Cultura Vinča-Turdaș a fost o cultură europeană (între mileniile 5 și 3 î.Hr.) ce se întindea în jurul Dunării în România(Banat și Oltenia), Serbia,Bulgaria și Macedonia deși urme ale acesteia se găsesc in toată Peninsula Balcanică.
Plastica culturii Vinca este de o deosebita bogatie si varietate precum si foarte îngrijit prelucrata, sugestia de viata si miscare fiind totdeauna prezenta, chiar atunci când proportiile si detaliile anatomice sunt tratate sumar, schematizat… Ceramica culturii Turdaş este de trei categorii în ceea ce priveşte pasta: grosieră, semifină (intermediară) şi fină.
Principalele categorii de ornamente, sunt inciziile, impresiunile şi – mai rar – cele realizate prin pictare sau prin lustruire.
A excelat prin statuete antropomorfe puternic stilizate care surprind printr- o rară forţă expresivă. Avem în vedere, printre altele, exemplare unice ca plasticitate a modelajului cum este capul de statuetă a cărui coafură, sugerată laconic prin câteva linii incizate adânc, vădeşte din partea „artistu- lui“ care l-a realizat o sensibilitate aproape „modernă“.
În ciuda economiei de mijloace folosite, reuşeşte să ne impresioneze prin capacitatea de reducere la esenţă a realităţii, de care dădea dovadă meşterul din neolitic.
Tăbliţele de la Tărtăria
Aceste obiecte aparţin fazei timpurii a civilizaţiei Turdas-Vinca, respectiv sfârşitul mileniului al VI-lea î.e.n..
În 1961, în localitatea Tărtăria din judeţul Alba, arheologul român Nicolae Vlasa făcea o descoperire epocală, recunoscută de străini, dar negată de unii istorici din România.
E vorba de trei plăcuţe de lut ars, inscripţionate cu o scriere pictografică asemănătoare cu cea sumeriană, dar mult mai veche. Tăbliţele de la Tărtăria au fost scrise cu aproximativ două milenii înaintea celor sumeriene.
Sunt trei tăbliţe din lut ars pe care se găsesc inscripţii a căror traducere ar fi „Nobilul care ştie tainele va merge în Rai”. Apare pe ele şi semnul crucii, însemnând că acesta este un simbol străvechi, precreştin. Tăbliţele erau păstrate fie în “plicuri” mari făcute tot din lut, fie erau legate cu sfoară groasă.
sursa: http://hiperboreea-nemuritoare.blogspot.ro