Situri arheologice antice in Republica Moldova

Categories ArheologiePosted on

Teritoriul Republicii Moldova a fost populat din cele mai vechi timpuri, primele habitaturi şi primele atestări ale prezenţei oamenilor pe aceste meleaguri datând din epoca veche a pietrei (paleolitic): cca 500 mii – 10 mii de ani până la Hristos. În grotele şi staţiunile paleoliticului inferior (cca 250 mii – 70 mii de ani î. de Hristos), printre care merită să fie menţionate cele de la Duruitoarea Veche, Ofatinţi, Bobuleşti, staţiunea Cosăuţi, au fost descoperite unelte, arme de piatră şi os, silexuri prelucrate etc.

Culturi musteriene din paleoliticul mijlociu (cca 70.000 – 40.000 ani î. d. Hr.) au fost identificate în vecinătatea satelor Buteşti, Buzdujeni şi Trinca. Paleoliticul târziu (superior) (cca 40.000 ani î.Hr. – 10.000 ani î.Hr.) este reprezentat de culturile arheologice Molodova şi Brânzeni. Unul din primele obiecte care atestă apariţia artei şi a practicilor religioase pe teritoriul Republicii Moldova este celebra amuletă depistată în grota de la Brânzeni şi datată cu cca 35 de mii de ani înainte de Hristos. Această amuletă este lucrată în fildeş de mamut şi prezintă un corp “triunghiular” cu gât alungit, care ar putea fi o stilizare a unei forme ihtiomorfe.

O întreagă colecţie de obiecte de artă paleolitică a fost descoperită şi la staţiunea Cosăuţi (jud. Soroca), printre care merită să amintim o statuetă antropomorfă, un fragment de statuetă zoomorfă lucrată în marnă şi diverse piese de fildeş şi os decorate cu incizii, datate toate cu cca 22 mii de ani înainte de Hristos.

Perioada mezolitică (vârsta medie a pietrei — mileniile VIII-V î.de Hr.) este reprezentată în Republica Moldova prin aşezările din apropierea satelor Frumuşica (Floreşti), Sărăteni (Leova), Bulboci (Edineţ).

Începutul epocii neolitice datează în Basarabia şi Transnistria cu sfârşitul mileniului VI – începutul mileniului V î. d. Hr. Acestei epoci îi este atribuită cultura Bugo-Nistreană, ale cărei vestigii au fost descoperite în cadrul mai multor habitaturi din regiunea Sorocii (vezi Aşezările Soroca I, II, III şi V). Spre sfârşitul mileniului V î.d. Hr. în Basarabia pătrund purtătorii culturii “Ceramicii band-liniare”. Vasele acestei culturi, deosebite prin formele aproape sferice, cu un ornament amintind de “portativele cu note muzicale” (care constau din mai multe linii orizontale paralele cu puncte adâncite) au fost descoperite în aşezările de lângă satele Dănceni, Gura-Camencii ş.a.

La limita mileniilor V şi IV î.d. Hr., prin simbioza culturilor Bugo-Nistrene şi a culturii “ceramicii band-liniare”, ambele fiind influenţate şi de cultura Boian din Balcani, se constituie cea mai importantă cultură eneolitică din sud-estul Europei — cultura Cucuteni-Tripolie. Remarcabilă prin performanţele artistice, în special în domeniul ceramicii pictate, cultura Cucuteni-Tripolie prezintă una dintre cele mai strălucite realizări ale activităţii umane din epoca nouă a pietrei. Ornamentica spiraloidală şi cromatica riguroasă a ceramicii cucuteniene formează un stil inconfundabil al vechii arte decorative preistorice.

Cele mai cunoscute aşezări ale acestei culturi sunt situate lângă orăşelul Floreşti şi lângă satele Cărbuna (Ialoveni), Petreni (Drochia), Solonceni (Rezina), Larga I (Edineţ), Brânzeni (III şi IV, Edineţ), Costeşti (IV), Vărvăreuca (VIII-XV, XVI, XVII), Raşcov IX (Camenca), Ofatinţi (necropola) şi Jura (Râbniţa), Caracuşenii Vechi I (Edineţ), Bădrajii Vechi X (Edineţ), Putineşti (Soroca), Ruseşti IV (Edineţ), Zastânca II (Soroca), Trifăuţi II (Soroca), Rădulenii Vechi, Soroca XII, Larga. În satul Cărbuna a fost descoperit un întreg tezaur cucutenian, alcătuit din 817 obiecte dintre care 444 din aramă. În sudul republicii perioada eneolitică este reprezentată de cultura Gumelniţa, apropiată tipologic de cultura Cucuteni-Tripolie.

Spre mijlocul mileniului III î.d. Hr. cultura Cucuteni-Tripolie şi alte culturi eneolitice din Basarabia şi Transnistria se află într-un profund declin. Acest declin a fost cauzat de pătrunderea triburilor nomade, care anunţau începutul unei noi epoci — a epocii bronzului. În perioada timpurie a epocii bronzului teritoriul Republicii Moldova a fost populat de triburile “culturii mormintelor cu ocru” (sec. XXIII-XX î.d. Hr.) şi de triburile “culturii catacombelor” (sec. XIX-XVIII î.d. Hr. – sec. XVII î.d Hr.)

Perioada mijlocie a epocii bronzului — sec. XVII – înc. sec. XIV î.d. Hr. — se caracterizează prin trecerea treptată la un mod de viaţă sedentar, cu practicarea agriculturii şi cu creşterea animalelor. În cadrul culturilor acestei perioade (cultura Edineţ şi cultura Komarov) au căpătat o largă amploare meşteşugurile. Perioada târzie a epocii bronzului a fost marcată de sedentarizarea temeinică a populaţiei locale şi de constituirea unui complex agraro-păstoresc bine echilibrat. În această perioadă cunosc o largă răspândire obiectele din bronz. Principalele culturi ale acestei epoci — culturile Noua şi Sabatinovka (sec. XIV-XII î.d. Hr.) ne-au lăsat un număr mare de aşezări, necropole şi diverse alte vestigii.

Primele obiecte din fier de pe teritoriul Republicii Moldova datează din sec. VIII î.d. Hr. Epoca fierului aici a fost precedată de o perioadă de tranziţie, care s-a caracterizat prin pătrunderea în această zonă a triburilor tracice. Tracii timpurii din spaţiul Pruto-Nistrean sunt reprezentaţi de culturile Chişinău-Corlăteni (mijl. sec. XII – sec. X î.Hr.) şi Saharna-Solonceni (sec. IX-X – mijl. sec. VIII î.d. Hr.). Figurine zoomorfe şi antropomorfe au fost găsite lângă satele Ţâhnăuţi, Solonceni şi Mateuţii. Hallstatt-ul tracic (sec. X-VI î.d. Hr.) este reprezentat de aşezările din apropierea satelor Lucaşeuca (Orhei), Selişte (Orhei), Mândreşti (Teleneşti) şi Şoldăneşti (Rezina).

Ceramica culturii Şoldăneşti (sec. VIII-VII î.d. Hr.) se caracterizează printr-o mare varietate de forme. Printre cele mai frecvente forme ale acestei ceramici sunt vasele bitronconice, ulcioarele, străchinile şi cănile decorative şi funcţionale.

Din marea familie a triburilor tracice în sec. VI î.d. Hr. se detaşează comunitatea geto-dacică, reprezentată de vestigiile descoperite la Dănceni şi Hansca (Ialoveni), la Pârjolteni (Călăraşi), Rudi (Donduşeni), Raşcov (Camenca), Saharna (Rezina), Butuceni (Orhei), pe malurile Nistrului şi în multe alte localităţi.

La Pârjolteni au fost descoperite obiecte de ceramică lucrate la roata olarului, iar la Butuceni (sf. sec. V – sec. III î.d. Hr.) s-au păstrat rămăşiţele cetăţii şi sanctuarului geto-dacice. În cadrul culturii geto-dace din ţinut sunt prezente şi tezaure monetare, de provenienţă greacă nord-pontică, cum ar fi tezaurul de la Stolniceni, cu 44 de drahme de argint de Histria. Lângă satul Lărguţa (Cahul), într-un vas de aur au fost descoperite în 1963, 21 de stateri de aur, din perioadele lui Filip al II-lea al Macedoniei, Alexandru cel Mare şi Filip al III-lea al Macedoniei.

 

Migratorii

 

Sciţii pătrund în Basarabia începând cu sec. VI î.d. Hr. Arta sciţilor este cunoscută datorită stelelor antropomorfe de tipul celei descoperite lângă satul Butor (Grigoriopol, sec. IV-III î.d. Hr.) şi datorită obiectelor de giuvaiergie zoomorfă (cercei, colane, brăţări) descoperite în mormintele de la Butor, Balabani, Grigoriopol ş.a. Tot în mormintele sciţilor pot fi descoperite şi vase de ceramică greacă, de tipul binecunoscutului vas “pelike”, de valoare artistică excepţională, găsit lângă satul Manta (Cahul, sec. IV-III î.d. Hr.).

În prima jumătate a sec. III d. Hr. în regiunea carpato-nistreană îşi fac apariţia goţii, triburi de origine germanică. Ei trec la arianism şi fac una din primele traduceri ale Bibliei în limba gotă (Biblia lui Wulfila). Sub aspect arheologic această perioadă este cunoscută sub denumirea de cultura Sântana de Mureş-Cerneahov (sec. III-IV d. Hr.). De fapt aceasta este o cultură provincial-romană, dar purtată de o populaţie din afara imperiului. Vestigii ale acestei culturi găsim la grădiştea şi la aşezarea Sobari, (sec. II-IV d. Hr.) pe locul unui vechi castru roman, şi pe locul aşezării Cosăuţi (sec. II-IV d. Hr.).

În spaţiul pruto-nistrean sunt atestate şi două mari fortificaţii de pământ de la limes-ul Imperiului Roman. Este vorba de celebrele valuri ale lui Traian (de sus şi de jos) ce aveau drept scop apărarea gurilor Dunării de invaziile barbarilor.

Năvălirea hunilor a întrerupt dezvoltarea economică şi culturală a populaţiei ţinutului nostru şi a marcat începutul perioadei invaziilor popoarelor migratoare (goţii, hunii, gepizii, avarii, cumanii ş.a.).

 

sursa: www.monument.md

A apărut volumul 2 al cărții POVEȘTILE MAGICE ALE DACILOR. Disponibil aici: http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-copii.html

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *