Din tainele istoriei: misterul placutelor de la Sinaia

Categories ArticolePosted on

De peste 100 de ani, in subsolurile Institutului de Arheologie din Bucuresti zace uitata si prafuita o posibila comoara a istoriei romanesti: zeci de placute turnate in plumb, relatand in imagini si intr-o limba necunoscuta o cronica a regilor daci.

 

Misterul tablitelor de plumb

 

Totul a inceput pe la sfarsitul anului 2003, cand o carte stranie venea sa tulbure somnul expertilor nostri in istorie veche si arheologie. Autorul, un distins inginer pensionar, atragea atentia in scrierea sa asupra unor tulburatoare obiecte pe care le vazuse si le fotografiase in tinerete, prin anii 40, in subsolurile Muzeului de Antichitati din Bucuresti. Era in vremea razboiului. Dan Romalo era pe atunci student, si obiectele acelea bizare, pe care fusese chemat sa le fotografieze, aveau sa-l obsedeze toata viata. Era vorba despre cateva zeci de tablite de plumb, absolut fascinante, acoperite in intregime cu imagini si cu inscrisuri intr-o limba necunoscuta, o formidabila epopee imprimata pe suprafata metalului cenusiu: ostiri de luptatori inarmati cu lanci si cu scuturi, purtand in frunte stindarde, chipuri de regi si de zei, cetati impresionante, cu palate si temple decorate cu insemne heraldice, o lume uluitoare, gravata in plumb, cu o migala si cu o arta de exceptie…

Saizeci de ani mai tarziu, pasionatul inginer, acum aproape octogenar, reuseste sa publice din putinii lui bani cartea vietii sale, exploziva nu doar prin ineditul continutului ei, ci si printr-o dezvaluire socanta: pretioasele relicve de plumb din subsolul Institutului de Arheologie nu fusesera niciodata cercetate stiintific, printr-o expertiza temeinica, fiind, practic, aruncate la cos. Dan Romalo avanseaza doua ipoteze: fie aceste extraordinare obiecte sunt autentice, si atunci avem de a face cu cea mai importanta descoperire facuta vreodata in domeniul istoriei vechi, caci ele descriu cu lux de amanunte lumea disparuta a geto-dacilor, de acum 2000 de ani, fie sunt niste falsuri de o anvergura si de o ingeniozitate nemaivazute, facute candva de un geniu enciclopedic si vizionar, cu ajutorul unor mijloace necunoscute.

In cazul acesta, falsul – mai vechi de o suta de ani, ar apartine, si el, istoriei, si ar merita sa intre in cartea recordurilor, la capitolul “cele mai ingenioase falsuri”. Ambele ipoteze sunt fascinante si nasc o sumedenie de intrebari: de unde provin aceste tablite din plumb? De ce nu am auzit niciodata despre ele, fie falsuri sau nu? Iar daca sunt falsuri, atunci cine este eruditul care a reusit un fals-capodopera de asemenea proportii si, mai ales, in ce scop? Ce s-a intamplat cu obiectele acestea intre 1940, atunci cand Dan Romalo le-a vazut pentru prima data, si 2003, cand a reusit, in cele din urma, sa le faca publice? De ce nu au fost cercetate niciodata temeinic de catre istorici si arheologi?

De fapt, cautand raspunsuri la aceste intrebari, am descoperit ca povestea acestor tablite a fost invaluita de mister inca de la bun inceput, ca nimeni nu stie de unde au aparut, cine le-a adus si nici cine ar fi putut sa le produca. Ca intr-un roman politist, orice incercare de a strapunge ceata misterului, de a afla cum au ajuns aceste obiecte in subsolurile Muzeului de Antichitati, esueaza. De fapt, cel mai misterios lucru este chiar felul in care, timp de zeci de ani, aceste placute stranii si povestea pe care ele inca nu au spus-o au reusit sa evite orice fel de publicitate, orice fel de studiere stiintifica adecvata. In mod incredibil, timp de aproape o suta de ani, nu au fost nici macar inregistrate ca obiecte de inventar, astfel ca multe dintre ele au disparut, poate pentru totdeauna. E ca si cum destinul lor le-ar fi ferit de lumina reflectoarelor, ca si cum ar fi vrut sa le tina mereu in umbra, ca si cum ar fi vrut sa le piarda urma si nimeni sa nu vorbeasca despre ele.

 

Inceput de drum. Marioara Golescu, o doamna distinsa, pasionata de istorie

 

Sunt intr-un ascensor, pe cat de vechi, pe atat de silentios, luminat de un bec chior, undeva, in preajma parcului Cismigiu. Il caut pe Dan Romalo. Pana la urma, un mister este un mister si oricine are dreptul sa incerce sa-l dezlege, inclusiv un inginer pensionar, pasionat de istorie. Sun la usa. Ma primeste un tip distins si zambitor, iar apartamentul in care locuieste emana cu adevarat ceva din atmosfera anilor buni, de dinainte de razboi, ca si cum el ar fi ramas pentru totdeauna legat de timpul acela. Bem ceai parfumat, din cesti de portelan fin.

Gazda mea are pe genunchi un album vechi cu fotografii, inceputul marii sale aventuri, niste fotografii pe care le-a facut cu foarte-foarte mult timp in urma, la cererea unei prietene de familie. “Marioara Golescu – poate ca numele ei nu va este complet necunoscut – facea parte dintr-o veche familie de boieri si de carturari si, asa cum era obiceiul pe timpul acela, avea tot felul de pasiuni intelectuale. Scria poezii, calatorea, picta si se pasiona de istorie si mitologie. Marioara Golescu era prietena mamei mele, Nadejda Romalo, care-i impartasea curiozitatea si preocuparile. Ei, si de la aceasta doamna, care era istoric amator, am auzit pentru prima data de aceste placi de plumb.”

Dan Romalo se ridica din fotoliu, inalt si suplu, si-mi aduce o fotografie mica, ovala, din care ma priveste un cuplu de tineri imbracati dupa moda anilor 20. Sunt parintii lui, zambitori si frumosi, in gradina din fata unui conac superb. “Erau la conacul lor de la tara, erau alte vremuri, si pe-atunci mai existau asemenea… amatori cultivati, cum erau mama mea si Marioara Golescu, care se invartea in lumea istoricilor, publicase lucruri esentiale, un studiu despre tablourile votive din Tara Romaneasca, mergea la congrese de istorie cu Iorga, era o pasionata. Ea m-a chemat intr-o buna zi sa fac acele fotografii cu placile de plumb din subsolurile Muzeului de Antichitati. Nu aveam sa le uit niciodata.

La vremea aceea, director al muzeului era istoricul Ion Nestor, si acesta ii spusese Marioarei Golescu sa publice o carte despre ele, pentru ca un profesionist ca el se temea sa nu fie discreditat de o asemenea intreprindere. Deja, la ora aceea, placile erau considerate falsuri, fara ca nimeni sa le fi studiat temeinic si fara ca cineva sa stie de unde provin. Marioara Golescu credea ca ele ar fi fost aduse de Grigore Tocilescu, care le-ar fi primit la randul sau de la cineva. Insa aceasta informatie nu se verifica in nici un fel, pentru ca ar fi fost precizat acest lucru in arhivele muzeului sau, cel putin, in manuscrisele, in scrisorile lui Tocilescu, aflate acum la Biblioteca Academiei. Nimic, nici o referire, nicaieri. Sute de kilograme de plumb aparusera parca din neant acolo, in subsolurile muzeului, si nimeni nu stia de unde.”

Dan Romalo soarbe din ceaiul parfumat, cu un aer absent, ca si cum s-ar afla in penumbra rece a subsolului, cu placile de plumb insirate in fata sa. “Eu nu eram pasionat de arheologie, insa atunci cand am vazut placile, am ramas pur si simplu stupefiat. Fotografiam fara nici un cuvant, atat mi se pareau de inexplicabile si ciudate. In mod evident, se refereau la geto-daci, pentru ca puteai recunoaste siluetele cu caciuli specifice, si anumite semne. Numai ca asta se petrecea prin anii 1943-1944, Romania era in razboi si evenimentele se precipitau.

Pe urma au venit comunistii si a fost foarte greu, lumea veche se prabusea, familia mea pierduse totul. Au trecut decenii, fara sa uit fotografiile, dar si fara sa pot face nimic. La cutremurul din 77 s-a pierdut o parte dintre cliseele pe care le facusem, dar mama mea a salvat printr-un miracol cateva zeci. Mereu imi spunea sa ma ocup de ele, sa nu le las, sa cercetez eu mai departe. Ea credea, nu stiu de ce, ca sunt foarte importante.”

Obsesia lui Dan Romalo a prins viata abia in anii 80 si a durat multa vreme pana cand sa poata pune cap la cap toate informatiile pe care le avea. La Institutul de Arheologie, care luase locul vechiului Muzeu de Antichitati, a aflat ca tablitele pe care le fotografiase cu zeci de ani in urma disparusera, in cea mai mare parte, si ca niciodata nu fusesera luate in serios de catre nimeni. Mai ramasesera patru.

Generatii intregi de studenti trecusera pe langa ele, devenisera arheologi si istorici, dar refuzasera chiar si sa le dea un numar de inventar. In jurul lor circulau deja legende. Unii credeau ca ar fi fost plasmuite pe la sfarsitul secolului al Xviii-lea, de eruditii transilvani, altii le numeau “falsurile lui Hasdeu”, altii credeau ca placile de plumb erau copii ale unor originale din aur, gasite pe la 1873, cand se sapase fundatia castelului Peles.

Dar nimeni, nici o institutie oficiala, nici un specialist in istorie, nu cercetase pana atunci cu adevarat originea si continutul acestor relicve, nimeni nu facuse vreodata macar o analiza a materialului din care erau facute, ca sa nu mai vorbim despre vreo incercare serioasa de descifrare a semnelor inscrise pe ele. “Vedeti”, spune Dan Romalo, “problema a ramas aceeasi ca in timpul lui Nestor. Istoricii, de teama sa nu se compromita, acordand atentie unor falsuri, au refuzat sa le cerceteze cu adevarat.

Insa minime investigatii, pe care eu le-am facut mult mai tarziu, au aratat ca exista posibilitatea reala ca placile sa fie autentice. In primul rand, continutul placilor, care este profund coerent, da de gandit, amploarea extraordinara si rafinamentul cu care au fost executate, bogatia de detalii, dintre care unele fac referire la personaje si imprejurari necunoscute, toate acestea provoaca la un studiu serios al acestor obiecte, ca sa nu spun mai mult. Dar cel mai important mi se pare faptul ca apar lucruri care, la data cand placile erau semnalate prima data, pur si simplu nu fusesera descoperite.

De pilda, planurile cetatii Sarmizegetusa si faptul ca exista obiecte similare, aflate in colectii particulare, a caror autenticitate nu poate fi pusa la indoiala si care par a fi facute in acelasi mod, in acelasi stil.” Se apleaca spre mine confidential. “Unul dintre aceste obiecte vi-l pot arata.” Si, intr-adevar, scoate de undeva, dintr-un toc de piele, o medalie superba, ce pare din cupru vechi. Efigii bizare se decupeaza din carnea verde a metalului, semne stranii, cum n-am mai vazut. “Vedeti semnele? Sunt identice cu unele de pe placi.

Iar sansa ca un falsificator sa fi cunoscut piesa aceasta este practic zero. Si-apoi, poate ati auzit ca in cele din urma, cu mari eforturi, a fost facuta in Anglia o analiza comparativa a metalului uneia dintre placile de plumb, cu o scoaba dacica tot din plumb, luata de la Sarmizegetusa. Stiti care a fost raspunsul englezilor?” Ma priveste fix, lung. “Daca scoaba e autentica, atunci placile sunt autentice, in ceea ce priveste compozitia aliajului.

Este un aliaj identic cu cel dacic.” Tace, asteptand sa reactionez in fata acestui argument zdrobitor. “La Sarmizegetusa, in marele sanctuar rotund, au fost gasite resturi de turnare in plumb si argint si poate ca aceasta adevarata cronica inscrisa pe placi de plumb, aceasta adevarata dare de seama despre regii daci si despre preotii lor a fost turnata chiar acolo, in cetate. Stiu, se spune ca dacii nu aveau scriere, pentru ca nu s-au gasit prea multe inscriptii, dar daca aveau, asa cum este foarte probabil, atunci cei care scriau nu erau oamenii de rand, ci initiatii, preotii din temple. S-au gasit acolo cantitati uriase de plumb, creuzete pentru topit metalul, si asta exact acolo unde erau si templele.”

Desi se fereste sa faca o afirmatie categorica, Dan Romalo e convins ca placutele de plumb sunt cu adevarat dacice, placi de plumb turnate de preotii daci, acoperite initial cu o folie subtire de aur pur. In favoarea acestei variante sunt analizele metalului si urmele de turnare in matrite care se pot vedea. Ipoteza lui Romalo este fascinanta. Daca interpretarea pe care o da el textelor si imaginilor este corecta, atunci aceasta cronica dacica in plumb aurit ar cuprinde relatari despre capeteniile geto-dace intr-o anumita cronologie, evenimente importante, batalii si tratate de pace, si toate acestea ar fi fost insirate pe zidurile si pe stalpii sanctuarelor dacice, ca un memorial fastuos si stralucitor. Preotii ar fi fost, in felul acesta, pastratorii intregii istorii a neamului geto-dac.

 

Varianta Sinaia. Placutele de aur care au devenit placute de plumb

 

Unul din firele misterului placutelor de plumb aflate la Institutul de Arheologie din Bucuresti duce la Manastirea “Sinaia”. Legenda spune ca la saparea viitoarelor temelii ale Castelului Peles au fost gasite ingropate in pamant sute de placute din aur, care inainte de a fi topite (din motive necunoscute) au fost reproduse in plumb si daruite, de batranul rege Carol I, Manastirii “Sinaia”.

Aveam sa ajung si eu, in cele din urma, acolo, la ctitoria spatarului Mihai Cantacuzino, supranumita si “manastirea regilor”, pentru a cauta vreo urma a misterioaselor placute din plumb. Staretul Macarie Bogus mai intai a tacut lung, ascultand, apoi a deschis porti grele, dincolo de care se afla tezaurul inestimabil al manastirii, dormind intre zidurile desenate in carbune de Regina Maria. Dintr-o cutie pe care o tinea cu ambele maini, staretul a scos doua placi de plumb, acoperite cu aceeasi scriere misterioasa, cu aceleasi reprezentari. De unde, de cand sunt aceste obiecte in posesia Manastirii “Sinaia”? O mie de intrebari au ricosat pe langa parintele staret, fara ca acesta sa poata raspunde la vreuna dintre ele. Arhiva manastirii a disparut in perioada comunista, trebuie sa fie undeva, la Bucuresti poate, sau cine stie unde. Tot ce a fost inainte de 1956 a disparut, a fost luat, s-a dus…

Voiam sa plec. Misterul parea a se adanci si mai mult. Una dintre piese, rotunda, parea a fi fost facuta sa fie purtata la gat. “Stiti”, mi-a spus staretul, “ani de zile au fost uitate. De fapt nimeni nu stie de unde au aparut, dar se spune ca au aparut mai intai aici, la Sinaia. Exista oameni care le-au vazut, care le-au tinut in maini. Poate ca legenda gasirii lor la Peles, asa cum se vorbeste, este adevarata, poate ca au fost cu adevarat niste originale din aur…”

O strada incolacita ca un sarpe, urcand muntele. Intr-un ochi al strazii, infipta in carnea de piatra, se afla o casa cum n-am vazut multe. E o casa din alte timpuri, ca o cetate, cu o arcada stranie, cu brazi strangand-o in brate, cu un cer translucid deasupra. E una dintre cele mai frumoase case din Sinaia, dintre cele mai vechi si mai nobile. Inauntru, printre tablouri si teracote albe, locuieste Diana Istrate, o doamna care ar trebui sa-si aminteasca ceva despre placile din plumb.

Cu zeci de ani in urma, tatal ei, Vasile Ionescu, fost inspector silvic, le-a vazut, le-a tinut in maini. Casa ei pare o uriasa casa de papusi. Peretii sunt pictati. “Da”, zice ea, miscandu-se incet, chiar ca o papusa veche, “placutele au existat. Tatal meu a avut vreo patru-cinci, le stiu de cand eram copila. Dar la un moment dat, pur si simplu au disparut. Chiar el, la batranete, se intreba unde si cum or fi disparut. Le avea de la un fost primar al Sinaii, pe care nu mai stiu cum il chema. Se spunea ca fusesera de aur. Cine mai stie! E o vesnicie de-atunci!”

 

O portita in labirint. Aurora Petan, cercetator, doctorand la Institutul de lingvistica al Academiei Romane: “Sunt convinsa ca este vorba despre o cronica a regilor daci”

 

Iunie 2004. Pentru prima data in istoria lor, placutele de plumb din subsolul Institutului de Arheologie din Bucuresti fac subiectul unei comunicari stiintifice, organizate sub egida Academiei Romane. Aurora Petan, o tanara cercetatoare in lingvistica, cu specialitatea latina si greaca veche, sustine o comunicare legata de ele, incercand sa starneasca interesul lumii stiintifice. La o prima evaluare, temerara cercetatoare considera ca limba in care au fost scrise tablitele nu este o limba inventata de cineva, ci a fost candva o limba vie. Ba si mai mult, ca am putea avea de-a face, intr-adevar, cu limba vechilor geti. O teorie indrazneata, greu de acceptat de catre mediile academic-conservatoare, si pe care ne-am grabit s-o aflam chiar de la autoarea ei.

Sunteti lingvist, expert in limbi clasice. De ce va intereseaza aceste tablite de plumb, atat de controversate?
– Pentru ca sunt scrise intr-o limba necunoscuta si pentru ca n-au fost cercetate niciodata de un lingvist. Am aflat despre tablite in 2003, din cartea domnului Romalo, si mi s-a parut ceva extraordinar. Mi-am spus ca daca sunt falsuri, sunt atat de bune incat merita cercetate. Mi s-a parut o provocare, un subiect de cercetare pasionant. Cartea domnului Romalo are meritul de a fi pus in discutie, pentru prima data dupa o suta si ceva de ani, aceste obiecte, dupa parerea mea, senzationale. Ar putea fi vorba despre o arhiva si in acelasi timp despre o cronica a regilor daci, despre care nu s-a vorbit niciodata public si care a fost ignorata. Se stia despre aceste placi de la sfarsitul secolului al Xix-lea, dar nimeni nu a avut curajul sa le puna in discutie, pentru ca, in mod evident, ar fi bulversat toata “istoria oficiala”. Si asa, nefacand altceva decat sa le prezint, fara nici o interpretare, am starnit nervozitatea expertilor. Chiar daca avem a face cu niste falsuri, ele sunt geniale, unice prin complexitatea lor. Presupusul falsificator a inventat in acest caz o limba. Eu nu mai cunosc ceva asemanator. Si-apoi, poti plasmui o piesa, doua, trei, dar nu zeci de piese care cuprind nume, imprejurari, razboaie, negocieri, detalii uluitoare despre o intreaga epoca, pe care le ghicim mai curand din reprezentarile grafice decat din scris. In prezentarea mea de la Academie, m-am limitat sa fac o sinteza a tuturor acestor ipoteze, cu argumentele pe care le aveam la vremea respectiva, fara sa incerc, deocamdata, interpretari ale textelor.

Impartasiti opinia lui Dan Romalo (care, demonstrata, ar deveni fulminanta), ca ar putea fi vorba de limba geto-dacilor?
– In cea mai mare parte, placutele sunt scrise intr-un alfabet grecesc, dar mai sunt si alte alfabete acolo, necunoscute. Intr-adevar, limba in care sunt scrise este necunoscuta. Putem citi ce scrie, dar nu putem intelege decat numele proprii, nume de regi, de cetati, de triburi. Posibilitatea ca aceasta sa fie limba geto-dacilor este reala, in masura in care se va dovedi ca placile sunt autentice. Nu sunt scrise in latina, nici in greaca, nici in iraniana, nici in slava, si deci, prin eliminare, nu poate fi decat limba lor. Sunt si litere care corespund unor sunete ce nu existau in greaca, dar existau in aceasta limba, iar aceste semne se pot regasi, mult mai tarziu, in limbi slave, ca rusa si sarba. Implicatiile acestei chestiuni sunt enorme.

– Cat de vechi sunt evenimentele la care face referire aceasta presupusa cronica in plumb a geto-dacilor?
– Cele mai vechi evenimente relatate in desene si in texte se refera la Dromichete, deci secolul al IV-lea inainte de Hristos, dar trebuie sa spun ca exista nume si date despre personaje neatestate de alte surse istorice si care ar putea fi mai vechi decat Dromichete. Evenimentele relatate se intind pe aproape cinci secole, pana inaintea invaziei romane. Ei bine, se poate vedea imediat ca ele nu sunt unitare, ca sunt multe maini care au lucrat la ele, dupa cum sunt folosite mai multe alfabete la redactare si mai multe stiluri de decoratiuni. Exista chiar si un alfabet necunoscut, care pare anterior alfabetului grecesc. Chiar daca nu sunt de acord cu interpretarea d-lui Romalo, cred ca limba in care sunt scrise textele nu este o limba inventata, ci ca a existat cu adevarat, ca limba vie. In plus, ar fi vorba, de fapt, despre o civilizatie necunoscuta, neatestata niciodata pana acum la adevaratele ei dimensiuni si valori. Pe aceste placi sunt reprezentate cladiri, divinitati, arme, simboluri, scene de lupta, o intreaga lume, detalii de viata, de organizare militara, sunt mai multe date decat am fi visat vreodata sa avem despre lumea dacilor. Un motiv serios pentru a pasi pe un drum atat de riscant. Pur si simplu, misterul care pluteste asupra acestor obiecte ma fascineaza si cred ca e normal sa incerc sa aflu tot ce pot.

Cum va explicati ca aceste obiecte senzationale au fost tratate, totusi, de catre specialisti drept niste falsuri, chiar de la inceput?
– Au fost tratate astfel datorita aspectului. Aratau foarte bine, deci concluzia imediata era aceea ca nu pot fi decat niste falsuri. Nimeni nu s-a gandit la posibilitatea ca suportul, deci plumbul, sa fi fost “nou”, din secolul al XIX-lea, dar continutul sa fi fost autentic. Eu nu cred ca placile sunt antice, ci ca sunt copii ale unor originale antice disparute, fie ele din aur sau nu. In plus, descoperirea era mult prea senzationala pentru niste oameni de stiinta incremeniti in prejudecata ca dacii nu aveau scriere si nu aveau reprezentari iconice. Atitudinea reticenta, conservatoare a specialistilor este explicabila. In plus, ea vine in urma unor exagerari facute din motive politice in perioada comunista, referitoare la civilizatia geto-dacilor. Dar exagerari sunt si acum, cum au fost mereu in timp, asta nu trebuie sa impiedice o cercetare stiintifica onesta si lipsita de prejudecati a oricarui subiect, indiferent cat de incomod ar fi el la un anumit moment.

Sperati sa le descifrati? Sa recuperati limba pierduta a geto-dacilor?
– Da. Cred ca in cele din urma voi reusi sa le descifrez. Perspectiva aceasta, a recuperarii unei misterioase limbi pierdute, ma hipnotizeaza.

 

Au cuvantul specialistii

 

Institutul de Arheologie din Bucuresti, fostul Muzeu de Antichitati, se afla intr-o cladire fabuloasa, care ar merita ea insasi sa fie subiectul unui reportaj. De o frumusete extraordinara, purtand pecetea nobila a anilor interbelici, ea pare parasita. Chiar si statuia lui Vasile Parvan, aflata in mica gradina din fata, s-a lasat cotropita de vegetatie si tristete. Pietre romane risipite peste tot, statui decapitate si alte relicve istorice dau o si mai mare impresie de parasire. Arheologia romaneasca este saraca. Dar acesta este un alt subiect.

Intru la subsol unde, in sfarsit, pot cantari cu mainile mele, pot pipai ceea ce a mai ramas din placile de plumb. Unele dintre ele, cele mai mari, au vreo 10 kilograme. Sunt mii de semne acolo, sute de personaje migalite in plumb, atat de sofisticate, incat pur si simplu nu-mi pot imagina cum au fost turnate, cine si cum a putut face matritele in care aceste adevarate hieroglife sa fie imprimate invers si de la dreapta la stanga, pe negativ. Sunt uluitoare. Fac fotografii. Placile stau aici de un veac. Daca e adevarat ca au existat sute de tablite identice, arhiva dacica a cantarit tone intregi de plumb. Ce falsificator sa se incumete la o asemenea munca sisifica?
Mai tarziu, in biroul arheologului Alexandru Vulpe, directorul institutiei. Aceeasi atmosfera de noblete decrepita imprima locului un aer usor fantast.

Alexandru Vulpe: “Placile sunt 100% un fals. Genial, e drept, dar un fals”

– Sunt aproape o suta de ani de cand in subsolurile Institutului de Arheologie din Bucuresti zac, uitate si necercetate, zeci de placute de plumb, pe care unii cercetatori le considera o cronica a regilor daci…
– Am mai spus o data, intr-un interviu, sunt niste falsuri.

Ipoteza dvs. a fost dovedita stiintific? Doamna Aurora Petan, cercetator in domeniul lingvisticii, este de alta parere…
– Doamna Petan ar trebui sa se ocupe de lucrurile la care se pricepe. Daca ar fi stat de vorba cu noi, cred ca o puteam lamuri, pentru ca este o cercetatoare serioasa.

Placutele de plumb aflate in custodia Institutului de arheologie au fost studiate vreodata temeinic?
– Bineinteles. Chiar si eu le-am studiat in tinerete. Dupa cateva ore, mi-am dat seama ca sunt falsuri. De altfel, le stiam ca falsuri, pentru ca Vasile Parvan le vazuse si el si credea acelasi lucru. Generatia de dupa Parvan, la fel, le-a considerat niste falsuri, sunt niste falsuri din secolul al Xix-lea. Noi le putem data dupa anumite criterii.

Ce parere aveti despre originea lor? Sunt ele, asa cum s-a spus, copii ale unor placi de aur care au fost topite?
– Asta este o nascocire. Nu exista nici o dovada a existentei unor placi de aur. Asta o sustin cei care cred ca ele sunt autentice, pentru a crea o falsa disputa.

Au fost gasite la Sinaia?
– Au ajuns la Manastirea “Sinaia”, dar cred ca au fost facute in alta parte. De fapt, nu se cunoaste deloc istoria lor, de unde provin. Ceea ce putem spune este faptul ca ele au ajuns la noi (in cladirea fostului Muzeu de Antichitati, actualul Institut de Arheologie) la inceputul secolului al Xx-lea. Nu au avut niciodata un numar de inventar, pentru ca au fost considerate, inca de la inceput, falsuri. Ele nu au nici astazi un asemenea numar. Au stat pur si simplu in depozitul muzeului. Eu le stiu acolo dintotdeauna, puse intr-un cos.

Cate au fost initial? Cate au disparut?
– Nu stiu precis, dar au fost pana intr-o suta. In momentul de fata, noi mai avem 31 sau 35, nu stiu exact, si mai exista si in alte locuri, cred ca in total mai sunt vreo 50. Atunci cand stii ca sunt falsuri, nu-ti pierzi vremea. Aici problema care se pune este cine le-a facut.

Si in ce scop, nu? Un asemenea fals de proportii trebuie sa fi avut un scop precis: gloria unei descoperiri, faima sau bani.
– Nu va impresionati! Nu este asa de greu de facut un asemenea fals. Faptul ca e in plumb… nici macar nu a costat asa de mult. Scopul? Ca sa poti sa raspunzi ar trebui sa faca cineva, intr-adevar, un studiu. S-au ocupat unii, dar nu au scris. Eu le-am preluat de la generatia dinaintea mea, drept “falsurile lui Hasdeu”. Hasdeu a facut falsuri, se stie. Ceea ce putem spune noi este ca acela care a facut aceste falsuri era un om de cultura. Cunostea principalele izvoare ce privesc istoria Daciei si care erau la dispozitia oricarui om cult in secolul al Xix-lea, cunostea cartile despre Columna lui Traian si alte lucrari care erau disponibile atunci, plus ca avea notiuni de filologie. Hasdeu este suspectul principal, pentru ca el a mai incercat sa faca niste falsuri, chiar sa vorbeasca despre un alfabet getic in disputa lui cu Grigore Tocilescu. Pentru a avea siguranta acestei ipoteze ar trebui ca cineva sa se ocupe, sa caute in arhiva Academiei, sa gaseasca indicii. Dar Hasdeu nu e singurul suspect. Pe la 1880, a fost un adevarat curent de scoatere in evidenta a culturii dacice. Tot atunci, Nicolae Densusianu a emis acea carte care a facut valva, Dacia Preistorica, si in care afirma ca nu noi suntem urmasii Romei, ci ca romanii ar fi urmasii dacilor. Adica, dacii vorbeau deja o limba latina. E o absurditate. Evident, nici un om de stiinta nu ia aceasta teorie in serios. In 1880, asemenea carti erau destul de la moda in Europa. Si ca sa revenim, ar mai putea fi un cerc de suspecti, de pe vremea Mariei Tereza, pe la sfarsitul secolului al Xviii-lea si inceputul secolului al Xix-lea, cand s-a vehiculat ideea unei Dacii mari, integrata in imperiul Austro-Ungar. Si atunci au aparut o serie intreaga de falsuri, chiar de la cabinetul numismatic din Viena. Dar eu nu cred in aceasta ipoteza. Cred ca falsurile sunt mai tarzii.

Care sunt argumentele care sustin ipoteza ca ar fi falsuri?
– Din punctul de vedere al textelor de pe tablite, veti vedea ca ele nu tin seama decat de ceea ce se cunostea la momentul acela, adica pana la 1900. Tot ce s-a descoperit dupa 1900 nu figureaza pe ele. Ulterior, s-au descoperit inscriptii importante care, daca ar fi fost cunoscute, ar fi trebuit sa existe pe placi. De pilda, inscriptia despre Burebista, de la Dionisopolis, care s-a descoperit in 1905. Va mai dau niste exemple. Cetatea de la Cumidava apare pe tablite ca la Ptolemeu, Comidava. Autorul falsului nu avea de unde sa stie ca in 1942 avea sa se descopere o inscriptie, la Rasnov, in care era scris Cumidava. Pai daca era scris de un dac, ar fi scris asa, in limba lui, nu in greceste. Apoi, ar mai fi iconografia. Toate reprezentarile sunt acelea care se cunosteau pana la 1900, or astazi, noi stim considerabil mai mult decat ceea ce se cunostea atunci. N-am facut un studiu exact, dar majoritatea sunt imagini preluate de pe Columna Traiana si imagini ale unor culte orfice, deci nu este ceva nou.

Cetatea Sarmizegetusa a fost descoperita mult mai tarziu decat au fost facute placile, si totusi, este reprezentata cu destula fidelitate fata de modelul real…
– E facuta atat de schematic, incat orice reprezentare de castru roman sau de cetate medievala ar fi corespuns la fel de bine. In orice caz, toti inaintasii mei au fost de acord cu acest lucru. Eu m-am ocupat de ele cand aveam 24 de ani si mi-a trebuit o zi sa-mi dau seama ca sunt falsuri. Altii, cum a fost Horatiu Crisan, si-au dat seama intr-o ora. Singurul lucru la care trebuie raspuns este cine le-a facut.

Mai exista un argument in favoarea autenticitatii tablitelor: analiza materialului, efectuata in Anglia. Plumbul s-a dovedit la fel de vechi ca cel folosit in urma cu 2000 de ani de catre daci…
– Nu cred ca rezultatele analizei de material sunt concludente in asa masura incat sa tragem concluzii.

Alexandru Suceveanu, director adjunct al Institutului de Arheologie din Bucuresti: “Dan Romalo a facut un imens serviciu culturii romane, deschizand calea unor cercetari care vor lamuri, in cele din urma, problema”

– D-le Suceveanu, sunteti semnatarul prefetei cartii lui Dan Romalo, “Cronica apocrifa pe placi de plumb”, in care, spre lauda dvs., va declarati de acord cu faptul ca placutele de plumb merita a fi studiate. Ar fi si timpul! Se fac o suta de ani de cand zac in depozitele Institutului de Arheologie din Bucuresti, de unde mai dispar, mai apar…
– Nu cred ca au fost vreodata disparute cu adevarat. Eu le stiu de 30 de ani, de cand am venit in institut, si de la inceput am avut o reticenta fata de ele. Poate pentru ca nu stim de unde provin. Nu au fost gasite intr-un context arheologic si asta le face necredibile.

Daca ar fi autentice, atunci ar produce un adevarat seism in istoria noastra si a limbii romane, nu-i asa?
– E adevarat, pe placutele “puse in circulatie” de Dan Romalo, in afara de nenumarate reprezentari, apare o scriere predominant greaca – dar si de alta sorginte -, in care numele proprii descifrabile indica o realitate geto-dacica la confluenta intre era pagana si cea crestina. Dan Romalo face o investigatie prudenta, luand in calcul permanent posibilitatea ca placile sa fie niste falsuri, dar inclinand, totusi, cu toata prudenta, spre caracterul autentic al acestora. Daca placutele ar fi autentice, atunci da, ar putea fi vorba despre limba geta. Toate acestea trebuie formulate cu mare prudenta, pentru ca stiti bine deserviciul pe care-l fac diletantii tracomani, cand e vorba de asemenea ipoteze de lucru.

L-ati ajutat pe Dan Romalo sa faca in Anglia acea analiza a aliajului din care sunt facute placutele, in comparatie cu un aliaj dacic. Erau identice. Ce parere aveti?
– Intr-adevar, acesta este unul dintre argumentele care in ochii mei atarna greu in favoarea ideii ca ar fi autentice, dar ramane posibilitatea ca falsificatorii, foarte inventivi, sa se fi gandit la structura aliajului de la bun inceput. Un alt argument care poate fi luat in seama ar fi reprezentarea cetatii Sarmizegetusa, care avea sa fie cunoscuta arheologic dupa 1939, cand nu se mai punea problema unor asemenea falsuri, numai ca si aici ar fi diverse explicatii posibile. Impartasesc opinia domnului Romalo, ca daca aceste obiecte sunt opera unor falsificatori, atunci avem de-a face cu niste falsificatori absolut geniali. Cunostintele lor in ceea ce priveste autorii antici sunt remarcabile, ca si capacitatea lor de a integra aceste date intr-un sistem lingvistic coerent. Sigur, una e sa falsifici doua-trei piese, si alta e sa inventezi o adevarata biblioteca de plumb antica, cu un scop ce ramane deocamdata ascuns.

– Care este parerea dvs. personala despre placile de plumb?
– Recunosc greutatea argumentelor pe care le aduce d-l Dan Romalo, neuitand nici o clipa dificultatile in acceptarea lor. Dan Romalo a facut un imens serviciu culturii romane, deschizand calea unor cercetari care probabil vor lamuri, in cele din urma, problema placutelor. Singura cale de a expune problema lumii stiintifice era publicarea lor.

Acad. Virgil Candea: “Cercetarea oricaror relicve ale trecutului este o datorie sacra a stiintei”

(Fragment din postfata cartii lui Dan Romalo, “Cronica apocrifa pe placi de plumb?”)
“Stimate domnule Dan Romalo,
In urma cu cativa ani, ati avut bunavointa sa-mi comunicati interesul dvs. pentru ansamblul de inscriptii si imagini criptice pe placi de plumb – originale sau reproduceri fotografice – pastrate la Muzeul National de Antichitati din Bucuresti, piese carora v-ati consacrat din tinerete eruditia si eforturile. Rezultatele cercetarilor dvs. le-ati prezentat in cartea Cronica apocrifa pe placi de plumb?, care apare acum in editie definitivata. Am parcurs cu atentie lucrarea si sunt convins ca cititorii ei, specialisti sau amatori cultivati, vor pretui dupa cuviinta initiativa dvs. de a atrage atentia asupra acestor piese enigmatice, chiar daca nu va vor impartasi integral solutiile si ipotezele. Va incurajez demersurile, animate de pasiunea dvs. sincera pentru mai buna cunoastere a inaintasilor nostri si de convingerea ca cercetarea oricaror relicve ale trecutului este o datorie sacra a stiintei. V-am indemnat sa faceti neintarziat publice misterioasele texte si imagini care, indiferent de natura lor – originale sau falsuri -, au dreptul la atentia si verdictul autorizat al savantilor. Repet, chiar falsurile se cuvin studiate, pentru ca furnizeaza informatii utile despre motivatiile, imprejurarile, data, autorii si procedeele confectionarii lor (dovada studiile actuale privitoare la falsurile monetare). Ignorarea apriorica a pieselor suspecte intemeiata pe prejudecati sau teama de discreditare nu se justifica”.

 

sursa: Formula AS

A apărut volumul 2 al cărții POVEȘTILE MAGICE ALE DACILOR. Disponibil aici: http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-copii.html

46 comments

  1. Inca odata spun: Ne meritam soarta.. Daca un strain englez sau francez aparea cu niste placute gasite pe la ei prin beci toata “floarea” istoricilor nostri cadeau in extaz si admiratie…

  2. “…zeci de placute turnate in plumb, relatand in imagini si intr-o limba necunoscuta o cronica a regilor daci.”

    Hahaha, nu e nicio limba necunoscuta, e greaca.
    Placutele alea sunt un fals atat de ordinar ca pana si un copil, putin mai istet, si-ar fi dat seama

  3. ATENTIE!

    Daca se inlocuieste vreunul din “falsuri” cu placi de plumb turnate acum sau daca mai dispare vreo tabla stiti ce va asteapta.

    La fel cum stiti bine de cine sunteti monitorizati.

  4. civilizatia actuala are la baza Biblia cu povestile ei. Cum sa fie acceptat cewa care contrazice totul, care ar da peste cap o sumedenie de constructii mentale, inoculate de secole? Cu placile astea si nu numai cu ele, e o poveste, de ce nu sunt puse in lumina reflectoarelor? Asa zisii istorici romani au fost si sunt antinationali, imi amintesc ca au fost de acord sa infiinteze Insitutul de Tracologie numai la ordinul lui Ceausescu, bulgarii aveau un institu de tracologie iar noi nu. Papa Wojtyla a declarat ca a venit in “gradina Maicii Domunlui” si stia ce spune. tocmai asta e buba, cum sa fie aici locul cel mai imortant al antichitatii! Problema nu se pune nici istoric si nici stiintific, se pune politic!

  5. HAhaha – prea-cinstita lichea romalista(istemnistem?!), multe sunt in greaca, insa celelalte iti fac gura punga.

    O sa dam cu voi de pamant pana o sa va iasa tot romanismul din cap, diavol mic!

  6. tablitele studiind si biblia gotica am gasit foarte multe similitudini atat specifice cat si nu numai intra cuvintele si numele de pa tablitele de la sinaia si cele din gotica. gotii vorbeau limba getica. m-am lamurit. de aici reiesind clar ca limba gotica era unul din dialectele geto-sarmatice care se vorbeau peste prut si pana la marea baltica si unele zone din scandinavia. si reiese un lucru extraordinar si anume ca noi poporul roman vorbim exact cu foarte mici diferente desigur ca a trecut timp mult dar noi folosim azi cuvintele de pe tablitele de la sinaia si totodata gotica.

  7. Daca va intalniti cu acesti specialisti care ne (contra)fac istoria, intrebati-i cand s-a sfarsit cu Fratia Cavalerilor Traci, fiindca au toate datele de vreo jumatate de veac. Apoi sa-i intrebati cum de nu le-a atras atentia nimic din ce este ciudat pe columna, doar asta le e meseria.

    Dar mai bine o sa-ntreb eu Vulpea inainte sa o jupoi.

  8. – In primul rand numele manastirii SINAIA vine de la muntele evreilor SINAI
    deci preotii din vechime au tradat credinta proprie a neamului dac,si au
    importat crestinismul
    – Nu e de mirare ca sunt tradatori ! deoarece cum spune Vitalie Ustroi
    ca aceste plăci s-ar fi păstrat de-a lungul secolelor în grija inițială a preoților daci, fiind apoi transmise urmașilor lor – preoții creștini,care
    dupa ce au uns un rege venetic pe Carol si o regina venetica Maria,le-au
    dat acestora placutele dacice din aur…in schimbul unor interese bisericesti.
    -Aurora Petan spune,,Este mult mai logic ca un asemenea tezaur să fi fost ascuns într-o zonă ferită, posibil într-un loc considerat sacru, accesibil preoților sau celor inițiați. Plăcile inscripționate la Sinaia NU constituiau un tezaur obișnuit, ele nu erau valoroase doar prin aurul din care erau confecționate. Valoarea excepțională consta în faptul că ele reprezentau „identitatea” neamului dac. Căderea lor în mâinile dușmanilor și distrugerea lor ar fi echivalat cu anularea întregii istorii consemnate în aceste plăci, cu ștergerea din memorie a acestui neam și a faptelor și tradițiilor sale” – va e clar cine sunt dusmanii ?!

  9. Informeaza-te in legatura cu alfabetul pelasgilor…si incearca sa faci o comparatie intre caracterele folosite de ei si cele din alfabetul grecesc.Apoi incearca sa faci o asemanare intre alfabetul pelasgilor si cel folosit pe placutelor de la Sinaia.

  10. Putem spera că adevărul va ieşi la iveală, chiar dacă, pentru o clipă, pare că am pierdut totul. Dar ne vom ridica în picioare mai puternici – fiindcă suntem Daci!

    Cu Dumnezeu Înainte!

  11. cuvinte din limba suedeza de astazi:

    matian- a manca

    flickan-fata, fiica

    erbujuda-a da, a darui

    smitern-a fugi, a merge

    flyen-a fugi

    papa-parinte

    tappa bort-a pierde ceva

    agera- a fi ager

    greta- a se tangui

  12. trebuia tinut mare cont de acest regat mare sau chiar imperiu gotic de la carpatii orientali pana la caspica si care era format din conglomerat format din: geti(geti autohtoni cat si geti veniti din scandinavia), sarmati, bastarni. posibil si carpi.

  13. multi ii numeau pe acestea si sciti. dar acestea in special erau masagetii stramosii care ajunsesera sa colinde drumuri lungi pana in scandinavia. suedia si apoi danemarca. scitii in speta cei din stepele ucrainei, marea caspica erau europenii blonzi clasici.

  14. nu este exclus ca si familia basarab sa fi fost o urmasa dintre cele ale neamurilor gotilor/getilor care trecusera in moesia. in abreviarul numelor gotice figureaza numele de sarabon. iar pe dan fratele lui mircea cel mare(cel batran) unii l-au numit fiul lui saraba. alt element este cel al stemei vulturul. iar neamurile getice din stepele ucrainei si mai tarziu la goti si in cultura santana de mures este reprezentat ca figurina prelucrata in aur a gotilor vulturul. si in arta vizigota in spania este reprezentat mult vulturul.

  15. se gasesc si multe cuvinte gotice in biblia gotica care au terminatii:

    abraba- a fi mare in ceva, a detine mult de unde este si cuvantul de azi aberant, aberatie iar pe tablitele de la sinaia este birau a fi mare

    wairthaba- a fi cu vrednicie, a fi biruitor pe tablitele de la sinaia este birui

    ga-fehaba- a infaptui

    hauhaba, etc

  16. e gasesc si multe cuvinte gotice in biblia gotica care au terminatii:

    abraba- a fi mare in ceva, a detine mult de unde este si cuvantul de azi aberant, aberatie iar pe tablitele de la sinaia este birau a fi mare

    wairthaba- a fi cu vrednicie, a fi biruitor pe tablitele de la sinaia este birui

    ga-fehaba- a infaptui

    hauhaba, etc

  17. DUPA OPINIA MEA EX REGELE MIHAI TREBUIE SA STIE CEVA ..PENTRU CA REGELE CAROL A TOPIT PLACUTELE ORIGINALE DIN AUR SI A DAT ORDIN SAU PREOTII CARE LE-A OFERIT PLACUTELE ORIGINALE AU COMANDAT SA SE FACA COPIILE DE PLUMB CA SA NU AIBA CONSTIINTA PATATA CA NU AU DUS MAI DEPARTE ISTORIA DACILOR ..
    NUMELE MEU ESTE DE ORIGINE DACA STANA CARE INSEAMNA STANCA , DE NECLINTIT ….IAR NUMELE DE FAMILIE ESTE REBIGAN ..CARE IN ROMANIA A INCEPUT SA DISPARA PENTRU CA S-AU NASCUT MAI MULTE FEMEI DECAT BARBATI SI INCEPE SA SE PIARDA UN NUME DE FAMILIE DESTUL DE RAR IN ROMANIA ,,,DAR CIUDAT ESTE CA INCEPAND SA-MI FAC ARBORELE GENEALOGIC AM GASIT O MULTIME IN FILIPINE …ASA CA POT SA-MI IMAGINEZ ORICE ,,,UNU CA DESCENDENTII MEI ERAU NOMAZI SI AU AJUNS PE ACOLO CU MII DE ANI IN URMA ..DOI ..CA ..EI AU VENIT DE PE ACELE MELEAGURI CA NOMAI SI S-AU ASEZAT AICI …RADACINI AM DIN SATUL ONCESTI CARE APARE DOCUMENTAT ODATA CU APARITIA PRIMILOR FRATI REBIGAN IN ACEST SAT -ONCESTI JUDETUL GIURGIU ,,UNII DIN URMASI AU PLECAT LA BUCURESTI IAR UNUL PRIN BRAILA ..IN REST IN GIURGIU ,,AM MAI GASIT UN REBIGAN PRIN STATELE UNITE SI UNUL IN MEXIC CARE NU MI-A RASPUNS LA E-MAIL DAR SURPRIZA A VENIT DUPA CUM V-AM MAI SPUS DIN FILIPINE …O MULTIME ,,,SI MI-A FACUT O SURPRIZA PLACUTA CA TOTI ARATA BINE, EDUCATI , BINE IMBRACATI , BINE SCOLITI SI BUNI TURISTI SI PETRECARETI …DAR NICI UNUL NU ARE FATA EUROPEANA -CAUCAZICA CUM SE SPUNE …DACA CINEVA IMI POATE DA O EXPLICATIE SI DE UNDE PROVINE NUMELE DE REBIGAN DE CE ORIGINE AR FI ….? SA-MI SCRIE LA E-MAIL [email protected] VA MULTUMESC ….SUNT O DACA?….PE SOTUL MEU IL CHEMA MUDAVA …NUME DACIC DEASEMENEA, BLOND ,OCHI MARONII CU REFLEXE VERZI ,,MAMA LUI SI CEILALTI FRATI SI SURORI TOTI BLNZI CU OCHII VERZI SI ALBASTRII …TOTI PARCA VENITI SAU COBORATI DE PE COLUMNA LUI TRAIAN ….CIUDATENII SI IN REST ASA CUM ESTE VIATA ,,,,MISTERE ,,VA MULTUMESC MI-ASI DORI SA AM SI EU O TABLITA SI DE PLUMB SI ASA FALSA CUM SE SPUNE ..IMI SE PARE FOARTE INTERESANT ARTICOLUL SI ISTORIA PLINA DE MISTERE ALE ACESTOR TABLITE …DACA AU FOST GASITE LANGA CASTELUL PELES ..EX REGELE MIHAI TREBUIE SA STIE CEVA DE ELE …DAR CUM EL ESTE ATAT DE LAS CA SA POATA SPUNE ADEVARUL SI ALTE ADEVARURI PE CARE LE STIE SI NU VREA SA LE SCRIE …NU MAI COMENTEZ DECAT CA DOAR S-A FOLOSIT DE PE URMA POPORULUI ROMAN SI INCA MAI SUGE DE PE URMA LUI CEL PUTIN ARE DATORIA SA SPUNA TOATE ADEVARURILE PE CARE LE STIE SI LE-A TRAIT IN DIFERITE EPOCI ALE ISTORIEI ROMANIEI ,,,,SI DESPRE VIATA LUI ,,SI DESPRE COPILUL PE CARE-L ARE CU PRIMA SOTIE ,DESPRE CARE NU VREA SA VORBEASCA PENTRU CA NICIODATA NU L-AM CREZUT CA ESTE UN ADEVARAT BARBAT …NU COMENTEZ MAI MULT ..SPERAM CA PLACUTELE VOR FI ELUCIDATE CEL PUTIN CINE LE-A TURNAT IN PLUMB SI CU CE SCOP …SI POATE CINEVA SA-MI SPUNA CE ORIGINE ARE NUMELE DE FAMILIE REBIGAN …MI-A SPUS CINEVA CA AR VENI DE LA RABIN-GAN CEEA CE INSEAMNA RABINUL DIN PARC ..CA AR FI DE ORIGINE EVREIASCA …NU STIU ,,,SI AICI IN ROMANIA PE CEI PE CARE-I CUNOSC SUNT DIN RAMURA DIN SATUL ONCESTI -GIURGIU …ALTA RAMURA NU CUNOSC PERSONAL .CI DOAR DIN INTERNET PE CEI MULTI DIN FILIPINE DAR CARE NU SEAMANA CU MINE SAU CU NICI UN REBIGAN DIN RAMURA NOASTRA …VA MULTUMESC

  18. Plăcuțele de la Sinaia sunt scripturile neamului geto-dac. Ele conțin un cifru, care luminează rostul lor iar rostul lor este, cunoașterea obârșiei și credinței neamului. Este într-adevăr, actul de naștere și botez prin foc.Acest neam are înscris genetic, destinul păsării foenix.S-a născut în dreapta credință,decade din necredință și renaște prin intervenție divină, pentru că Dumnezeu a ales spațiul acesta ca poartă spre viață.

  19. Alfabetul e grecesc, insa limba folosita, nu. Placutele provin din mai multe zone si din mai multe epoci. Unele folosesc un alfabet grecesc occidental, in timp ce altele folosesc un alfabet grecesc ionian (care folosea omega si eta).
    Pe langa litere grecesti, pe unele placute apar si simboluri asemanatoare hieroglifelor egiptene sau simboluri folosite pt limbile hamito-semite (unii spun ca ar fi simboluri tamga)
    Legat de autetnticitatea limbii folosite, Aurora Petan (linvist) spune:
    “În ceea ce priveste limba din tãblite, aceasta are toate caracteristicile unei limbi naturale. Nu pare deloc sã fie o limbã creatã. Are extrem de multã varietate. Numele lui Burebista spre exemplu, e scris în vreo 15 feluri, ceea ce este greu de imaginat pentru un falsificator. Existã foarte multã variatie foneticã. Toate cuvintele au variante. Existã chiar indicii de variatie dialectale. Tãblitele dacilor si cele ale getilor prezintã diferente clare dialectale. Existã cuvinte care apar în anumite contexte. Existã structuri fonetice conditionate. Ori, aceste lucruri nu puteau fi imaginate de cineva care nu avea la îndemânã instrumentele actuale. Sã generezi o limbã care sã aibã cuvinte care sã aparã numai în anumite contexte, e imposibil. E vorba de mii de cuvinte. Limba din tãblite nu are nici un atribut al unei limbi artificiale.”

  20. Inteleg ca a aparut si un dvd cu documentarul despre tezaurul dacic de la Sinaia. Stie cineva pe unde se gaseste de vanzare, ca l-am cautat peste tot pe net?

  21. Toate aceste pareri furnizate de “experti istorici” sunt speculatii personale. Ref la subiect “tablite Sinaia” element real, mandatoriu pt evaluare este materialul de baza (aliaj Pb). Nu sunt specialist in istorie dar am citit o data ceva scris de un om destept ref la datare istorica “oasele vorbesc”. In acest caz Pb vorbeste. Restul sunt speculatii.

  22. Din moment ce s-a speculat, si pe buna dreptate, ca nu toate aceste tablite de plumb au fost gasite/recuperate, cum poate Alexandru Vulpe sa foloseasca ca argument faptul ca “tot ce s-a descoperit dupa 1900 nu figureaza pe ele”? Sigur ca nu figureaza daca nu esti in posesia lor.

  23. Daca ar vedea acum stramosii nostri cum istoria scrisa de ei pentru noi, urmasii lor, zace uitata prin beciuri, sau aiurea, si ignorata cu buna stiinta tocmai de cei mai eruditi dintre istoricii acestei tari, care se minuneaza de unde or fi aparut, cred ca si-ar dori sa uitam ca ei au existat vreodata, si ca avem vreo legatura de sange cu ei, nu le facem cinste. Poate ca ei cu multa truda si sacrificii au scris acele tablite de-a lungul multor generatii, le-au transmis cu sfintenie din generatie in generatie, pentru ca noi sa stim cine suntem, iar noi ne minunam gandindu-ne cine n-o fi avut de lucru sa falsifice atatea sute de tablite, sa inventeze alfabete, principala problema care se pune fiind descoperirea falsificatorului. De s-ar demonstra ca tablitele, sau textele acestora, sunt autentice, toti istoricii astia ancorati in complexe personale si prejudecati ar trebui exilati, si sa li se retraga cetatenia romana. Am zis!

  24. simplu…studii facute ADN.. suntem cel mai vechi popor din europa.

    studii facute de italieni si americani : limba daca este baza latinei.

    si grecii cand au invatat sa scrie? de unde stiu eu de unde au alfabetul? e inregistrat la o.s.i.m ? sunt coaste de lup de 35.000 ani folosite la numerotare. cine poate stii daca alfabetul grecesc este propriu 100% ce litere din el au importat?

    500 de ani ocupati de turci, nu suntem musulmani nu vb turceste. dupa 163 ani si 14% teren ocupat ne declaram latini?

    placutele de plumb 100% nu plac autoritatilor fie ele comuniste sau nu…iar specialistii nostri sunt romani…a zis unu acum 100 de ani ca sunt false, asa ramane in veci, de ce sa cada in penibil cand are salariu asigurat la stat?

    un castel din carti de joc…asta este fiecare descoperire noua..cum sa strici munca inaintasilor in ale istorie?

  25. Lucru ciudat este ca nu exista o consemnare a placilor de aur direct de la Carol I, ceea ce nu face sens.Daca el a dispus executatarea copiilor din plumb, atunci e clar ca nu vroia sa ingroape problema ci doar vroia aurul din ele din diferite motive (daca e vreun adevar in povestea asta) pentru ca altfel pur si simplu nu dispunea executarea copiilor si nimeni nu mai stia nimic de aceasta poveste…ii era mult, mult mai simplu.Era ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat vreodata si azi nu mai exista motivul disputei.Hasdeu pe de alta parte isi exprima ingrijorarea privitor la venirea pe tron al lui Carol, pe motiv ca vedea amenintata latinitatea romanilor (deci Carol nici promotor al latinismului nu era).

  26. Buna ziua. Toata stima pentru acest articol pe care l-am citit cu sufletul la gura si am sa va spun si de ce ; Sunt in posesia unei tablite identice dar cu alte figurine pe ele, forma literelor sunt aceasi, dar in alte ordine. Desi voi parea “nepatrioata” voi preciza ca aceasta tablita vroiam s-o predau muzeului dar inainte sa ma prezint cu acest obiect mi sa spus de la bun inceput ca nu o pot pastra ( daca este intradevar un obiect care tine de patrimoniu national,,,,etc) si va deveni bunul statului si as avea dreptul la o suma simbolica de banii fapt care ma facut sa le-o ofer cu conditia sa raman eu proprietara acestei presupuse tablite vechi de plumb,aceasta oferta fiind refuzaata din start. Tin sa mentionez ca tablita o am de la bunicul meu care mi-a dat-o in grija spunandu-mi sa am grija de ea. Din pacate avem o lege proasta in ce-a ce priveste obiectele vechi de valoare,fapt care ma dus pana intr-acolo incat sa nu o pot nici arata cuiva de teama ca imi va fi “confiscata” de stat.

  27. Am vorbit cu un arheolog. Nu va ia nimeni obiectul dupa ce il declarati. Il puteti pastra doar ca trebuie sa anuntati autoritatile daca il instrainati la un moment dat. Puteti sa imi trimiteti o fotografie la adresa indicata in celalt mesaj? Multumesc!

  28. Pentru a stabili adevărul trebuie aflată suma cheltuită pentru construirea castelului Peleș și a anexelor și a provenienței fondurilor. Principe de Hohenzollern-Sigmaringen a venit sărac lipit pământului, până și geamantanul era ros, așa spun cronicile vremii. România era la fel de săracă, de unde bani pentru un castel care i-a lăsat pe toți cu gura căscată. Distrugerea tăblițelor de plumb seamănă izbitor de mult cu fapta unui criminal, care vrând să șteargă toate urmele dă foc locului unde a făptuit crima. Toate statele civilizate păstrează până și falsurile dovedite, ca exponate de muzeu. Este evident că se dorește să nu ne cunoaștem istoria, să nu știm unde sunt și alte așezări dacice importante pentru ca alții să le poată prăduii nestingheriți. Conținutul tăblițelor prezintă și locații ale așezărilor dacice necunoscute, care s-au confirmat în ultimii ani(acceptând că sunt falsuri cum se face că acestea conțin date care au fost confirmate arheologic doar în ultimi ani). Cineva are copiile. Se știe că ele au fost fotografiate. Singurul motiv plauzibil pentru care nu se fac publice este că ar dărâma efectiv tot, chiar tot și iar demitiza pe toți cei care au luat parte la această faptă.

  29. placile din aur cu consemnari dacice au fost cerute de carol I sa-i fie atribuite. cei care l-au inlaturat pe Cuza si l-au adus pe carol, in frunte cu catargi, au cerut acordul masoneriei si le-au atribuit lui carol. intre timp a dat ordin sa fie copiate in plumb .s-au copiat o parte din placile mici. dupa atribuire,carol a pastrat la peles o parte din placile mici, pe care carol II le-a luat cu el in septembrie 1940 ,consemnind in testamentul sau ca sa fie inapoiate cind va fi reinstaurata monarhia.in sept 1944. dupa semnarea armistitiului, stalin a cerut lui mihai I sa ii dea restul de placi din tezaur si acesta s-a conformat si a dat ordin sa fie predate comisarului sovietic zaharia susaicov aproape 300 placi de aur, unele cit o tablie de masa

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *