Desi aflat la o varsta inaintata, fiind nascut la 22 noiembrie 1918, Blas Pinar este unul dintre politicienii spanioli care a luptat dintotdeuna pentru a pastra ceea ce poporul sau a castigat in razboiul civil din anii 1930 (cu pretul a sute de mii de morti pe campul de lupta): supravietuirea Spaniei ca stat unitar, traditionalist, sprijinitor al familiei si al tuturor valorilor crestine care de secole au modelat societatea iberica.
Blas Pinar este fiul unui soldat din armata nationalista spaniola ce a salvat Spania de amenintarea sovietica din razboiul civil inceput in 1936. Convins de justetea cruciadei intreprinse de tatal sau si de camarazii acestuia, Blas Pinar s-a dedicat complet pastrarii a ceea ce acestia au obtinut prin jertfa sangelui. Intreaga sa cariera politica a fost orientata spre conservarea structurilor sociale si statale spaniole din anii 1940-1970.
In anii 1960, se afla la conducerea Institutului Cultural Spaniol, care era organul de control al burselor dintre universitatile spaniole si cele din America Latina. A fost temporar indepartat din structurile de conducere, din cauza publicarii unui articol ce critica virulent politica externa a SUA, intr-un moment in care Spania era angajata intr-un important efort diplomatic pentru a asigura recunoasterea si sprijinul international pentru regimul generalului Franco. Cu toate acestea, loialitatea sa fata de tara si fata de regim nu au fost diminuate.
In anii ulteriori celui de-al doilea razboi mondial, pe masura ce se intensificau dezbaterile din jurul lui Franco cu privire la modul in care dictatura ar trebui adaptata la realitatile politicii mondiale (Germania si Italia fusesera infrante), Pinar se regasea intotdeauna in taberele cele mai conservatoare; era un avocat al fascismului in forma pura. Dupa incheierea atributiilor sale la Institutul Cultural, a infiintat revista si editura Fuerza Nueva, care in decursul anilor a devenit o voce a refugiatilor politici din tarile infrante in cel de-al doilea razboi mondial, refugiati care au fost fortati sa caute adapost in Spania. In eforturile sale de a opri destramarea regimului, s-a declarat si a votat impotriva Legii de Reforma Politica. Conform opiniilor sale, aceasta lege reprezenta un pas spre dezintegrare, nu spre reforma. De asemenea, a fost un oponent hotarat al Constitutiei Spaniole din 1978.
Pinar nu a fost niciodata doar un lider politic, el a fost o figura centrala a multiplelor retele nationaliste radicale din Spania. In perioada 1969-1970 a asistat direct Serviciul de Documentare al Guvernului prin lupte de strada impotriva celor ce incercau sa destabilizeze tara si sa submineze regimul traditionalist ce asigura absenta totala a comunismului.
Chiar si dupa moartea generalului Franco si dupa liberalizarea scenei politice spaniole, Blas Pinar a ramas credincios crezurilor sale si ale inaintasilor sai. Pana in 1982 a fost membru al parlamentului, insa la presiunile socialistilor, a caror influenta crestea neincetat, a pierdut locul la alegerile din 1982. In 1986, incurajat si de succesele lui Jean Marie Le-Pen din Franta, a infiintat grupul Frontul National, incercand sa reuneasca toate miscarile de orientare traditionalista, carlista (sprijinitorii celeilalte ramuri monarhice), fascista sau conservatoare.
Fiul sau, Blas Pinar Gutierrez, face parte din armata spaniola, publicand in 1981 un manifest ce ataca libertatea presei si apara actiunea anterioara cu 10 luni, a ofiterilor implicati in incercarea de a opri dezintegrarea Spaniei prin eliminarea sistemului parlamentar. “Manifestul celor 100″ era semnat de 100 de ofiteri de rang mijlociu dintre care 8 au fost arestati drept lideri ai unei conspiratii (Pinar Junior aflandu-se printre ei). Acesta a fost eliberat dupa doua luni, iar in 1985 a fost reabilitat complet.
Activitatea lui Blas Pinar contina si in secolul al XXI-lea, prin infiintarea in 2003 a unui nou partid, intitulat Alternativa Nacional, care isi propune sa readapteze metodele si proiectele generalului Franco la realitatile vremurilor noastre. De pe aceasta pozitie, a construit legaturi cu reprezentanti ai miscarilor nationaliste din Italia (Forza Nuova, Fronte Nazionale Sociale, Movimento Sociale Fiamma-Tricolore) si din America Latina.
