Noi dovezi ale primordialităţii culturii europene în spaţiul românesc

Categories DezvăluiriPosted on

Tweet

Panteonul carpato-dunărean are elemente comune cu cel greco-roman, dar şi cu cel mesopotanian, sumerian, egiptean, indian. Legătura tainică a spiritualităţii carpato-dunărene cu India antică avea să fascineze marile spirite româneşti: Eminescu, Brâncuşi, Eliade. Adesea, pe pământ carpatic, unii zei indieni îşi îndeplinesc atribuţiile avute în vechea Indie: zeul Universului, Shiva, este identificat în colindul de Crăciun Siva, zeul pluviometric Rudra în ceremonialul Paparudei, zeul morţii, Yama, în unele credinţe şi expresii româneşti (a da iama în păsări, în vite, cu sensul a da moartea) şi altele.

Cu 2–3 milenii înainte să strălucească culturile Greciei şi Romei antice, în bazinul inferior al Dunării de Jos înfloreau culturile neolitice Criş-Starčevo, Precucuteni, Cucuteni, Gumelniţa, Hamangia şi multe altele. Purtătorii lor aparţineau unor societăţi agrare lipsite de fortificaţii elaborate şi arme de luptă. Erau meşteri neîntrecuţi în prelucrarea lutului şi, probabil, înclinaţi spre meditaţie, însuşire ilustrată de statuetele din lut numite Gânditorul de la Hamangia. Rolul principal în aceste societăţi îl jucau femeile.

Dovezile de neolitizare a omului paleolitic sunt peşterile carpatice în care acesta se adăpostea. Frecvenţa peşterilor din România locuite de om creşte foarte mult în paleoliticul superior şi scade în neolitic. Acestea sunt repopulate în perioada de trecere la epoca bronzului şi în prima epocă a fierului.

În ele s-au descoperit altare, sanctuare (Fundul Peşterii de la Bozioru), vestitele cranii de Homo sapiens fosilis, strămoş îndepărtat al omenirii care a trăit în Carpaţi, în paleoliticul superior (Peştera Cioclovina, Peştera Muierilor, Peştera Baia de Fier), urme ale paşilor omului de Cro-Magnon imprimaţi în lut fosilizat (Peştera Izbuc), surprinzătoare picturi de culoare neagră, care aparţin neoliticului (Peştera Polovragi, Peştera Muierilor, Peştera Vaideei, Peştera Limanu) şi de culoare roşie (Gaura Chindiei) datată cu aproximativ 11 000 ani î.H.

La Cuina Turcului, s-a descoperit cea mai veche cultură arheologică din Europa care, după datările de radio-carbon ale faunei, florei, pieselor de schelet uman şi resturilor arheologice descoperite, se derulează, între mileniile XI­–IX î.H., cultură numită Romanellian. Prin această cultură preistorică, confirmată de cea de la Schela Cladovei – Lepenscki Vir, datată în mileniile VII–VI î.H., de Criş-Starcevo, Precucuteni, Cucuteni, Gumelniţa, Hamangia ş. a., alătură spaţiul carpato-dunărean arealului de zămislire a vechilor civilizaţii de pe Terra.

 

sursa: www.cimec.ro

Lasă un răspuns