Primul oraş din Transilvania, descoperit pe şantierul autostrăzii Sibiu-Nădlac

Categories ArheologiePosted on

Tweet

Cercetările arheologice de pe traseul viitoarei autostrăzi Sibiu-Nădlac au scos la iveală primul oraş din Transilvania – aşezarea neolitică de la Turdaş, judeţul Hunedoara, care era un centru regional de producţie şi distribuţie a ceramicii.

Sabin Luca, directorul Muzeului Naţional Brukenthal din Sibiu, instituţie care a coordonat o parte din lucrările arheologice de pe traseul viitoarei autostrăzi Sibiu-Nădlac, a declarat, miercuri, într-o conferinţă de presă, că în punctul Luncă din judeţul Hunedoara, în apropierea râului Mureş, a fost descoperit primul oraş din Transilvania – aşezarea neolitică de la Turdaş, care datează “de dinainte de piramide”.

Suprafaţa cercetată de la arheologii sibieni, între lunile mai – noiembrie 2011, a fost de aproximativ 11 hectare, “o cercetare arheologică imensă, peste orice standard în Europa”.

Aşezarea de la Turdaş era cunoscută de arheologi încă de la jumătatea secolului al XIX-lea, datorită materialului deosebit de bogat descoperit, inclusiv Sabin Luca conducând, din 1992, timp de opt ani, cercetări arheologice în zonă, împreună cu Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu, însă acestea au fost de mici dimensiuni.

“Primele cercetări s-au făcut în jurul anului 1850. Poate că e unul din primele situri cercetate în România. Iar prima cercetare sistematică s-a făcut în 1875, de prima femeie arheolog din zona aceasta a Europei, Zsofia Torma”, a spus Luca.

Explicaţia materialului arheologic foarte bogat, descoperit de-a lungul timpului în zonă, stă în faptul că această aşezare, estimată la 100 de hectare suprafaţă, era de fapt un oraş, lucru dovedit de existenţa fortificaţiilor din lemn, unul chiar consacrat religios, dovadă fiind sacrificiile umane descoperite.

“De ce spun că e primul oraş din Transilvania, ca să nu spun cel puţin din sud – estul Europei: pentru că am descoperit un sistem de fortificaţie, de împrejmuire, compus din 11 palisade şi şanţuri succesive, pe o profuzime de 200 de metri. Am descoperit două porţi de intrare în sistemul de fortificaţie, cu turnuri, totul din lemn. Acest sistem, de o aşa de mare dimensiune, nu s-a putut cerceta în Europa fiindcă costă foarte mult. Am surprins aceste palisade, şanţuri, turnuri, care ocroteau un nucleu care, din punctul meu de vedere, în stadiul iniţial avea cam 100 de hectare împrejmuit. Faptul că este consacrat după toate regulile vedem din faptul că, la distanţe de aproximativ 200 de metri, în interiorul primei sau celei de-a doua fortificaţii este pus câte un sacrificat. Am găsit vreo cinci (schelete – n.r.). Ceea este curios este că nici unul nu e în aceeaşi poziţie, deci e clar că e sacrificiu, nu este o înmormântare. I-au sacrificat în diverse ritualuri. Sunt puşi fie pe burtă cu mâinile şi picioarele legate, fie pe spate cu mâinile şi picioarele legate, fie cu capul tăiat şi pus pe piept”, a declarat directorul muzeului Brukenthal.

Potrivit acestuia, aşezarea de la Turdaş a fost un centru regional de producţie şi distribuţie a ceramicii, fapt dovedit de descoperirea unui număr foarte mare de cuptoare şi obiecte din ceramică, de la vase, în stilul Turdaşului, “unic în Europa”, până la statuete antropomorfe, zoomorfe, şi “statuete pe tron”, care exemplifică regalitatea şi care au mai fost găsite doar în “două – trei situri din Europa”.

“Trebuie să ne gândim la un mare centru regional al acelui moment. (…) Am găsit explicaţia asupra numărului mare de vase şi statuete de lut descoperite aici. Am găsit 60 de cuptoare pentru arderea obiectelor de mici dimensiuni şi singura concluzie care se poate trage este că aici se făcea plastica de statuete, idolii, pentru o ţară. Şi această mare aşezare sacră cu caracter urban livra aceste piese, consacrate deja, spre comunităţi. E singura aşezare din toate cele cercetate până acum din Europa neolitică care are un număr aşa mare de cuptoare. (…) Putem argumenta ideea că suntem în faţa unei aşezări protourbane aidoma marilor aşezări din Orient, o aşezare care avea sigur regi, datorită statuilor pe tron”, a explicat Sabin Luca.

În situl de la Turdaş au fost descoperite şase orizonturi diferite, datate în neoliticul timpuriu, eneoliticul timpuriu şi dezvoltat, perioada dacică şi cea medievală, în jurul secolului XII.

Potrivit lui Luca, aşezările neolitice descoperite aici erau suspendate, la şase-opt metri înălţime, datorită inundaţii, localnicii dovedind cunoştinţe inginereşti şi datorită sistemului de fortificaţii care a rezistat calamităţilor. De asemenea, s-a putut dovedi existenţa în acea perioadă a “metalurgiei cuprului, lucru ce toată lumea bănuia până acum”.

“Săpăturile din ultimul an şi jumătate au creat un nou muzeu, avem deja mii de piese întregi restaurate, extrem de reprezentative, unicat, de la ceramică la metal, de la piatră la os. La cercetarea aceasta se va mai lucra patru-cinci ani până când vom tipări volumele. (…) Până acum s-a cercetat un eşantion ceramic de doi-trei la sută şi s-a cercetat cam trei-patru la sută din oase. La cea mai mare cercetare din Europa nu poţi să estimezi nimic, decât că la final vom raporta cel mai mare eşantion ceramic cercetat în Europa, cel mai mare eşantion osteologic cercetat în Europa, cel mai mare, pentru că ăsta a fost norocul nostru”, a adăugat Sabin Luca.

sursa: www.rtv.net

7 comments

  1. Dobitocii romanizarii spun ca dacii nu au cunoscut urbanismul pana la invazia romanilor; ei nu au inteles ca oamenii aceia din care noi ne tragem preferau sa simta iarba, sa traiasca pe pamantul lor, chiar daca usor nu era, munca nu a fost niciodata usoara. Chiar si asa, uita davele, uita metropola din Sureanu, pentru ei era “o cetate”(?!), ce zarva o mai fi in mintea unora…
    Fireste ca exista o linie de continuitate, dacii ii vor fi considerat inaintasii lor pe cei care au creat aceste culturi, dovada ca le-au mostenit semnele/simbolurile/scrisul – unele semne le avem si azi. Chiar daca grupuri ai celor care au creat aceste culturi vor fi plecat de aici este logic, este in firea lucrurilor si in firea umana ca o parte a unei populatii, de regula mica, sa intreprinda expeditii in necunoscut, fie sa se stabileasca in alta parte. Dar ca sa te desprinzi total de niste pamanturi de care te atasezi in sute si mii de ani, ca neam, … asta nu are nicio logica. Mai ales ca in acele vremuri aglumeratia nu era prea mare. In cazul unei parasiri totale a acestor pamanturi ar fi trebuit sa se gaseasca culturi corespondente. Convingerea mea este ca inca de cu mult inaintea lui Burebista notiunea de “trib” nu prea isi mai avea acoperire stricto-senso, fiind acesti locuitori sedentari de atata timp, doar numele li s-a schimbat in functie de conjuncturi, evenimente, dupa cei care i-au condus sau dupa cum i-au numit cei cu care s-au intersectat prin istorie. Trib erau latinii, cum e atestat, initial o mana de hoti care furau nevestele altora…hoti au ramas pana la capat, pusi pe jaf si pradaciuni, chiar daca au dezvoltat cultura pe care o stim.

  2. Mie, personal, mi-ar fi rusine sa spun ca ma trag din unii care au intrat in istorie furand femeile altora… adica nu erau in stare nici macar sa le seduca?

  3. Domnule Tahomir, nu sînt de meserie istoric, dar ceva a tresărit în mine pozitiv la comentariul dumneavoastră! Sînt de aceeași părere. Aș spune, chiar mai mult, în ceea ce privește pe daci, și anume că toate teoriile oficiale trebuie puse la îndoială și verificate cu mijloacele moderne de azi. Ergo dubito, ergo cogito, ergo sum, spuneau latinii, bată-i vina! -adică: mă îndoiesc, deci cuget, deci exist. În ultimele decenii s-a descoperit pe teritoriul Sarmizegetusei cea mai mare industrie de prelucrare a fierului din sud-estul Europei (vezi, Eugen Iaroslavschi, Tehnica la daci, Cluj-Napoca, 1997)! Și în privința prelucrării aurului și a obiectelor de aur mi-aș permite o întrebare: cum de au dus din Dacia ocupată romanii 2.500 tone de aur (după cum afirmă medicul personal al lui Traian) dacă nu cunoșteau prelucrarea aurului- cum se afirmă și în prezent?

  4. Rectificare, in ceea ce priveste cantitatea de aur jefuita din Dacia la cucerirea ei (nu ulterior prin exploatarea minelor) si dusa la Roma:
    -1600 tone de aur, 3000 t de argint, Terry Jones (realizator TV englez) mentioneaza pe medicul Criton al lui Traian,
    -2.250 t de Au- mentionat in Mileniul Imperial al Daciei, Iosif C. Dragan, ESE, Buc. 1986- pe linga cupe, vase si bijuterii)

  5. si asa, pas cu pas, gratie profesinalismului d-lui Sabin Luca si a colectivului pe care il conduce, adevarata istorie a acestor meleaguri ni se dezvaluie! este extraordinar! va multumim si asteptam cu nesat rezultatele finale.
    cu deosebit respect, Oana, DEVA.

  6. “Dobitocii romanizarii”

    unul din semnele care tradeaza incultii si sfertodoctii sunt insultele. Cici, lasa istoria celor care se pricep, tu uita-te in continuare la OTV.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *