Simbolistica dacică în heraldica Armatei României – Divizia 2 Infanterie „Getica”

Categories ArticolePosted on

Locotenent-colonel Romeo Feraru, Fundaţia „Mareşal Alexandru Averescu”

 

 

Existenţa unei civilizaţii materiale şi spirituale înfloritoare a avut o însemnătate importantă în făurirea unei capacităţi de apărare a Daciei, încă de pe vremea lui Dromihete, învingătorul lui Lisimah, înainte de crearea primului stat dac centralizat realizat de Burebista. Vestiţi în lumea antică pentru vitejia şi spiritul de sacrificiu pe care îl manifestau în războaie, geto-dacii reprezintă punctul prim al unor milenii de luptă pentru apărarea fiinţei naţionale a României.

Ştiinţa heraldicii, componentă importantă a istoriei, s-a dezvoltat la noi începând cu secolul al XIX-lea, devenind, în timp, o disciplină riguroasă, pătrunsă, încă de la crearea oştirii pământene (1830), în flamurile de luptă ale armatei.

Astăzi, activitatea de heraldică în Armata României se desfăşoară sub patronajul ministrului Apărării Naţionale, în acest sens fiind constituită comisia de specialitate,

compusă din reprezentanţi ai structurilor militare cu putere de decizie, care analizează şi avizează orice proiect pentru instituirea şi utilizarea însemnelor, obiectelor heraldice şi a denumirilor onorifice.

Denumirile onorifice pot fi nume de personalităţi militare sau civile (Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I”, Fregata „Regina Maria”, Brigada de Informaţii Militare „Mareşal Alexandru Averescu”, Brigada 8 LAROM „Alexandru Ioan Cuza”, Regimentul 52 Artilerie Mixtă „General Alexandru Tell”, Batalionul 3 Geniu „General Constantin Poenaru”), localităţi sau zone geografice (Brigada 18 Mecanizată „Banat”, Brigada 10 Geniu „Dunărea de Jos”, Baza 3 Logistică Teritorială „Marea Neagră”, Centrul 88

Mentenanţă „Ardealul”, Batalionul 620 Operaţii Speciale „Băneasa – Otopeni”, Batalionul 812 Infanterie „Bistriţa” ), evenimente naţionale militare sau nemilitare (Brigada 282 Infanterie Mecanizată „Unirea Principatelor” ş.a.).

O categorie aparte de denumiri onorifice o reprezintă cele cu rezonanţă istorică. În continuare le vom selecta numai pe cele cu tematică dacică: Divizia 1 Infanterie „Dacica”, Divizia 2 Infanterie „Getica”, nume de personalităţi (Centrul de Instruire pentru Comunicaţii şi Informatică „Decebal”, Batalionul 313 Cercetare „Burebista”, Batalionul 53 Geniu „Scorilo”), localităţi sau cetăţi dacice (Brigada 2 Vânători de Munte „Sarmizegetusa”, Brigada 1 Mecanizată „Argedava”, Baza 3 Logistică „Zargidava” şi Batalionul 200 Sprijin „Istriţa”.

Însemnele heraldice militare care se instituie şi se utilizează în armată constituie mijloace de identificare şi particularizare ale structurilor militare, reprezentând, prin simbolistica lor, elemente de continuitate a tradiţiilor militare.

Însemnul heraldic poate fi materializat în obiecte confecţionate din orice material, poate fi reprodus în culori, în alb-negru, prin conturare sau prin imprimare pe diferite obiecte. Acesta poate fi reprodus, în totalitate sau parţial, pe steagul de identificare, ecusonul de mânecă, fanion, insignă, plachetă, medalie şi monedă. Acestea pot fi expuse în săli de tradiţii, cluburi, se pot purta la ţinuta militară, pot fi oferite personalului cu merite deosebite în activitate şi celor care trec în rezervă, sau ca material de reprezentare în relaţiile cu partenerii militari sau civili din ţară sau străinătate.

Însemnul heraldic al Diviziei 2 Infanterie „Getica”, mare unitate din compunerea forţelor terestre române, continuatoarea tradiţiilor de luptă ale Armatei a 2-a, are ca figură centrală acvila de aur cu capul spre dreapta şi aripile deschise, cu ciocul şi ghearele roşii, unghii negre, ţinând în cioc o cruce ortodoxă din aur. În gheare acvila ţine „fulgerele lui Zeus”, albastre, care simbolizează siguranţa socială generată de putere şi curaj. Pe pieptul acesteia este înserat un scut de nivel divizie, în fundalul căruia se regăsesc formele de relief cuprinse în zona de responsabilitate a marii unităţi, „de la izvoarele Sucevei până la Marea Neagră”. În lupta corp la corp – teribilă atunci ca şi acum – dacii mânuiesc arme pe cât de simple, pe atât de temute: pumnalul, cuţitul de bronz, cosorul sau secera, sabia curbă, toporul sau securea, ghioaga sau măciuca şi, la nevoie, suliţa.

Săbiile erau drepte şi curbe, cu dimensiuni, cele drepte, având lungimea de până la 0,89 m (din care lama 0,76 m.), altele asemănătoare cu gladiul roman şi, în fine, cele înrudite cu modelul celtic. Săbiile curbe (falces – coase), aveau lama îngustă, ascuţită pe partea concavă. Ele erau atât de specifice, încât la Sarmizegetusa, pe un bloc de marmură, numele legiunii IIII Flavia Felix, însărcinată cu paza fostei capitale a Daciei, înfăţişa două săbii curbe pentru literele FF şi patru pumnale drepte pentru cifra. Din acest arsenal s-au ales, pentru partea superioară a scutului heraldic, falx-ul şi sabia de tip Akinakes, precum şi principalul mijloc de apărare, cunoscutul scut geto-dacic.

Cele două arme încrucişate reprezintă dârzenia strămoşilor geto-daci în apărarea pământului strămoşesc. Sabia akinakes, caracterizată prin garda sub formă de inimă, de culoare roşie, relevă vitejia, spiritul de sacrificiu şi credinţa în viaţa după moarte. Scutul are în interior, reprezentate stilizat, Soarele, geto-dacii fiind adepţii cultului acestuia, şi patru spirale simbolizând continuitatea vieţii, ei considerându-se nemuritori. Cifra 2, reprezintă continuitatea structurilor care au funcţionat în a doua garnizoană a ţării, Buzăul, (Armata a 2-a, Comandamentul 2 Operaţional Întrunit) şi este încadrată de o cunună de lauri şi frunze de stejar, din aur, amintind de victoriile obţinute pe câmpurile de luptă şi continuitatea tradiţilor poporului român.

Elemente cuprinse în însemnele heraldice ale unităţilor militare având simbolistică geto-dacică au putut intra şi în istoria antică universală prin faptul că, în secolele II-III e.n., vreo 12 trupe recrutate din daci au împânzit Imperiul Roman, începând din Cappadocia, până în Syria, de la limesul britanic, unde arheologii au descoperit şi antroponimul Decibalus, până în Panonia şi Moesia inferior.

 

sursa: http://www.dacia.org/daciarevival/component/content/article/48-hidden/421-continutul-nr-93

Accesează acest link: Redirectioneaza 2%

2 comments

  1. Din pacate in fiecare tara din Europa se vizeaza desramarea armatei ca sa sparga unitatea de aparare a acestei tari, in locul ei va fi Armata Europeana si trupele ONU. Dea ceea este important ca sa avem o armata puternica si oamenii sa fie obisnuiti cu arme sa poarte si sa posede precum zice Constitutia Americana.

    Multi oameni nu isi dau seama dar inainte sa vina comunistii la putere portul armelor era foarte uzitat in tara numai comunistii si Noua Ordine Mondiala vor sa ne spele pe creier sa ne zica ca armele sunt ceva malefic, pot fi, dar in marea majoritate sunt folosite pentru aparare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *