La cinci decenii dupa ce actrita castigatoare a Oscarului Ellen Burstyn a trait cosmarul unei mame in „The Exorcist”, ea si-a reluat rolul lui Chris MacNeil din „The Exorcist: Believer”. Acum, la 90 de ani, Burstyn spune ca este mai ocupata ca niciodata. Creditele memorabile ale carierei sale variaza de la roluri principale (cum ar fi sitcomul ei din anii ’80, in care Megan Mullally juca rolul fiicei ei) pana la zeci de titluri, inclusiv acel rol infam de 14 secunde din filmul TV din 2005 „Mrs”. . Harris”, care, totusi, i-a castigat un acord de Emmy.
Iata o privire la doar cateva dintre performantele de nesters ale lui Burstyn in film si televiziune:
„The Last Picture Show” (1971)
Deja un actor experimentat de teatru si televiziune, care avea doar o mana de credite de film pe numele ei, portretul lui Burstyn a unei gospodine plictisite si amarate si a unei mame in drama infioratoare a lui Peter Bogdanovich despre viata in orasul mic din Texas i-a cimentat statutul de prezenta stelara pe marele ecran. si i-a marcat prima ei nominalizare la un premiu Oscar (pentru cea mai buna actrita in rol secundar).
„Exorcistul” (1973)
La fel de fara precedent acum, ca si atunci, acest clasic regizat de William Friedkin a devenit cel mai apreciat film de groaza din toate timpurile – un titlu pe care, probabil, inca il detine. O mare parte din asta, desigur, provine din spectacole. In 2021, Burstyn a vorbit despre modul in care s-a pregatit pentru rolul ei de mama pentru o fata posesata demonic, spunand ca a avut grija sa se asigure ca publicul se identifica cu personajul. „Intotdeauna vrei ca publicul sa simta ceea ce simti tu”, a reflectat ea. Aceasta autenticitate face ceea ce se intampla mai tarziu in film cu atat mai convingator si infiorator. Deloc surprinzator, filmul i-a adus un al doilea premiu la Oscar, primul ei pentru cea mai buna actrita principala.
„Alice nu mai locuieste aici” (1974)
In rolul ei castigator de Oscar din drama lui Martin Scorsese, Burstyn da dovada de o realitate si un realism ca o mama singura care incearca doar sa-si faca rostul si isi realizeaza visul de a deveni cantareata. In timp ce ea si fiul ei calatoresc dintr-un loc in altul in cautarea unei caminuri, abilitatea lui Bustyn de a oscila de la jucaus la hotarare obtinuta la teroare pura, atunci cand un frumos (Harvey Keitel) explodeaza de furie fata de ea este o vitrina pentru talentele ei.
„La aceeasi ora, anul viitor” (1978)
Aceasta farsa sexuala alaturi de Alan Alda a fost oarecum o departare pentru Burstyn. Filmul urmareste o pereche casatorita cu alte persoane care se intalnesc o data pe an pentru o aventura pasionala si continua si a aratat o latura mai modesta si chiar cocheta artistului. De asemenea, i-a adus o a patra nominalizare la Oscar.
„Requiem for a Dream” (2000)
Oricat de terifiant a fost „Exorcistul”, nimic nu i-a putut pregati pe cinefili pentru ororile din „Requiem” intortocheat al lui Darren Aronofsky, care arata agonia si distrugerea cauzate de abuzul de droguri si substante. Performanta lui Burstyn ca o femeie plina de pastile, cu o stapanire rapida asupra realitatii, ramane aproape absurda in cat de extrema devine – potrivindu-se doar cu nebunia care se intampla peste tot in jurul ei in aceasta opusa tragica si captivanta.
„Animale politice” (TV) (miniserie 2012)
Aceasta miniserie a vazut-o pe Burstyn drept mama cu gura de gunoi a fostei Prime Doamne si actualul secretar de stat (Sigourney Weaver) infundata in scandal. Repartitia formidabile a perechii este foarte placut de vizionat, iar rolul serveste ca un exemplu minunat al muncii prolifique a lui Burstyn la televizor, castigandu-i unul dintre cele doua Primetime Emmy.
„Epoca lui Adaline” (2015)
Un film ciudat si emotionant cu Blake Lively in rolul unei femei aparent nemuritoare care ii urmareste pe toti imbatraniti in jurul ei, „Epoca lui Adaline” are cateva momente surprinzator de emotionante, cand personajul titular al lui Lively o vede pe fiica ei transformandu-se incet intr-o femeie mai in varsta, interpretata de Burstyn. Duo-ul mentine o conexiune autentica mama-fiica, care ramane unul dintre punctele culminante ale filmului.
