Cum a ajuns fiul unui țăran TRAC la conducerea unui imperiu. Povestea împăratului Iustin al Bizanțului. Merită să aflați!

Categories DezvăluiriPosted on

Iustin I a fost un remarcabil împărat bizantin, ce s-a aflat la conducerea Imperiului Roman de Răsărit din anul 518 până în vara lui 527. În istoria universală se consideră că, din punct de vedere al etniei, împăratul Iustin ar fi fost traco-roman sau iliro-roman. Însă Ioan I. Russu, în lucrarea sa „Elementele traco-getice în Imperiul Roman și în Bizanț”, susține că Iustin era „daco-trac”. Care erau, cu adevărat, originile sale etnice o spun și numele unor membri ai numeroasei sale familii, pe care istoria le-a consemnat cu fidelitate: Boraides, Zimarchus, Dityvistus, Sabbatius, Bigleniza.

Justin (Flavius Iustinus) s-a născut în apropiere de localitatea numită Scupi, astăzi Scopje (Macedonia) și și-a trăit prima parte a vieții ca un simplu fiu de țăran. În adolescență el a fost porcar. Cătunul în care venise pe lume viitorul împărat Iustin aparținea Daciei Aureliene, o provincie încercată din greu de către invaziile hunilor. Încă din tinerețe, viitorul împărat a părăsit ținuturile natale, cu încă doi prieteni. Și nu s-a lăsat până ce n-a ajuns la Constantinopol. Acolo și-a dat seama că nu are mai nimic, în afară de hainele de pe el, zdrențuite și acelea după atâta drum.

Sosirea tânărului la Constantinopol a coincis cu recrutările de oștași pentru constituirea unei unități menite să asigure paza palatului împărătesc. Așa că s-a înrolat în armată. Împărat era, în acea vreme, Leon I, care avea aceleași origini etnice ca și Iustin. Acesta din urmă avea să petreacă în oștirea Imperiului Roman de Răsărit o jumătate de veac.

Milităria era cea mai bună ocupație pentru un tânăr viguros și mare la stat, așa cum era el. Prin faptele sale de arme, a tot crescut în grad, până când, la maturitatea deplină, sub împăratul Anastasius, a fost numit general. În anul 518 e.n. împăratul Anastasius și-a dat duhul. La acea vreme, tracul născut în Bederiana ocupa funcția de șef peste gărzile palatului.

Trupele sale formau, în acel moment, singura armată din tot Constantinopolul. Fiind deja un om bogat, a împărțit daruri în stânga și-n dreapta și, curând, a fost ales ca împărat. Soldații îi erau credincioși, așa că adversarii au considerat că este mai bine să stea liniștiți.

Iustin vorbea o greacă rudimentară și se spunea că ar fi fost analfabet. La momentul în care a devenit împărat el avea aproape 70 de ani. Iustin se descurcase foarte bine la oștire. Dar ca împărat avea atribuții noi, greu de gestionat de către un om cu instruirea sa precară. S-a descurcat, însă, onorabil, și ca împărat, datorită sfetnicilor pe care și i-a ales cu pricepere, având o experiență de viață considerabilă. În domeniul religios, Iustin a susținut rezoluțiile celui de-al patrulea sinod ecumenic de la Chalcedon (451 e.n.), astfel că susținătorii ereziei monofizite au început să piardă teren.

Deși a ajuns cel mai puternic om din Bizanț, Iustin nu și-a uitat niciodată rudele din ținuturile natale. A chemat o parte din familia sa, pentru a locui alături de el, la Constantinopol. Deoarece nu avea copii, Iustin l-a înfiat pe unul dintre nepoți, pe nume Flavius Petrus Sabbatius, căruia i-a tocmit cei mai buni dacăli, în scopul de a-i oferi o instruire superioară. Acestui nepot i-a schimbat numele, fiind numit Iustinian. El a fost succesorul lui Iustin la conducerea împărăției, devenind unul dintre cei mai mari conducători bizantini.

Iustinian

Ultima perioadă a domniei lui Iustin au fost marcați de confruntări militare cu persanii și ostrogoții. Anul 526 a adus cu el un seism devastator în Antiohia și chiar în acea perioadă sănătatea lui Iustin a început să se degradeze cu repeziciune. În aceste condiții, pentru siguranța imperiului, bătrânul împărat a ales să îi confere nepotului său, Iustinian, dreptul de co-participare la decizii. Curând, tânărul trac avea să devină (singurul) împărat al Bizanțului. Numirea lui Iustinian a avut loc în aprilie 527, iar peste doar patru luni împăratul Iustin avea să treacă la cele veșnice.

Autor: Tomi Tohaneanu

Surse: www.britannica.com, dreptatea.ro, wikipedia.org, orthodoxwiki.org

A apărut volumul 2 al cărții POVEȘTILE MAGICE ALE DACILOR. Disponibil aici: http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-copii.html

Lasă un răspuns