Un lingvist italian le dă cu tifla romanizatorilor: Romanii nu au încercat niciodată să își impună limba!

Categories DezvăluiriPosted on

Dacă vreți să aflați mai multe lucruri adevărate despre geto-daci și cultura lor, soluția nu este să consultați istoria în varianta oficială scrisă de istoricii români, ci să mergeți în Italia pentru a discuta cu istoricii și lingviștii italieni. Acolo veți găsi mult mai multe informații corecte și, ceea ce este mai important, MULT MAI MULT RESPECT pentru strămoșii noștri.

Astăzi, teroria falsă a romanizării geto-dacilor este tot mai mult slăbită de noile dovezi aduse în prim plan, de noile puncte de vedere pe care le prezintă unii specialiști. În acest context, un important lingvist italian, Carlo Tagliavini, ne spune următoarele: ,,Din punctul de vedere al lingvisticii romanice ar fi bine să se rețină două lucruri: noțiunea de romanitate a fost o noțiune esențial politică, iar romanii nu și-au propus nicicând o asimilare violentă a populațiilor supuse, și nu au încercat nicicând să-și impună limba lor.” (Le origini delle lingue neolatine, Bologna, Pàtron EDITORE, 1982, p. 97.)

Ce poate fi mai clar decât atât? Romanii nu și-au impus cu forța limba și cultura și a presupune că geto-dacii, care au luptat împotriva romanilor încă cel puțin 200 de ani după războaiele dintre Traian și Decebal, s-au romanizat în același timp în care se războiau cu ei, de bună voie și nesiliți de nimeni, arată o fractură logică care frizează nebunia!

Desigur, promotorii romanizării, atunci când simt că nu prea stă în picioare teoria potrivit căreia geto-dacii s-au romanizat după venirea lui Traian (mai ales cei aflați în afara granițelor imperiului) o dau cotită și ne spun că, să vezi, romanizarea s-a petrecut pe nesimțite, încă de dinainte de Burebista, geto-dacii fiind atât de fascinați de cuvintele latine, care au ajuns pe la ei prin intermediul negustorilor, încât și-au abandonat treptat limba, cultura, tradițiile, autoromanizându-se. Cu alte cuvinte, ceea ce nu au reușit romanii în 500 de ani de ocupație cu alte popoare, s-a petrecut miraculos în lumea geto-dacilor, fără ca măcar romanii să fie acolo, ca stăpâni.

Ideea este că militarii și coloniștii romani aduși în Dacia, după anul 106, nu ar fi putut romaniza populația geto-dacică nici dacă și-ar fi propus asta,  pentru că majoritatea lor NU ERAU LATINI, ci oameni aduși din toate colțurile imperiului, cu tot cu limba și tradițiile proprii. Chiar și dacii care au fost incluși în armata romană, după aceea, fiind duși în celălalt capăt al Imperiului, au ajuns acolo, în Britania sau în alte locuri, cu propria limbă și cu propriile tradiții.

Ceea ce îi doare însă cel mai tare pe artizanii romanizării închipuite este faptul că până și ideea că latina ar fi stat la baza celorlalte limbi romanice este contestată astăzi de lingviștii străini, care spun că latina este doar o soră sau o verișoară a limbilor romanice, și nu mama lor. Cu alte cuvinte, tot mai mulți specialiști atrag atenția asupta faptului că limba latină și celelate limbi romanice, inclusiv româna, sunt dezvoltări paralele ale unei limbi mai vechi, care este rădăcina lor comună. Iar în acest context, cei care vor să înțeleagă mai multe ar trebui să arunce o privire și pe Dicționarul Etimolgic al Limbii Române, bazat pe cercetările de indo-europenistică scris de dr. Mihai Vinereanu.

În același timp, să ia aminte și la ce spun alți lingviști străini! Iată un exemplu:

Carme Jimenez Huertas, lingvist spaniol: “Limbile romanice provin din ceva comun; e clar că au o aceeași origine, o limbă mamă, care NU ESTE LATINA! Latina este o soră, sau mai degrabă o verișoară a limbilor romanice, nu mama lor!!! Să ne înțelegem – nu neg influența latinei, dar este ulterioară, o influență din Evul Mediu… Limbile romanice se vorbeau aici. Nu au venit de niciunde, erau limbi autohtone…” (Interviu luat de Alicia Ninou)

Pam, pam!

Daniel Roxin

P.S. Carlo Tagliviani a fost socrul unui important lingvist român din Basarabia, Eugen Coşeriu, care și-a desfășurat activitatea la Tubingen.

 

 

A apărut volumul 2 al cărții POVEȘTILE MAGICE ALE DACILOR. Disponibil aici: http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-copii.html

7 comments

  1. Geo Dumitrescu – Inscriptie pe piatra de hotar

    „Cin’ se ia cu mine bine,
    îi dau haina de pe mine…”
    (Cîntec popular)

    Slav as fi fost, de nu eram latin,
    latin as fi, de n-as fi fost si dac –
    dar a iesit asa : sa fiu român,
    si eu cu soarta asta ma împac !

    Mi-au dat si altii sînge si cuvinte –
    nisipuri galbene trecura-n zbor,
    purtate-n vîntul Asiei, fierbinte,
    sa-ngrase primitorul meu ogor.

    Si din Apus, din Miazazi, venira
    umane pulberi, umbre si lumini,
    cu bine si cu rau ma vremuira –
    pe toate le-am sorbit în radacini.

    Si nu-i nimic strain – a’ mele-s toate,
    dator nu sînt : platit-am cu prisos ! –
    ca tot platind uitucilor la rate,
    cutitul mi-ajunsese pîn’ la os !

    Dar am ramas asa cum scrie-n carte –
    priviti-ma, si-o sa vedeti usor
    ca nu-s asemeni nimanui în parte,
    desi, -ntr-un fel, va seman tuturor.

    Sînt bucuros de oaspeti si prieteni ;
    deschisa-i poarta, inima si ea ;
    binevenit vei fi sub mîndre cetini,
    în muntii mei, la calda marea mea.

    Îmi dai un sfat ? Te-ascult cu luare-aminte.
    O mîna de-ajutor îmi dai ? Multam !
    Dar nu cumva sa-ti bîiguie prin minte
    ca asta-i tara cailor de ham !

    Poftiti, deci, stati la masa, stati la soare ! –
    un loc prielnic va pastrez, amici;
    v-astept cu mintea plina, gîndu-n floare
    (ca nu-i de lipsa fosforul pe-aici !…)

    Întind spre toata zarea poduri bune :
    primesc si dau întregului Pamînt;
    nu-i gînd viclean în mine sa rasune,
    dar nici stapîn nu caut: eu îmi sînt!

    Învat, cîntînd sau nu, si limbi straine,
    mi-or folosi – în mintea mea socot –
    dar ma gîndesc de-asemeni ca e bine
    sa ma pricep întîi si-ntîi sa-not !…

    Si, iata, simt asa cum scrie-n carte –
    priviti-ma, si-o sa vedeti usor
    ca nu-s asemeni nimanui, în parte,
    desi, -ntr-un fel, va seman tuturor.

    Ca slav eram, de n-as fi fost latin,
    latin as fi, de nu mi-ar zice dac –
    dar a iesit asa : sa fiu român –
    si vreau cu toata lumea sa ma-mpac !

  2. Mi-e teama (pentru ei) ca intr-o buna zi cine stie ce anonim o sa-si piarda rabdarea si-o sa intre calare in templul romanizatorilor sa le joace in picioarele calului teroriile gaunoase si aducatoare de nenorociri. Dupa care o sa-si tranteasca coiful peste adunatura de soareci fierti, si-atunci o sa vedeti cat de tare pot sa chitaie oparitii! Satisfactia de a-i aduna, precum pisica, v-ar apartine!

  3. La inceputul sec XIX tinerii viitori pasoptisti erau intrebati la Paris “ce sunteti voi? Muscali, greci, s.a.? Asta era realitatea, Europa “civilizata” nu stia mai nimic despre romani. Pe undeva este logic si a fost imperios necesar ca atat pasoptistii cat si cei din Scoala Ardeleana sa fi avut de ales, sa evidentieze radacinile dacice, primordiale, pe cele romane, intelese de Vest, sau sa baiguiasca despre geneze, adstrat, substrat, influente slave, s.a. Judecati cu mintea de atunci, in contextul de atunci. Si in nicio suta de ani au facut Marea Unire! alegand varianta usor de inteles. Adevarul este mai complex, stim azi asta, iar afirmarea radacinilor fundamentale si nu a celor “vedeta” (romane) ne va spori stima de sine. Nu suntem paria ci urmasii unui neam vechi.

  4. Eu zic să nu mai agităm chestia asta cu ”dacii nu puteau fi romanizați așa de repede” etc. Nu de alta, dar pare într-adevăr plauzibil… și dă apă la moară celor care se îndoiesc de teoria clasică a ”continuității”. Că geto-dacii vorbeau o limbă asemănătoare cu latina ar fi observat ușor romanii și grecii care au avut de-a face cu ei. De pildă Ovidiu nu spune nicăieri că limba geților ar fi fost ușor de înțeles din cauza similarității cu latina.
    Cum Ovid Densusianu, pe de altă parte, a argumentat teoria formării limbii române la sud-vest de teritoriul Daciei, până la Rossler și ceilalți nu mai e decât un pas. Așa că hai s-o lăsăm jos că măcăne…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *