factorii de decizie in sprijinirea eforturilor de cunoastere a adevaratei noastre istorii, iar cei care pot influienta acest aspect au nu numai indatorirea ci obligatia sa o faca !

  9. Vorbe desarte. Uneori trebuie sa inveti sa-ti iei. Ce era acum 6 – 7 ani? Aproape nimic, se uitase cam totul. O mana de romantici si atat. Acum avem mii de bloguri, suntem mai puternici ca niciodata si am invatat sa luptam. Romanistii au inceput sa se teama, presimt ca nu va mai fi simplu. Avem nevoie de o Victorie rasunatoare.

    La timpul potrivit vor ajunge toti fratii nostri, nu va lasati indusi in eroare de cate semne se lasa.

  10. SPIRITUL DACIC VA RENASTE IN POPORULNI\OSTRU ,ESSTE SUFICIENT SA REALIZEZI CA CINEVA VREA SA ITI ACOPERE CAPUL CU O PATURA SI SA E FACA SA TE GANDESTI NUMAI LA NEVOILE PRIMARE.DACA NU O FACI PTR TINE GANDESTETE LA CI\OPII TAI

  11. Antroponime geto-dace, tracice și besse scrise pe ostraca descoperite la Krokodilô modern Al-Muwayh), Egipt

    Valentin-Claudiu Dobre

    Introducere:

    În urma săpăturilor din anii 1994-1997 și ulterior în Deșertul Oriental egiptean aflat la început de mileniu sub stăpânire romană, săpături efectuate de-a lungul drumului roman ce lega Coptos (Quft) și respectiv Nilul de Marea Roșie și porturile Berenice și Myos-Hormos (situat probabil la 5 km nord de orașul modern sub ruinele lui Qusayr-al-Qadâm) și în zonele de depozitare ale deșeurilor din circa trei “praesidia” (popasuri fortificate) denumite Maximianon (modern Al-Zarqâ 2), Krokodilô (modern Al-Muwayh) și Didymoi (modern Khashm al-Mynaih) s-au descoperit mai multe texte grecești (mai rar latină, foarte puține în nabateeană și în demotică) scrise pe ostraca (ostrakon/ostraca = piese de ceramică sau bucăți de piatră pe care erau scrijelite sau înscrise texte transmise între diferite praesidia sau /și prefectură sau notații care aveau rol pur administrativ).

    Pe unele ostraca sunt evidențiate nume cu rezonanță geto-dacă, tracă sau bessă, iar pe ostrakonul O.Krok. 1.98 datat 109 e.n. este înscris un mesaj de la cavalerul dac Dekinais către Kaikeisa/Kaigiza.

    Ceea ce interesează din descoperirile de la Krokodilô, Maximianon, Didymoi este în mod deosebit corespondența militară, pentru site-ul arheologic Krokodilô această corespondență militară fiind descrisă în lucrările:

    1. Hélène Cuvigny, Ostraca de Krokodilô. La correspondence militaire et sa circulation (O. Krok. 1-151). Praesidia du désert de Bérénice II. Fouilles de l’IFAO 51. Le Caire: Institut français d’archéologie orientale, 2005. Pp. 283. ISBN 2-7247-0370-7

    și în

    2. Hélène Cuvigny, J.-P. Brun, A. Bülow-Jacobsen, J.-L. Fournet und M. Reddé, L’armée romaine dans le désert Oriental d’Égypte I: Praesidia du désert de Bérénice” (Institut Français d’Archéologie Orientale, Le Caire 2003).

    În secundar, vezi și articolul de pe http://aedilis.irht.cnrs.fr/manuscrit/poubelles-ostraca.htm

    3. Hélène Cuvigny, Les poubelles de la contre-histoire. Ostraca et inscriptions du désert oriental égyptien (Ier- IIIe s. ap. J.-C.).

    Textele acestor ostraca descoperite la Krokodilô pot fi citite pe urmatoarea adresa internet:

    http://www.papyri.info/ddbdp/o.krok;1;98

    indicat explicit pentru ostrakonul O.Krok. 1.98 datat 109 e.n.

    Amănuntele prezentate în această informare sunt preluate în principal din: Bryn Mawr Classical Review 2007.01.29, articolul d-lui Thomas Kruse (Ruprecht-Karls-Universität Heidelberg) și din articolul d-nei Hélène Cuvigny- Les poubelles de la contre-histoire. Ostraca et inscriptions du désert oriental égyptien (Ier- IIIe s. ap. J.-C.) accesibil pe

    http://aedilis.irht.cnrs.fr/manuscrit/poubelles-ostraca.htm

    În afara praesidiumului Krokodilô pentru care ostraca au fost înregistrate și descifrate de Hélène Cuvigny, A. Bülow-Jacobsen, Fr. Colin și J.-L. Fournet în cursul a două campanii pe parcursul anilor 1996 și 1997, textele descoperite deja în celelalte praesidia cercetate până acum sunt în curs sau urmează să fie descifrate.

    Localizare: Estul deșertului egiptean (zona sudică a Egiptului) între Nil și Marea Roșie, denumit Deșertul Berenice, între Coptos – Myos Hormos și Coptos – Berenice, cu scopul exploatării aurului la mina Bi’r Umm Fawâkhîr și a carierelor de grano-diorit de la Mons Claudianus și de porfir de la Mons Porphyrites.

    Reprodus după Hélène Cuvigny, Les poubelles de la contre-histoire. Ostraca et inscriptions du désert oriental égyptien (Ier- IIIe s. ap. J.-C.) fig. 1. Zona deșertului Berenice

    Descrierea unui praesidium: Prin praesidium trebuie înțeleasă o așezare fortificată tip popas, pentru controlul căilor de comunicații rutiere cu Myos-Hormos. Un praesidium era apărat de un număr de 3-5 călăreți și 8-10 infanteriști (un minim de 8 și un maxim de 22-24 soldați), alături de care locuiau civili (inclusiv femei și chiar prostituate “itinerante”: unul dintre civilii de la Krokodilô, denumit Philoklès, trăia alături de cele două soții- bătrâna Sknpis și tânăra Hègemonis, creștea porci pentru consum și deasemenea furniza prostituate pe care garnizoanele se întreceau în a le închiria cu luna, ceea ce și stârnea o corespondență “exaltată”) și/sau oaspeți, conduși de un subofițer denumit curator praesidii. Conform lui Thomas Kruse, probabil călăreții aparțineau alei Vocontiorum (originară din Galia de sud) staționată în Coptos (modern Quft), nefiind însă clar cărei unități aparțineau infanteriștii. Hélène Cuvigny, analizând circa 150 de ostraca de corespondența militară descoperită la Krokodilô – semnalează deosebirea de onomastică între infanteriști și cavalerii care purtau nume ne-romane, posibil dacice. Deși de regulă viața în deșert era pașnică, se semnalează atacuri venite din partea “barbarilor” beduini, cu care totuși unele praesidia încheiau înțelegeri și mențineau bune raporturi (ex. Didymoi, sfârșitul sec. al II-lea, începutul sec. al III-lea). De fapt, unele atacuri au și condus la construcția de praesidia.

    Funcțiile unui praesidium erau deci: rol militar (supravegherea zonei deșertice, servicii de pază și escortă al căror rol era încredințat îndeosebi cavalerilor); serviciu poștal (corespondență oficială și militară, deasemenea în sarcina cavalerilor); conservarea rezervelor de apă (“hydreumata e lacci”: puțuri de apă și cisterne; instalații hidraulice sau de transport al apei -tip qanat/foggaras ? improbabil ?) pentru uz propriu și pentru caravanele de transport.

    Separat față de praesidia, existau așa-numitele skopeloi: turnuri de semnalizare.

    Sunt atestate următoarele praesidia în Deșertul Oriental: Krokodilô/Korkodilô (Al-Muwayh), Maximianon (Al-Zarkâ 2), Didymoi (Zeydun ?/Khashm al-Mynaih), precum și Simiou (probabil Bi’r Sayyâla), Siaroi, Thonis Megale (în Nubia Inferioară), Patkoua (în Nubia Inferioară), Persou (mutată de la Bekhen du Wâdî al-Hammâmât la Bi’r Umm Fawâkhîr și locație pare-se dispărută ca urmare a exploatărilor miniere din perioada bizantină ?), Xèron Pelagos (Jirf sau Al-Faysaliyya), Phalakron (Duwayk), Dios (Abû Qurayya), Bir Bayza (abandonat și înlocuit de Dios), Phoinikôn (Eynikon ?), Kainè Latomia=anterior Domitianè (modern Umm Balad, flanc sud Mons Porphyrites) Aphrodite, Sikayt, Compasys/Kompasi ? construcția inițială fiind în timpul lui Flavian (69-96 e.n.) și Traian/Hadrian (98-138 e.n.), pare-se că într-un moment când comerțul cu Eritreea era în declin. Se pare că deși locuite militar în permanență până în secolul III, disciplina militară devenise “relaxată” ?, întrucât reziduurile (spărturile ceramice, oasele, cenușa, etc.) erau depozitate în interiorul praesidia (ca resturile alimentare să nu atragă sălbăticiunile deșertului dacă erau aruncate în exterior ?). Comandantul tuturor era praefectus praesidiorum et montis Beronices, unde prin Berenice trebuie înțeleasă regiunea și nu orașul.

    Actualmente, dezvoltarea turistică exponențială a condus inclusiv la organizarea de safari-uri în zona deșertică, ceea ce conduce la degradarea accelerată a vestigiilor descoperite.

    Viața într-un praesidium și în așezarea Mons Claudianus: Soldații romani și peregrinii (militarii din trupele auxiliare și locuitorii care nu erau cetățeni romani) nu duceau nici măcar în zona deșertică o viață de privațiuni. Majoritatea locuitorilor așezărilor erau însă nativi egipteni elenizați sau elenofoni.

    În articolul d-nei Marijke van der Veen (cu S. Hamilton-Dyer) din Journal of Roman Archeology 1998 vol. II 101-116, intitulat “A life of luxury in the desert ? The food and fodder supply to Mons Claudianus” se evidențiază faptul că într-o arie deșertică hiper-aridă cu o medie anuală de ploaie de 5 mm, doar parțial locuită de beduini, o așezare romană fortificată precum Mons Claudianus destinată exploatării carierei de grano-diorit din zonă pentru construcțiile Romei a fost locuită continuu cel puțin în primele două secole ale acestui mileniu. Așezarea consta dintr-o zonă fortificată, grajduri pentru animale, grânar, cisternă de apă, cimitir, templu, baie publică și deasemenea importante depozite intermediare. Așezarea este extrem de bine conservată. Pe lângă această așezare, praesidia erau deasemenea permanent locuite.

    Analiza rezervelor conservate indică abundența de hrană în condițiile în care aceasta era adusă de la cca. 5 zile distanță din zona Nilului. Resturile de oase evidențiază că se consuma sau aproviziona carne provenită de la animale domestice (pentru hrană sau/și transport/tracțiune), animale sălbatice (gazelă) și păsări vânate local – rar, pește marin, scoici și moluște aduse de la țărmul Mării Roșii. S-au descoperit și oase de pisici, câini, rozătoare, etc. Dintre animalele domestice cel mai comun la Mons Claudianus este măgarul (folosit uzual pentru tracțiune, dar urmele de tranșare arată că animalul era consumat atunci când nu mai era util, aceeași observație pentru cămilele și caii epuizați sau îmbătrâniți și sacrificați în final pentru alimentație umană), deasemenea porcul (de regulă îngrășat local și sacrificat pe măsura consumului în anumite situri sau conservat prin sărare). S-au descoperit oase de cămile, capre, oi, găini și cai în număr mai redus față de măgari sau porci. Animalele sălbatice se regăsesc de regulă în părți tranșate (și nu scheletul complet).

    Și la praesidiumul de la Krokodilô, este predominant consumul cărnii de cămile și măgari sau cai și mult mai puțin carnea de porc.

    Animalele de tracțiune erau utilizate pentru transportul pietrei până la Nil, dintre care măgarii erau considerați bine adaptați și cel mai uzual utilizați. Deasemenea, erau consumate cereale (grâu dur și orz decorticat la Mons Claudianus pentru alimentație umană și cel nedecorticat pentru consum animal), leguminoase (linte și toate tipurile de fasole), fructe (din Egipt, Africa, India sau Persia; amintim: smochine, pepeni verzi și galbeni, cucumber, mere acrișoare, lotus indian, curmale, struguri, măsline, citrice denumite citron, etc.), semințe și nuci (migdale, alune, nuci, sâmburi de pin), plante uleioase (șofran, semințe de in, susan și un tip de nuci), condimente (peste 40 de sortimente), legume. Resturile alimentare găsite indică abundență și o mare varietate de sortimente. Grâul dur pare de import și se pare că era adus în mod deosebit sub formă de produse de panificație și mai puțin ca cereale, în timp ce orzul este produsul uzual consumat inclusiv în alimentația umană aprovizionat ca cereală. Deasemenea, uleiul de măsline este aprovizionat continuu. Și materialele țesăturilor (inclusiv dintre cele de lux) s-au conservat bine în zona deșertică, oferind informații importante cercetătorilor istorici. Este o presupunere personală că baza de la Mons Claudianus slujea ca bază primară de rezerve de apă și alimentare, praesidia fiind secundare și fiind la nevoie ajutată de la Mons Claudianus ? Este probat spre exemplu faptul că Persou redistribuia pentru Krokodilô și Maximianon legume, ierburi aromatice, salate.

    Din punct de vedere a vieții spirituale, în Mons Claudianus exista un templu (dedicat lui Serapis ?). Viața incertă din zona deșertică stătea sub patronajul zeității denumite Min, echivalentul greco-roman fiind Pan care este adorat într-o inscripție ce stă mărturie. Dar sunt adorate și alte zeități considerate protectoarele locului, precum Tyche=Fortuna în Krokodilô și în Simiou, Athena în Persou (Bi’r Umm Fawâkhîr), Sarapis/Serapis/Serapide sau Isis în Maximianon. Alte zeități adorate: Apollo, Dioscurii, Philotera=sora divinizată a lui Ptolemeu al II-lea (Maximinion).

    Ce este un ostrakon și de ce se scria pe el ? Ostrakon /ostraca = piesă(e) de ceramică sau bucăți de piatră pe care erau scrijelite sau înscrise texte transmise între diferite praesidia sau /și prefectură sau notații care aveau rol pur administrativ.

    Reproduse după Hélène Cuvigny, Les poubelles de la contre-histoire. Ostraca et inscriptions du désert oriental égyptien (Ier- IIIe s. ap. J.-C.) fig. 3- Săpături la Didymoi, efectuate de către Jean-Pierre Brun și fig. 13-Exemplu de ostrakon – carte de corespondență ce informa garnizoanele despre mișcările trupelor de beduini

    Corespondența oficială se scria pe papirusuri, dar tot ceea ce însemna contabilitatea așezărilor/gospodăriilor, corespondență militară sau între locuitorii diferitelor praesidia, documente administrative sau ciorne de texte înainte de transcrierea pe “scumpele” papirusuri se scriau pe ostraca. Odată utilizate, ostraca erau marcate cu un semn, posibil tip cruce (după transcriere) și apoi erau aruncate la groapa de gunoi.

    Unele ostraca aparțin corespondenței personale și răspunde unor nevoi individuale (dorințe sexuale, aspirații, nevoia de a a-și ocupa timpul ?).

    Se scria inclusiv din “plictiseală”, precum soldatul latinofon Sosianus, care umplea ostraca cu texte și scrisori de o inspirație erotică “obscură”. Alți soldați desenau scene obscene ca în exemplu de mai jos, unde un personaj bărbos cu o beretă frigiană sau dacică ? își cîntărește falusul pe unul din talerele unei balanțe.

    .

    .

    Reprodus după A. Bülow-Jacobsen și redat de http://www.ifao.egnet.net/archeologie/praesidia/

    Ostraca cu subiect satiric/obscen: Personaj bărbos cu o beretă frigiană sau dacică ? își cîntărește falusul pe unul din talerele unei balanțe

    Descrierea textelor care fac explicit referire la daci: În ostrakonul O.Krok. 1.98 datat 109 e.n. este transcris un mesaj de la cavalerul dac Dekinais detașat la Persou (Bi’r Umm Fawâkhîr) către Kaikeisa/Kaigiza (corect Kaigiza ?, el fiind cantonat o perioadă la Krokodilô. Kaikeisa pare o transcriere proprie a scribului). Textul ostrakonului este disponibil la următoarea adresă de internet și este redat mai jos:

    http://www.papyri.info/ddbdp/o.krok;1;98.

    Δεκιναις Καικεισα τῷ ἀδελφῷ χ(αίρειν).
    ἀσπάζου Ζουτουλα̣ καὶ Πουριδουρ.
    ἐρωτῶ σε, Καικισα, σκύλητει(*)
    πρὸς ἐμὲ ἐπὶ(*) χρίαν(*) σου ἔχω·
    5ἐρωτῶ σε, ἔρχου ὡς πρὸς ἐμέ·
    ἐγὼ ἤκουσα ὅτι πάντες οἱ Δάκες
    ὑπάγουσιν μετὰ τοῦ ἡγεμόνος
    ἰς(*) Ἀλεξάνδ(ρειαν)· ἐὰν εἰδῇς ὅτι ὑπάγου-
    σιν ἰς(*) Ἀλεξάνδ(ρειαν), γράψον ἰς(*) Κόπτον
    10ἵνα ταχὺ ἀναβῇ.
    ἔρρωσο.

    Pe scurt, Dekinais îi scrie lui Kaikeisa/Kaigiza. Mai întâi, el transmite salutul său către doi cavaleri denumiți Zoutula și Pouridor. Cei patru cavaleri daci luptau în forțele auxiliare romane, fiind transferați în Egipt la foarte scurt timp după încorporarea Daciei în Imperiul Roman ca urmare a celui de-al doilea război dacic din 105-106 e.n. Dl. Thomas Kruse amintește că în ciuda obiceiului de integrare a peregrinilor/străinilor în trupele auxiliare romane prin atribuirea de nume latine, cavalerii daci se bucură de privilegiul păstrării numelor proprii dace, dânsul apreciind aceasta ca dovadă a politicii de respect față de identitatea lor etnică ca daci. Personal, interpretez aceasta mai degrabă ca o dovadă de respect a statului lor social (probabil unii erau tineri prinți/nobili de prim rang)- o modă printre tinerii nobili daci ? (poate și dintre triburile dacilor liberi aliate cu romanii ?) pentru efectuarea uceniciei militare ? Dekinais continuă scrisoarea amintind că a auzit că prefectul Aegypti numit Servius Sulpicius Similis a autorizat un ordin de detașare a tuturor dacilor la Alexandria. D-na Hélène Cuvigny presupune că prefectul Egiptului ar fi dorit să se deplaseze la Alexandria escortat de sute de cavaleri daci, iar dl. Thomas Kruse consideră că se dorea constituirea nucleului unei unități militare auxiliare dacice, care ulterior să fie deplasată într-o altă parte a imperiului ?

    Personal, presupun că Dekinais era mai degrabă îngrijorat de posibilitatea ca prefectul Aegypti Sulpicius Simili să fi avut unele suspiciuni la adresa realei fidelități a dacilor față de romani (nesupuși, mândrii ?) și poate ar fi dorit schimbarea lor cu trupe mai fidele și mai supuse, însă nu putem cunoaște adevărata motivație reală a intenției prefectului (nerealizată).

    Separat, site-ul

    http://www.ifao.egnet.net/archeologie/praesidia/

    menționează că pe enorma stâncă (care, văzută dintr-o anumită poziție ar sugera reprezentarea naturală a unui crocodil) situată lângă praesidiumul Krokodilô, un cavaler dac pe numele său Dida (Dida, fiul lui Damanaus) a gravat de-a lungul celor 5 luni de încartiruire în acest praesidium o inscripție în latină de 2,5 m lungime (despre al cărui conținut, site-ul nu face referire). Tot un cavaler Dida apare menționat pe un ostracon datat 25 Tybi al anului 12 sub împăratul Traian (20 ianuarie 109 e.n.). Într-o scrisoare din anul următor, un anume Panouris povestește cu durere cum a fost refuzat de o “prostituată” datorită dragostei ei pentru un dac (sursa: “Recherches dans le désert Oriental égyptien ” pe site-ul: http://www.igl.ku.dk/~bulow/Krok97.html).

    Alte nume considerate dacice: La Mons Claudianus sunt atestate 4 categorii de locuitori: soldați/oficiali și nativi egipteni predominant elenofoni: lucrători civili calificați (plătiți cu cca. 47 de drahme per lună, o rație de grâu, uneori de vin), lucrători necalificați, femei, copii.

    Pe acele ostraca descoperite în gropile de gunoi ale unor praesidia regăsim numele a peste 50 de soldați de origine dacă, recrutați de Traian probabil imediat după cucerirea Daciei, din care cel puțin 15 poartă nume dacice “cunoscute”. Posibil erau și geto-daci din Scithia Minor și Moesia, deasemenea traci și bessi ?

    În acele praesidia aflate de-a lungul acestor drumuri Coptos- Berenice și Coptos-Myos Hormos, alcătuite din 3-5 cavaleri și 8-10 infanteriști aflați sub comanda unui subofițer denumit curator praesidii, dar și în Persou și Mons Claudianus, numele dacice trebuie asociate cavalerilor care aparțineau pare-se de ala Vocontiorum într-o perioadă scurtă imediat posterioară cuceririi Daciei. Numele cavalerilor ar trebui analizate corespunzător și pentru celelalte praesidia (Maximianon- deși există îndoieli cu privire la existența unor soldați daci în acest praesidium, Didymoi în principal pentru care există săpături efectuate, dar și Simiou, Siaroi, Aphrodite, Sikayt, posibil și pentru Thonis Megale și Patkoua ?).

    O listă de nume de persoane este disponibilă pe internet, la adresa

    http://www.zaw.uni-heidelberg.de/hps/pap/WL/Kontr.pdf

    dar redă toate onomasticile disponibile, inclusiv nume de zeități (circa 50 de pagini de nume aranjate pe patru coloane).

    Conform ostrakonul O.Krok. 1.98 datat 109 e.n. sunt dacice următoarele nume: Dekinais, Kaikeisa sau Kaigiza, posibil Zoutula și Pouridor. La Krokodilô este menționat Dida fiul lui Damanaus. Un alt nume trac sau dac menționat de Dan Dana este (A)vizina/Avezina (regăsit și în Nortumberland, Britania) cf. inscripției “A(ulus) Vizina mile(s) coh(ortis) I Lus(itanorum) (centuria) Flavi” găsit la Talmis (Kalabcha, Nubia Inferioară).

    În ostrakonul O.Krok. 1.102, regăsim un Karpoy ?

    http://www.papyri.info/ddbdp/o.krok;1;102

    τύρμα Καρπου[ρνίου(?)](*)
    Βῆσις vac.?

    La Krokodilô și Didymoi sunt atestate următoarele nume posibil dacice (preluate de pe wikipedia, List of dacian names): Dadas și Dadazi, Zoutoula, Dotos și Dotouzi, Dieri și Diernais, Diengis, Dida(s), Blaikisa, Blegissa, Diourdanos, Thiadicem, Avizina, Dourpokis, Kaigiza, Dardiolai, Denzibalos/Denzibalus (a doua formă atestată în Britania), Pouridor, Thiaper și Tiatitis, Dekinais, Rolouzis.

    O altă listă (sau o listă mai completă) este furnizată de Dan Dana: Aptasa, Avizina, Bastiza, Blaikisa, Kaigiza, Komakiza, Dablosa, Dadas, Dadazi, Daidour, Damanais, Dardanos, Dardiolai, Dekibalos, Dekinais, Decinsada, Dezibalos, Diapalai, Dida, Diengi, Dieri, Diernais, Diolizis, Diourdanos, Diourpa, Diourpliz, Ditoulai, Dotos, Dotouzi, Dourpokis, Eithazi, Eithias, Geithozi, Ithiokalos/Eithiokalos, Naisoulai, Natopor, Neisto, Petipor, Pouridour, Rolouzis, Thiadicem, Thiais, Thiaper, Thiapor, Tiatitis, Thiati, Thouthoila, Tia, Tiato, Titila, Zoubliza, Zourai, Zourazi, Zourdanos, Zouroblost, Zoutula,

    listă preluată de pe

    http://zalmoxel.wordpress.com/tag/antroponime-dacice.

    Personal, apreciez că și următoarele nume :

    Balate (P5C1R22), Bastiza (P2C1R12), Bes (P15C3R24), Bózos (P40C4R31), Diza (P2C1R11), Dizoylas (P13C4R14), Dorkylidas (P12C2R33), Geta(s) (P4C1R26 si P15C1R26), Korkas (P13C2R43), Koyssonia (P2C3R43) ?, Marres (P15C3R42) ?, Mate (P5C1R23), Sabalas (P13C3R8- trac odrysc ?), Snin/Znin (P8C1R1 și P8C1R3), Trakidas (P12C2R32), Zabbelos (P37C3R28), Zabdadis (P16C1R1), Zabdanas (P14C1R11), Zabdion (P8C4R33), Zabdis (P16C1R20), Zabinas (P14C1R34), Zeutlo (P50C1R8), Ziper (P11C3R45), Zôila(s) (P3C1R48 și P13C2R43)/Zôilos (P37C4R24), Zôis (P31C1R24) și altele ar putea fi geto-dace, tracice, besse.

    Dar de reținut și Barb (P4C2R20- un nume roman atribuit plus numele propriu datorită existenței unui alt Maximus în garnizoană ?), Sina, Boc, Paboc, Ptapaboc, Petea, Dablosa, Paon (grec sau get ?), Bathsabbatha (get ori moesic cf. Basarabă ? sau oriental), Psentibaba (mai degrabă oriental) ?, Gainas ? (P14C1R33- got sau get cf. ro. Ghinea ?), Baia, Gaia ?, Gaïanos (P38C4R46), Pau (gal sau get ?) dacă ele într-adevăr se regăsesc pe ostraca descoperite și dacă site-ul

    http://www.zaw.uni-heidelberg.de/hps/pap/WL/Kontr.pdf

    indică corect aceste nume.

    Lucrări sau surse menționate:

    1. Hélène Cuvigny, Ostraca de Krokodilô. La correspondence militaire et sa circulation (O. Krok. 1-151). Praesidia du désert de Bérénice II. Fouilles de l’IFAO 51. Le Caire: Institut français d’archéologie orientale, 2005, ISBN 2-7247-0370-7.

    2. Hélène Cuvigny, J.-P. Brun, A. Bülow-Jacobsen, J.-L. Fournet und M. Reddé, L’armée romaine dans le désert Oriental d’Égypte I: Praesidia du désert de Bérénice” (Institut Français d’Archéologie Orientale, Le Caire 2003).

    3. Hélène Cuvigny, Les poubelles de la contre-histoire. Ostraca et inscriptions du désert oriental égyptien (Ier- IIIe s. ap. J.-C.) de pe http://aedilis.irht.cnrs.fr/manuscrit/poubelles-ostraca.htm

    4. Marijke van der Veen (cu S. Hamilton-Dyer) “A life of luxury in the desert ? The food and fodder supply to Mons Claudianus”, Journal of Roman Archeology 1998 vol. II 101-116, disponibil și pe http://historyoftheancientworld.com/2010/07/a-life-of-luxury-in-the-desert-the-food-and-fodder-supply-to-mons-claudianus/

    5. Listă de antroponime, toponime, etc.: http://www.zaw.uni-heidelberg.de/hps/pap/WL/ Kontr.pdf

    6. Ordonare, descriere și redare texte de pe ostraca : http://www.papyri.info/ddbdp/o.krok;1;98

    7. Dan Dana- Dékinaïs et Avézina – Précisions onomastiques sur deux noms historiques des daces (eph-XIII-05): http://www.institutarheologie-istoriaarteicj.ro/Articole/.

    Notă:

    Pentru cartea Hélène Cuvigny, Ostraca de Krokodilô. La correspondence militaire et sa circulation (O. Krok. 1-151). Praesidia du désert de Bérénice II. Fouilles de l’IFAO 51. Le Caire: Institut français d’archéologie orientale, 2005. Pp. 283. ISBN 2-7247-0370-7 cautare pe internet (costa intre 32,5 Euro si 35 de Euro).

  12. Sunt foarte placut surprins sa vad ca exista oameni care scot in evidenta istoria noastra adevarata. De foarte mult timp asteptam pe cineva care sa trezeasca poporul acesta umilit si supus si sa ii redea mandria nationala. Felicitari domnule Roxin, astept cu nerabdare sa va citesc cartea pentru ca incepuse sa dispara cele deja existente.

  13. Romanii aveau un oarecare respect fata de DACI intrucat acestia apartineau traco-getilor.SPARTACUS a condus prima mare rascoala din istoria umanitatii si era trac.Nu e clara semnificatia si originea colosalelor statui de dacii.Cu aurul dacilor imperiul roman a mai supravietui aproape 200 de ani.Isstoria trebuie rescrisa noi fiind un POPOR cu o vechime de mii de ani.Locuiesc in Ardeal si e o bataie de joc ca au inchis minele de aur ce functionau inainte de venirea romanilor fiind cea mai mare bogatie a acestui popor,cum scrie si in CONSTITUTIE.Macar la aceste bogati sa se aplice modelul norvegian cu fondul aferent prezentat de ROMANIA CURATA.

  14. In sfarsit cineva are curajul sa ne spuna adevarata istorie a noastra. Din pacate mass-media difuzeaza doar manele si incultura. In cartile de istorie apare Esca si Constantinescu, in locul dacilor… .Ce frumos ar fi sa scrie pe tara noastra in loc de Romania, Dacia… . Cat s-ar mandrii alte popoare sa aiba stramosii pe care ii avem noi… . Din pacate, conducerea pe care o avem, considera ca trebuie sa ne uitam adevaratii stramosi :(. Sper ca aceasta munca imensa pe care ati depus-o sa traga un semnal de alarma si prin parlament, si astfel sa se invete la scoala adevarata istorie a poporului nostru.

    Felicitari si spor la munca in continuare. Abia astept urmatoarele articole

  15. dacia/daci sa fim uniti cu daci basarabi in veci de veci .amin. =25 oct.2012 ziua revenirii la numele milenar .vz. pe gugal schim.den tarii din rou ….in dacia

  16. Ma bucur ca s-a gasit cineva care are curaj sa dea date reale despre istoria adevarata a poporului roman.
    Va rog sa dati si pe alte televiziuni aceste documentare.Eu le-am vazut in luna august 2012 pe TVR dar nu stiu citi sa uita la tvr. Ar trebui incercat si la alte televiziunbi la ore de maxima audienta!
    Va muiltumesc pt cea ce faceti !!!!!!!!!!!!

  17. AM DOAR ATIT DE SPUS MAGNIFIC,IN SFIRSIT CEI CARORA LE PASA DE ISTORIA NOASTRA,SAU UNIT INTRO ORGANIZATIE NUMITA GETO DACII,BRAVO CACI DOAR ASA PUTEM SA ATRAGEM ATENTIA ATITOR INDIFERENTI SI SA INCERCAM SA RE REINOCULAM MINDRIA NATIONALA,CE CU SCURGEREA VREMII DIN NEFERICIRE SI INDIFERENTA,PRECEDATA DE REAUA VOINTA SAU PIERDUT,IMI TRESALTA SUFLETUL CIND GASESC OAMENI CA MINE,MINDRII DE CE STRAMOSI AVEM SI DE SINGELE CE NE CURGE PRIN VENE,IAR NU DIN ACEEIA CE CRED CA SUNTEM SCURSURILE IMPERIULUI,SI DA DIN TOT SUFLETUL CRED CA NUMELE CEL MAI POTRIVIT PT NOI CA TARA AR FII INTRADEVAR DACIA,PENTRU CA NOI SUNTEM ADEVARATII URMASI AI DACILOR SI TREBUIE SA FIM MINDRII CA EI,NU UMILII EUROPEI. DACA POT VREODATA SA AJUT CU CEVA DATIMI DE STIRE,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *