Drama unei mame care nu si-a cunoscut copilul

Categories StiriPosted on

De-a lungul vietii invatam ca drumul dintre nastere si plecarea din aceasta viata nu e pavazat doar cu lucruri bune ci si cu dezamagir, neimpliniri, necazuri de tot felul. Unii dintre oameni se obisnuiesc chiar sa creada ca rostul lor in viata e sa indure numai necazuri si sa-si poarte crucea cu demnitate. Si atat de mult s-au obisnuit cu raul, incat uneori uita sa se mai bucure. Acesti oameni ajung solitari si societatea, ca o ultima lovitura, in loc sa-i ajute ii impinge si mai jos.

Edith Szabo, o brasoveanca de 46 de ani traieste, de catva timp incoace, o adevarata drama. Problemele femeii sunt generate de senzatia pe care o are, ca fiul pe care l-a nascut mort in urma cu 22 de ani, traieste.

Femeia este convinsa ca baiatul nu a murit la nastere si ca a fost infiat de o alta familie. Senzatiile sunt date de visele pe care le are de ceva timp si in care ii apare un baiat care seamana cu fratele ei mai mare – pe vremea cand acesta era tanar – si care ii atrage atentia asupra unor lucruri care urmeaza sa se petreaca.

“Prima data cand l-am visat m-am speriat ca i s-a intors strigoiul. M-am dus la preot sa-i cateasca slujbe si nu a mai aparut cateva luni bune. Dupa aia l-am visat din nou ca vine si ma intreaba ca de ce-i fac slujbe si pomeni pentru morti, ca el este viu. De atunci apare mereu cand urmeaza sa se intample ceva mai rau in familie”.

Cand a nascut copilul, familia Szabo mai avea un baiat si o fata. Cum femeia parea sa aiba probleme la nastere, i s-a facut anestezie totala si copilul a fost scos prin cezariana. Dupa ce si-a revenit, medicii i-au spus femeii ca fatul se sufocase cu cordonul ombilical si ca fusese ars in crematoriul spitalului.

La vremea aceea femeia nu a dat importanta faptului ca nu i se daduse cenusa copilului si nici ca un decret nu permitea arderea corpului unui mort decat dupa intocmirea raportului de autopsiere, raport care in cazul micutului nascut de doamna Edith nu a existat niciodata.

Pana la aparitia viselor, sotii Szabo i-au facut copilului pomenile cerute de traditiile crestine. Dupa ce a avut primele vise si s-a dus la preot, acesta a sfatuit-o sa nu-l mai pomeneasca pe copil la morti pentru ca s-ar putea ca el sa fie viu si atunci tot ce face ea sa atraga blestemul asupra baiatului. Si tot preotul a ajutat-o sa-si aduca aminte de imprejurarile ciudatei nasteri. Mai mult, dupa `90, cei de la maternitatea in cauza au fost implicati intr-un scandal de proportii privind adoptiile ilegale dar, in cele din urma, totul a fost musamalizat. Acum femeia este convinsa ca medicii i-au furat copilul si l-au dat unei alte familii si este decisa sa-l caute, oricat de mult ar dura.

“O sa dau fotografii cu fratele meu la 20 de ani in ziare, de cateva ori pe an. Nu se poate. Daca este in tara cineva o sa vada asemanarea. Sau poate ca o sa vada chiar el. Daca nu ar trai, nu ar fi venit la mine in vis.”

Domnul Aurel Rusescu, psiholog, spune ca femeia ar putea fi marcata de pierderea acelui copil, acuzindu-se de neglijenta.

“Ca sa poata trece peste pragul disperarii, prefera sa considere ca baiatul traieste. In felul asta auto-acuzele nu mai au un efect dezastruos asupra vietii personale a subiectului, putind impinge pacientul catre paranoia.”

Daca psihologul are dreptate sau daca femeile au un puternic simt al maternitatii, care nu se distruge niciodata, asta se va vedea doar cu timpul.