Urmatoarea este o biografie scrisa de Gabriel Infante in 1804 a lui Gaius Sallustius Crispus. Infante a fost traducatorul spaniol al multor lucrari ale lui Crispus si, ca atare, a fost interesat de viata si realizarile lui. Una dintre lucrarile lui Gaius Sallustius Crispus a fost relatarea sa istorica a razboiului din Jugurtha.
Gaius Sallustius Crispus
Gaius Sallust Crispus a fost facut celebru prin viata si scrierile sale. Amintirea acestora va dura cat dureaza aprecierea literelor. Asta ar trebui transmisa in tacere si chiar ingropata in uitare. Voi spune, insa, pe scurt, ca s-a nascut in anul 668, sau la Roma 669 (86 – 35 i.Hr.), in Amiterno, un oras al sabinilor, chiar la granita cu Abruzzo, nu departe de orasul Aquila, care, dupa afirmatia Celario, a fost marit de ruinele sale. Era dintr-o familie ilustre. In copilarie s-a aplicat la scrisori, si s-a transferat la Roma si la afacerile forului, s-a lasat purtat de ambitie, viciu pe care nu-i este rusine sa-l marturiseasca, fie pentru ca a fost general, fie pentru ca, potrivit de fraza lui, el este mai aproape de virtute. La varsta de treizeci si patru de ani, in 702 la Roma, obtine tribunat al plebei. In aceasta magistratura a fost foarte rau; si in ea, si in cei doi ani urmatori, a dat pricina demiterii sale ignominioase din Senat. Iulius Cezar l-a favorizatsi l-a redat la locul si demnitatea sa, onorindu-l mai tarziu cu chestura si praetura si in ultimul timp, in anii 707 ai Romei, cu guvernarea Numidiei, in a carui serviciu a ajuns sa se faca cunoscut prin jefuirea provinciei. Obosit de afaceri, poate pentru ca nu i-au placut, s-a hotarat sa traiasca in privat pentru tot restul vietii. A murit la cincizeci de ani (nu saptezeci, asa cum afirma Juan Clere) daca este adevarat ce spune si acest autor, in urma parerii comune, ca s-a nascut in anul 669 la Roma, in al treilea consulat al lui Lucius Cornelius Cina. si Gnaeus Papirius Carbon. si ca a murit in 719, Sextus Pompei si Sextus (sau Lucius) Cornificio fiind consuli, cu patru ani inainte de batalia de la Acciaca.
In ceea ce priveste lucrarile sale, exista mai multe pareri despre perioada in care le-a compus. John Clere banuieste ca atat Catilina, cat si Jugurtaau fost scrise la scurt timp dupa ce Sallustie obtinuse tribunatul. Dar presupunerile sale ca Sallust a trait atunci departe de afaceri si ca nu era un dusman al lui Cicero sunt foarte slabe. Pentru ca si dupa guvernarea Numidiei a trait pensionat, iar in ultimii ani ai vietii in care a putut sa-si scrie lucrarile, vrajmasia cu Cicero ar fi incetat deja, de vreme ce acesta murise cu cativa ani inainte, in 711 la Roma. . Numai ca, cu ceea ce insusi Clere adauga: nefiind acele scrieri ale unui om de cativa ani, ii distruge presupunerile, pentru ca tocmai spusese ca Sallustie s-a nascut in 669 la Roma si, conform acestei relatari, in 702 ar fi avut tocmai peste treizeci si trei de ani. Sunt de parere ca ambele lucrari au fost scrise dupa moartea lui Iulius Cezar sau Idele din martie a anului 710 la Roma. Salust insusi arata acest lucru clar din Catilina in comparatia pe care o face intre Cezar si Cato. Erau, spune el, pe vremea mea doi barbati; si n-ar vorbi asa daca Iulius Cezar ar fi in viata atunci. Fiind, asadar, constant ca Catilina a fost scrisa inaintea Jugurtei, ceea ce, pe langa consimtamantul general al invatatului, este recunoscut de exordiul aceleiasi Catilina, unde se arata ca acesta a fost primul eseu al scrierilor sale, in cuvintele : inapoi la primul meu studiu, ca ambitia ma distrase, am decis sa scriu Istoria poporului roman, este convins ca Jugurta a fost si ulterioara mortii lui Iulius Cezar.
Dar adaug ca aceasta ultima lucrare a durat inca cativa ani pentru a scrie si ca Sallustie o indica destul de clar, cand in deschiderea sa, dupa ce a spus: magistratii si guvernele, si intr-un cuvant, toate slujbele republicii sunt, in parerea mea, in aceasta perioada foarte neapetisanta, continua sa vorbeasca in acest fel impotriva celor care i-au atribuit pensionarea sau lenea si lenea: care reflecta, in primul rand, in ce vremuri am obtinut locuri de munca publice si ce subiecti concurenti ai mei nu le-au putut obtine; si pe langa aceasta, ce clase de oameni au ajuns ulterior la demnitatea de senatori, vor recunoaste fara indoiala ca nu lenea m-a facut sa-mi schimb scopul, ci doar motivul pe care il aveam pentru el. Pentru ca cuvintele in acest moment, in ce vremuri am obtinut si ce fel de oameni au venit dupa etc.,
Si mai clar in acelasi exordiu. Spunand ca cei care obtin slujba republicii prin frauda nu sunt din acest motiv mai bine, sau traiesc mai in siguranta, el continua astfel: Dominarea unui cetatean asupra tarii si a familiei sale si fortarea lor cu forta, chiar si atunci cand este posibil de realizat si abuzurile sunt corectate, este intotdeauna un lucru greu si riscant, pentru ca aduce cu sine toate schimbarile de guvernare: morti, exilati si alte tulburari; si dimpotriva, a insista asupra ei degeaba si fara mai multe roade decat a se pierde cu pretul oboselii, este cea mai mare nebunie, daca nu este deja pe care oricine, stapanit de un capriciu infam si pernicios, vrea sa faca porunca. un cadou al libertatii si al onoarei sale pentru patru oameni puternici. Unde, in opinia mea, Salustio arata ca cu degetul trecerea de la republica la monarhie in cuvintele: toate schimbarile in guvern; moartea lui Cesar si interdictiile care au fost facute in imediata vecinatate din acest motiv: morti, exilati si alte tulburari; nesabuinta si nebunia lui Brutus si Cassius, care fagaduind ca vor reda libertatea Romei prin asasinarea lui Iulius Caesar, nu au facut altceva decat sa puna guvernul in mainile triumvirilor, in cele ce urmeaza: este cea mai mare nebunie, si sa faca un daruiti libertatea si onoarea lui patru oameni puternici. Si aceasta dovedeste bine ca Sallust a scris Jugurtha cand triumviratul era la apogeu, adica la ani dupa Roma 711. in cele ce urmeaza: este cea mai mare nebunie, si sa faca un cadou libertatii si onoarei lui patru oameni puternici. Si aceasta dovedeste bine ca Sallust a scris Jugurtha cand triumviratul era la apogeu, adica la ani dupa Roma 711. in cele ce urmeaza: este cea mai mare nebunie, si sa faca un cadou libertatii si onoarei lui patru oameni puternici. Si aceasta dovedeste bine ca Sallust a scris Jugurtha cand triumviratul era la apogeu, adica la ani dupa Roma 711.
Salustio nu putea vorbi despre Cezar pe alt ton decat acela de a fi recunoscator; nici sa-l numeasca sa nu declare triumvirilor, pentru ca era un risc implicat, si asa s-a multumit sa-l dea de inteles prin aceste ocoluri.