Doctrina politica constitutionalista a regimului Iohannis

Categories PoliticaPosted on

Gata, ne-am lamurit cum e cu Doctrina Politica Constitutionalista a Regimului Johannis. E clar ca suntem aici pe partitura tehnico-tactica a nationalei din 80. Cum functioneaza:

Unu la mana: litera si spiritul regulamentului (Constitutia Fotbalului, cum ar veni) erau respectate perfect. Logica aplicata la sange: Daca mingea iesea din teren, atunci era aruncare de la margine. Tricolorii executau aruncare de la margine. Exact cum spunea regulamentul. Daca era corner, ei bateau corner, fara ezitare, conform regulamentului. Fault. Daca era lovitura libera indirecta, Tricolorii executau indirecta. Daca era directa, atunci ei, exact cum spunea regulamentul, bateau directa.

Pentru ca la regulament nu spunea ca in minutul cutare cand bateau ei directa se va marca gol din faza fixa, nici ei nu marcau. Si nimeni nu era suparat sau mirat. Totul era conform strategiei care urma in mod strans litera si spiritul regulamentului FIFA sau UEFA. Scria undeva FIFA sau UEFA in regulament ca se da gol din faza aia?! Nu. Deci, care era problema? Cand se anunta pauza, gata: exact ca la regulament, Tricolorii opreau jocul si ieseau din teren. Asta e modelul filosofiei Regimului Constitutionalist de rit nou.

Doi la mana: Jocul Tricolorilor. (Si prin implicatie, politica Regimului). Deci Tricolorii intra in teren (conform regulamentului), se pune mingea in joc de la centru (conform regulamentului). Mingea la Tricolori. Ce urmeaza? Temporizarea.

Pentru cei mai tineri, sa explicam: Temporizarea insemna ca nu te grabesti. Deloc. Pasezi la centul terenului si astepti. Ce? Ca lucrurile prescrise regulamentar sa se intample. Prin urmare daca 80% din jocul altor echipe era orientat perpendicular pe poarta si 20% lateral, jocul nationalei era pe invers. 80% pase laterale si 20% pe poarta. Cand pui astea doua elemente la un loc – lipsa de orice graba si dezinteresul programatic pentru elementul central al ideii de joc de fotbal care este inaintarea in zona careului advers si marcarea golului- ai ideea perfecta ce rezulta si despre ce vorbim aici.

Temporizare in limitele regulamentului. Scria undeva ca Bumbescu trebuie sa treaca de mijlocul terenului in jumatatea adversa? Nu. Atunci Bumbescu nu trecea. Si totul era perfect regulamentar. Si invers: Scria undeva ca Rodion Camataru trebuie sa treaca de mijlocul terenului in jumatatea proprie? Nu. Atunci Camataru nu trecea. Si totul era perfect regulamentar: ofsaid sau nu, era totul conform regulamentului. Ati prins ideea, nu are rost sa insistam.

O sa ziceti: Bine dar asta e o reteta pentu dezastru. Raspund: Nu e chiar asa. Ce, Nationala noasta nu ne-a adus bucurii in acei ani? Ne-a adus.

Cum se intampla succesul: Cateodata (in limitele regulamentului evident) Rodion Camataru –care de obicei ca varf de atac era tot timpul cu spatele la poarta (vezi mai sus termenul de temporizare) punea capul in pamant, lua mingea si o lua inainte spre poarta adversa in forta, cat putea el de repede. Si inainta. Si daca pe traiectoria pe care se inscrisese el cu mingea se intampla sa fie poarta, atunci fie el fie mingea, fie amandoi intrau in poarta. Atunci era gol (conform regulamentului).

Asta se numea un joc “in adancime”, “in forta” dupa o partitura tehnico-tactica si Cristian Topescu ne explica ca a fost “bine pusa la punct”. Deci nu disperati. Regimul nu numai ca are precedente in logica si executie dar acele precedente sunt incurajator validate de personalitatile memorabile ale unor Bumbescu, Camataru si pleiada de ganditori si tehnicieni ai glorioase noastre reprezentative istorice.

Ce ne lipseste inca este echivalentul lui C. Topescu, care sa ne explice si noua, astora care nu suntem asa avansati in chestii constitutionale si tehnico-tactice, ce si cum si de ce si cand trebuie sa ne bucuram si sa aplaudam.