Misterioasa Colindă a Leului – o dovadă a unei continuități de mii de ani? LEUL a trăit pe teritoriul României!!! Dovezi arheologice…

Categories ArticolePosted on

Nota mea introductivă (Daniel Roxin): Oricât ar părea de surprinzător, pe teritoriul actualei Românii au trăit animale pe care le-am putea considera exotice: Mamuți, Reni, Bizoni, Lei, Hiene, Leoparzi, Antilope, Cobre ș.a. Clima de tip mediteranean a fost prezentă și aici, în perioada 6.500 – 3.500 î. Chr., ceea ce a permis existența unor animale pe care azi le mai întâlnim doar în Țările Calde, așa cum în timpul ultimei glaciațiuni, mamuții și renii erau, la rândul lor, o prezență firească…

În acest context, COLINDA LEULUI din tradiția populară românească, în al cărei conținut se vorbește despre vânarea unui leu, colindă răspândită în nenumărate variante, pe aproape tot teritoriul țării, ne poate vorbi despre o continuitatea de multe mii de ani.

Înainte de a vă prezenta mai multe lucruri despre această colindă, vreau să vă informez că există dovezi materiale certe care desființează teoriile unor etnologi, potrivit cărora leul nu a trăit niciodată pe pământul României…

După o consultare telefonică făcută în chiar această dimineață cu trei arheologi, specializați pe paleolitic și neolitic, rezultă că dovezile arheologice (rămășițe osoase) indică existența leului pe teritoriul României atât acum 30.000-40.000 de ani, cât și acum 9.500-5.500 de ani, când clima era mediteraneană (prezența leului este semnalată pe o arie mai largă, în care intră și zona cuprinsă între pusta maghiară și câmpia Rusă). De altfel, reprezentări de feline găsim pe vasele cucuteniene adeseori, încă o dovadă materială care susține acest lucru.

Peste toate, epoca fierului, o epocă în care legăturile comerciale ale geto-dacilor se întindeau până departe (nu mai vorbim de perioada cuceririi romane din Dacia când luptele din arenă presupuneau și confruntarea cu leii), a permis aducerea unor animale exotice și aici (în captivitate), inclusiv lei.

În concluzie, existența acestui colind al leului, dublată de indiciile arheologice care ne arată că leii au trăit pe teritoriul României, este încă o dovadă a unei continuități de mii de ani a românilor, pe aceste meleaguri. Colinda Leului ne vorbește despre elemente ale unei memorii ancestrale, o memorie care nu se vrea ștearsă în pofida tuturor celor care ne-ar vrea rupți de ea.

Tocmai de aceea, teoriile ciudate ale unui Gelu Florea (șeful șantierului de la Sarmizegetusa Regia) care nu știe cum să plaseze orice descoperire importantă de la cetățile dacice în sfera de influență a altor neamuri, trebuie luate mai atent la puricat că prea nu se pupă cu alte realități de pe la noi. În acest sens, este răvășitoare concluzia lui, făcută cu ocazia descoperirii printr-un accident fericit – o furtună – a unei matrițe din bronz cu forme animaliere exotice, concluzie potrivit căreia, matrița este adusă de undeva din zona mediteraneană (deși este unică – adică în acea zonă nu s-a descoperit ceva similar) și obligatoriu (!!!) a venit împreună cu meșterul aurar, că dacii, vorba aia, erau prea proști să o  folosească singuri… Adicătelea, care este și întrucât! Că, na! :)))

Mai jos, vă invit să citiți un scurt articol despre prezența leului în colindele românești și să ascultați un fragment al unui astfel de colind…

Misterioasa Colindă a Leului
de Iulia Gorneanu

Nenumărate sunt colindele românilor, tematica lor este de o mare diversitate iar clasificările au ajuns să fie adevărate provocări pentru etnologi. Există colinde de gazdă, profesionale, de june, de fată, de peţit, familiale, cosmogonice, satirice, de doliu, de vânătoare şi multe altele. Sunt colinde de tip roman (agrare), colinde mithraice (solare), colinde creștine (pe teme biblice), colinde „hibrid” mito-religioase… Despre Colinda Leului voi încerca să vă povestesc astăzi, retrăind emoția de acum câtiva ani, când am auzit-o pentru prima dată la un bătrân din Ținutul Pădurenilor.

Unii cercetători argumentează apariția leului în colindele românești, susținând ipoteza prezenței acestui animal în spațiul balcanic până la sfârșitul mileniului I, imaginea lui fiind păstrată din străvechime în memoria sacrală a oamenilor. La rândul lor, analiștii cultului mithraic – prezent în numeroase forme de manifestare la noi – demonstrează că feciorul în luptă cu leul este însuși Mithra, în ipostaza sa războinică, de vânător. În acest sens, Cristian Istrătescu–Târgoviște susține că Mithra, la chemarea Atotputernicului, este „singurul care ar fi fost în stare să învingă leul, să-l îmblânzească și să-l folosească mai târziu ca ajutor în lupta cu taurul – Întunericul”, leul întruchipând focul, lumina soarelui pe pământ.

Adrian Fochi propune o posibilă derivare a Colindei Leului din mitul lui Herakles iar Monica Brătulescu este de părere că leul a fost preluat ca un topos din bestiarele și folclorul Europei Medievale. Alături de ei, Mihai Pop și Octavian Buhociu exclud varianta prezenței leului în arealul carpato-danubian, ipoteză susținută de reputatul folclorist Ion Taloș.

Colinda leului povestește despre o vânătoare alegorică, în care feciorul caută leul, îl găsește dormind, îl trezește, îl provoacă la luptă dreaptă și îl învinge. „Pe foaia mălinului/Găsi urma leului,/ Sub rechita mohorâtă/ Găsi leul d’adormit”. Este o vânătoare neînfăptuită deoarece feciorul nu omoară leul, ci îl leagă și îl aduce în sat, spre mândria comunității și a mamei lui. „Ferice, Doamne, de mine,/Ce-am băiat și ce-am scăldat/ Că-mi aduce leu legat,/ Leu legat năvătămat./Noi umblăm și colindăm/ Și lui (numele celui colindat) i-o-nchinăm,/ Să ne fie sănătos,/ Pe cum îi nalt și frumos./Trăiască!”

Toate textele întâlnite pe teren și în culegeri se opresc aici. Din această perspectivă, prezența leului în colinde poate fi privită ca relicvă a vechilor rituri de iniţiere, când tinerii se identificau simbolic cu totemul, fie prin naştere, fie prin mimarea comportamentului animalului venerat. Iniţierea culmina cu vânătoarea ritualică în care tânărul trebuia sa se confrunte cu leul într-o lupta egala: „Nici cu arcu săgetatu/Numai cu lupta luptatu” Privită din această perspectivă, interdicția omorârii leului se regăsește în practicile arhaice în care animalul totemic era, de cele mai multe ori, prins de viu și hrănit de trib. La acest lucru se referă și Ion Taloș atunci când afirmă că, în străvechime, unele animale nu erau ucise ci „supuse de om pentru ca acesta să le poată folosi puterea”.

Până când vom afla (am aflat deja – n.m.) dacă leul a trăit sau nu pe aceste meleaguri, să ne bucurăm că încă mai avem șansa să ascultăm Colinda Leului, atestată în sute de variante în aproape toate zonele etnofolclorice de la noi.

Sursa articol: https://www.facebook.com/cucuteni/posts/589473554458635

31 comments

  1. Adevarul din colindele si basmele noastre vechi e mai mult decat un sambure, e izvorul nostru de intelepciune de la care trebuie sa incepem a invata.
    Se poate intampla insa, ca unii sa rastalmaceasca totul, asa cum s-a iintamplat cu acel colind cantata de corul minunat de la Finteusul Mare.
    A starnit furia unora care habar nu au de folclorul romanesc si nu stiu ca acei “jidovi” din colind sunt de fapt uriasii care au trait si pe la noi si au lasat numeroase urme de care arheologii si istoricii se tem foarte tare pentru ca nu stiu unde sa-i incadreze.
    Nu avea nici o legatura cu evreii , dar nu s-au dat explicatii pe post de nici un etnolog.

  2. Despre ,,jidovi” scrie şi Tudor Pamfile în ,,Mitologia poporului român”.

    În capitolul ,,Oamenii vechi”: ,,Poporul român socoteşte între oamenii vechi, care au fost odată, pe urieşi, uriaşi sau jidovi, cum li se mai zice, mai ales în Ţara Românească şi Oltenia”.

    Folclorul este arhiva poporului.
    Materialul despre ,,Colinda leului” este foarte interesant.
    Cine face azi cercetări în teren este demn de tot respectul.
    Bravo, Iulia Gorneanu

    Bravo, Daniel Roxin. Ai demonstrat încă o dată că doar prin colaborarea diferitor ştiinţe adevărul iese la iveală. Te-ai consultat cu arheologii şi ai certificat existenţa leului pe teritoriul României în străvechime.
    Dar lucrul acesta puteau s-o facă şi etnografii pomeniţi în articol, înainte de a ,,eclude varianta prezenţei leului în arealul carpato-danubian”.

  3. Multumesc frumos!

    Aveam 17 ani cand am auzit prima oara colinda,cantata pe vatra satului in grai.

    Mi-a ramas intiparita in minte atat prin frumusetea si vechimea iei cat si prin -Leul- ce trebuia vanat.

    Mi-am zis atunci ca taranii care au scornit-o au cam sarit calu’ si de la urs sau cerb au pus leu in colinda,unde mai pui ca ii si zona de deal si ursu nici macar nu ajunge acolo.

    Ce nu stiam io atunci e ca fiecare sat din zona avea colinda asta,cantata oarecum altfel dar cam cu aceiasi inteles si cuvinte(schelet).

    Ce nici nu ma gandeam e ca,colinda de june,de fecior,de vanator,sau a leului cum ii mai spune se regaseste pe valea Muresului,Banat, Hateg,Ardeal in mare si cam in toate regiunile tarii pe arii mai restranse si e si in zi de astazi cantata cu sfintenie!

    E cunoscuta la nivel academic chiar ca sora cu Miorita datorita ariei de raspandire si pe undeva ca si insemnatate.

    Am vazut acum cativa ani un domn(nu mai stiu cum se numea)care spunea intr-o emisiune ca iel crede ca taranu a preluat imaginea leului din Biblie….omu ala chiar nu stie ce vorbeste si isi bate joc de tot ceea ce inseamna datina strabuna,dar nu poti pretinde unui ”invatat” sa judece si cu mintea dar si cu sufletul romanesc.

    Putem dezolta subiectu mult si bine,fara sa batem campii,doar sa ne legam de aria de raspandire si de cuvintele din text.

    Cum sa preiei leul din biblie daca taranu in tot ceea ce inseamna cantec,poveste,basm nu a preluat nimic imaginativ.Unde mai pui ca in unele colinzi spune ca Junele leaga leu’ cu o cureaua langa murgu lui,îl coboara jos la tara si-l plimba pe -ulița grecilor- pentru a face fala nevestelor(pentru a-l vedea fetele si nevestele).
    Ulita grecilor – asta credca puteam sa o avem doar in cetati acum o mie si ceva de ani pe vremea dacilor cand se facea comert cu grecii.

    Tot in colinda leul urmeaza a fi vanat cu arcu(sau Trască ,ceea ce cred io ca ii un cuvant autohton al arcului si vine de la onomatopeea ”trosc”-zgomot auzit cand e slobozita coarda arcului)si sageata,deci din capu locului sarim peste evu mediu unde apar armele de foc si ne ducem cu mult in urma cand se vana cu arcu’ si aveam ” ulița grecilor”.

    Între june si leu are loc un schimb de vorbe,leul il intreaba ba ce cauta pe acolo,ba ce vrea de la iel si daca vrea sa se masoare cu iel(lupte).

    Vrei in puști sa ne-m-puscamu’ /ori in sabii sa ne taiemu’ / hai la lupce ca-s girepce(drepte)

    Deci apare cuvantu pusca,inaintea sabiilor si a luptei drepte,ceea ce ma face sa cred ca-i un cuvant adaugat mai tarziu odata cu aparitia pustiii.

    Cuvantu pușca e intalnit in foarte multe tari din nordu,sudu si estu romanieii,deci ar fi curios daca am sti ce ar mai putea insemna,poate ar fi avut si vreun alt inteles si odata cu aparitia pustii a preluat sensu de arma de foc(poate vreun fel de aruncator de sageti sau sulite care a fost folosit in vechime pentru vanatoarea fiarelor mari).

    Cuvantu leu il regasim si in topnimie,mai rar dar il regasim(pe scurt in carta lui Andrei Pandrea face o descriere a stanei din Leu’, Măgura leului din legenda Balacenilor

    http://www.centrul-cultural-pitesti.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=342:stema-balacenilor&catid=96:restituiri-decembrie-2006&Itemid=118

    Vad ca au aparut mai multe carti cu tema asta,cartea scrisa de Ion Talos trebuie sa fie foarte interesanta si bogata in amanunte(peste 400 de variante din toate zonele tarii inclusiv de langa Odessa).

    Colinda asta are puterea sa spele multe greseli ale genereatiilor trecute de istorici,trebuie doar adusa in fata din nou si din nou pana si cel mai tanar sugar o va sti!

  4. Pe vremuri, în şcoală, am cântat acel colind. Pleacă june’ntru’ vânatu’ cântat pe melodia din înregistrare este de trei ori mai lung decât în videoclip, era dificil de cântat pentru că era un adevărat exerciţiu de respiraţie. De-a lungul anilor, mi-a tot revenit amintirea lui, e un cântec care nu se poate uita. Prin ritm, respiraţie, vocile unite, ajungeam la final la o stare pe care nu ştiu cum să o descriu: solemnă, de aşteptare, parcă nu aşteptam aplauzele, nu le doream să rupă vraja, starea aceea, aşteptam… altceva.

  5. a mai bantuit pe-aici si cate ceva din specia dinozaurilor pana tarziu, desi se credea ca au disparut acum nu stiu cate milioane, povestile acelea ca ieseau balaurii din munte si cereau jertfe nu sunt doar fabulatii. La ora asta e o certitudine ca anumite grupe din aceasta specie au trait pana tarziu, lumea greco-romana, e confirmat de stiinta ce apare pe mozaicul din Etiopia si in Vechiul Testament si nu doar.

  6. Hunedoara:
    Minutu 28

    http://www.youtube.com/watch?v=I5U05mgVYYo

    http://florinfurdui.blogspot.be/2012/12/29-colinda-leul.html

    Apare la un moment dat – Cestea’s lei grei –

    http://florinfurdui.blogspot.be/search?updated-max=2012-12-18T19:55:00%2B02:00&max-results=1&start=9&by-date=false

    Costesti:

    https://www.youtube.com/watch?v=7MWMbJ-9jCE

    Timis:

    minutu 7:20
    https://www.youtube.com/watch?feature=endscreen&NR=1&v=n-dBqtTp7g4

    Minutu 4:30

    https://www.youtube.com/watch?v=qh2rVSwzO3M

    Minutu 6:50

    https://www.youtube.com/watch?v=mkERYF14LoI

    Minutu 1:20
    https://www.youtube.com/watch?v=6z5DS4lcBfk&feature=related

    https://www.youtube.com/watch?v=GsLINPfSiLY

    https://www.youtube.com/watch?v=TeWrDtTvT7c

    http://www.youtube.com/watch?v=Tc7_WvwjOlE colind din turtucaia jud tulcea (leu la secunda 57?)
    Oricum e frumoasa colind achiar si daca nu e cu leu.

    Astea ar fi cateva gasite pe internet,cam toate satele in care se pastreaza obiceiu Calusarului,a Turcii sau a Dubelor au colindu asta si multe altele care nu le poti intelege sensu(abia dupa ce am citit cartea lui Andrei Pandrea -partea cu Mosii reminiscente religioase arhaice- am putut sa inteleg care-i legatura,sunt colinzi care aveau sens intr-o forma veche si arhaica de societate,mai bine zis religie).

  7. sa fim multumiti ca omul nu a sterpelit matrita ca sa o “gaseasca” cine stie pe unde, in poza pare deosebit de reusita.

    Mamutii erau una din principalele surse de hrana, migrau in Europa si erau vanati cu ajutorul gropilor acoperite de crengi si frunze, exista o abundenta a oaselor de mamut pe teritoriul Romaniei

    …ma gandesc ca Leul a avut o influenta benefica in a intari comunitatile de aici, cand vezi ditamai aratarea mandra, cand o auzi cum rage…parca iti da fiori, apoi te intareste.

  8. Colindele acestea despre Leu ar trebui stranse de catre prietenii nostri care au aceasta posibilitate, fiindca nimeni nu o va face in locul lor, sunt vremuri confuze si riscul ca ele sa se piarda pentru totdeauna e imens. Si ar fi pacat, mare pacat!

  9. https://luncani.wordpress.com/2013/01/04/pledoarie-pentru-valeria/#more-148

    Usa se deschide si apare intaia femeie. Cum iese, da de mine privind salamandra. Petele galbene ii straluceau pe trupul solzos. Muierea isi trage coltul baticului inflorat si imi spune, suierat, printre dinti: “Da’, bin’e, nu puturati s-o zgorniti?! Balaurea asta ii neam cu “Uciga-l Crucea”! Tomna aice s-o pus, pe usa bisericii, afurasata!”.

    Asta am mai citit-o si pe bIogu Iui Marc Jura ”DecebăIuirea” ,despre soparIe batranii spuneau ca-s baIauri mai mici………………..

  10. Leul este prezent si in unele dintre basmele romanilor. Un exemplu este cand sihastrul ce a crescut un prunc gasit, atunci cand simte ca i-a venit sfarsitul, ii spune acestuia ca el va muri si sa nu se sperie ca un leu grozav va veni sa-i sape groapa cu ghiarele lui; ceea ce s-a si petrecut, apoi leul aplecat pe drumurile lui. Sau, citat concret din Basmele Romanilor (editura Curtea Veche, 2010) vol.I, pag. 19: “la podul de argint, unde ii iesi leul inainte cu gura cascata”. Iertare pentru imprecizia datelor – toate sunt usor de gasit in volumele Basmele Romanilor.

  11. Ce frumoasa provocare ! La noi s-a declansat un brain storming, sa ne reamintim unde mai gasit pasaje pe aceasta tema. Redam mai jos:
    1. in “Dacia preistorica” a lui Nicolae Densusianu (Ed. Arhetip, Bucuresti, 2002), la pag. 8, Periodul Paleolitic, in note mentioneaza locuri in care s-au gasit resturi fosile, schelete de lei, desene rupestre in zona Carpatilor si reda o intamplare povestita de Herodot: “pe la a. 482 a. Chr. când Xerxe, fiul lui Dariû Hystaspe, trecea prin Tracia şi Macedonia cu formidabila sa oştire, ca se supună Grecia, maï multe cârduri de lei, coborându-se din munti, se aruncară nóptea asupra cămilelor, ce transportau bagajele trupei, lăsând însă
    neatinşi pe omenî şi pe celelalte animale de transport”
    2. in Proverbele Romanilor din Romania, Basarabia, Bucovina, Ungaria, Istria si Macedonia, Iuliu A. Zanne (Editia Anastatica, Scara Asociatia Romana pentru Cultura si Ordodoxie, Bucuresti 2003), la sectiunea de proberbe cu animale sunt mai multe referitoare la leu, intre care
    – “Mai bine un caine viu decat un leu mort” – cules de Iordache Golescu
    – “A face din iepure leu” – cules de Marin Dumitrescu
    – “Leului nu I-a fost ciuda ca l-a lovit vanatorul, ci ca l-a lovit magarul” – cules de L. Banescu
    – “Cine pe leu desteapta, spre a lui pieire el desteapta” – cules Iordache Golescu,
    3. in Mitologia romana, Romulus Vulcănescu (Ed. Academiei, 1987) la Zoomitologie, gasim la nr. 11 “Leul carpatic” din care citez de la pag. 520: “Substratul paleozoic al leului mitic se afla deci in trecutul faunei locale carpatice. Teza paleozoologica a fost confirmata si de cercetarile arheologice din secolul nostru. In aceasta privinta Gheorge Iza a intreprins investigatii interdisciplinare care au dus la concluzia ca aria de raspandire a motivului leului in colindele romanesti coincide geografic cu aria de raspandire paleozoologica a leului de pestera in Romania.”
    Noi nu suntem specialisti in istorie, ci doar iubitori de neam si tara, cu “antenele” active. Speram sa va bucure si sa fie de folos…

  12. Dailea lelea-m’părăteasă
    Fi veselă jupâneasă
    Că ne vine-un domn la masă.

    Cine-o fost imparateasa Dailea ?
    In colinzile astea batranesti sta ascunsa o parte din istoria noastra.

  13. Leroilea, leroi Domnilea

    Dar si Gheorghe Fat-Frumos, dimineata se sculara.
    Leroilea, leroi Domnilea

    Pe ochi negri se spalara, barba neagra-si pieptanara.
    Leroilea, leroi Domnilea

    Grajd de piatra-mi descuiara; cearca Murgu, cearca Negru
    Leroilea, leroi Domnilea

    Gasi Murgu nazdravan, mai sprintar si mai fugar.
    Leroilea, leroi Domnilea

    De capastru mi-l lua si afara ca mi-l scotea,
    Leroilea, leroi Domnilea

    De parmac, ca mi-l lega; de parmacul grajdului.
    Leroilea, leroi Domnilea

    Cu tesala il tesalea, cu giubeaua mi-l stergea.
    Leroilea, leroi Domnilea

    Frumos saua-i aseza, iute in casa-mi alerga.
    Leroilea, leroi Domnilea

    Sa ia arcul din arcar, si sageti din sagetar.
    Leroilea, leroi Domnilea

    Cand puse picioru’n scara, la soim el ca-mi suierara
    Leroilea, leroi Domnilea

    Soimii zboara sus la vant, ogari galbeni pe pamant.
    Leroilea, leroi Domnilea

    Si’n vanatoare plecara din zori de zi in catare.
    Leroilea, leroi Domnilea

    Vana ziua, zi de vara, pan’fu soarele’n deseara
    Leroilea, leroi Domnilea

    Cand fu soar’le’n scapatat, vanatoarea ce am vanat?
    Leroilea, leroi Domnilea

    Gasi leul d’adormit, d’adormit, d’a pitulit.
    Leroilea, leroi Domnilea

    D’adormit cu fata’n sus, sub o umbra de zghinduf.
    Leroilea, leroi Domnilea

    Sa-l destepte, nu se’ncrede, sa-l sagete, nu se’ndura.
    Leroilea, leroi Domnilea

    Greu Murgu mi-a sforait, leu’din somn s-a pomenit.
    Leroilea, leroi Domnilea

    Spintecai vantul fugind pan’ce leu’-am obosit.
    Leroilea, leroi Domnilea

    Zboara Murgu pe panant, zboara soimii sus in vant.
    Leroilea, leroi Domnilea

    Ogari ca sagetile, pe leu mi-l hartuiara.
    Leroilea, leroi Domnilea

    De leu ca m’alaturai, in lat ca mi-l incurcai,
    Leroilea, leroi Domnilea

    De urechi mi-l apucai, sus pe Murgu-llaruncai.
    Leroilea, leroi Domnilea

    Iute, mare, ca vantu, spre casa ca-mi alergai.
    Leroilea, leroi Domnilea

    Ia iesi, taica, ia iesi maica, ia iesiti, voi, surioare,
    Leroilea, leroi Domnilea

    Ca am adus leul lagat, viulet, nevatamat.
    Leroilea, leroi Domnilea

    Nimeni nu mi-l, auzea, numai Fira, soru-sa.
    Leroilea, leroi Domnilea

    Furca din brau c’azvarlea, tare-afara, c’alerga.
    Leroilea, leroi Domnilea

    Calu’din mana ea-i lua si ‘ncepu a mi-l plimba.
    Leroilea, leroi Domnilea

    Si asa mult mi l-a plimbat, pan ce paru-i s-a uscat.
    Leroilea, leroi Domnilea

    ’Ngrajd de piatra l-a bagat, fan cu flori i-a presarat.
    Leroilea, leroi Domnilea

    Fan cu flori din sarbatori, cosit de doua surori;
    Leroilea, leroi Domnilea

    Cosit de doua surori si strans de trei fratiori.
    Leroilea, leroi Domnilea

    Cosit de doua surori si strans de trei fratiori.
    Leroilea, leroi Domnilea

    Dar si Gheorghe Fat-Frumos, el sa-mi fie sanatos.
    Leroilea, leroi Domnilea

    Cu-ai lui frati, cu ai lui parinti si a lui dalbe surioare.
    Leroilea, leroi Domnilea

    Buna vrem

  14. R: Leroilea, leroi Domnilea

    1.Dar si Gheorghe Fat-Frumos, dimineata se sculara.
    2.Pe ochi negri se spalara, barba neagra-si pieptanara.
    3.Grajd de piatra-mi descuiara; cearca Murgu, cearca Negru
    4.Gasi Murgu nazdravan, mai sprintar si mai fugar.
    5.De capastru mi-l lua si afara ca mi-l scotea,
    6.De parmac, ca mi-l lega; de parmacul grajdului.
    7.Cu tesala il tesalea, cu giubeaua mi-l stergea.
    8.Frumos saua-i aseza, iute in casa-mi alerga.
    9.Sa ia arcul din arcar, si sageti din sagetar.
    10.Cand puse picioru’n scara, la soim el ca-mi suierara
    11.Soimii zboara sus la vant, ogari galbeni pe pamant.
    12.Si’n vanatoare plecara din zori de zi in catare.
    13.Vana ziua, zi de vara, pan’fu soarele’n deseara
    14.Cand fu soar’le’n scapatat, vanatoarea ce am vanat?
    15.Gasi leul d’adormit, d’adormit, d’a pitulit.
    16.D’adormit cu fata’n sus, sub o umbra de zghinduf.
    17.Sa-l destepte, nu se’ncrede, sa-l sagete, nu se’ndura.
    18.Greu Murgu mi-a sforait, leu’din somn s-a pomenit.
    19.Spintecai vantul fugind pan’ce leu’-am obosit.
    20.Zboara Murgu pe panant, zboara soimii sus in vant.
    21.Ogari ca sagetile, pe leu mi-l hartuiara.
    22.De leu ca m’alaturai, in lat ca mi-l incurcai,
    23.De urechi mi-l apucai, sus pe Murgu-llaruncai.
    24.Iute, mare, ca vantu, spre casa ca-mi alergai.
    25.Ia iesi, taica, ia iesi maica, ia iesiti, voi, surioare,
    26.Ca am adus leul lagat, viulet, nevatamat.
    27.Nimeni nu mi-l, auzea, numai Fira, soru-sa.
    28.Furca din brau c’azvarlea, tare-afara, c’alerga.
    29.Calu’din mana ea-i lua si ‘ncepu a mi-l plimba.
    30.Si asa mult mi l-a plimbat, pan ce paru-i s-a uscat.
    31.’Ngrajd de piatra l-a bagat, fan cu flori i-a presarat.
    32.Fan cu flori din sarbatori, cosit de doua surori;
    33.Cosit de doua surori si strans de trei fratiori.
    33.Cosit de doua surori si strans de trei fratiori.
    34.Dar si Gheorghe Fat-Frumos, el sa-mi fie sanatos.
    35.Cu-ai lui frati, cu ai lui parinti si a lui dalbe surioare.
    36.Buna vreme’n ceasta casa, la boieri ca Dumneavoastra!

  15. onelui Jone murgu-şi potcoveşte,
    Jonelui bono
    Azi e mare sărbătoare
    E Sfânta Duminecară,
    Maică-sa prin sat trebară
    Mai Ioane, Sfinte Ioane,
    Dar tu gându’ ce l-ai pusu
    Pus-ai gând de privegheatu,
    Cel mai mare de-nsuratu.
    Dar io maică în cohiră
    Când Dumnezeu porunciră
    Sus în vârful muntelui,
    Sub poalele bradului
    Este-un leu de câine rău.
    Pus-ai gându’ să-l săgete.
    Leu-ndată se sculară
    Şi din grai aşa grăiară:
    Nu mă voinic săgetară,
    Mai bin’ leagă-mă-n cureară
    Şi mă du pe ulicioară,
    Pe uliţa grecilor
    Tot în cinstea fetelor
    Şi-n ciuda nevestelor,
    Pe tine căci te-or vedeară
    Pe tin’ toţi te-or lăudară,
    Pe tin’ şi pe maică-tară
    Ce băiat a fost băiatu’
    Ce ducea leul legatu,
    E legat nevătămatu
    Şi-n curea neagră băgatu,
    Şi-n curea neagră legatu.

  16. leacă june la vînat, Sau junelui tinerelu, La vînat ,la codru lat. Murg porumb a-ncălecat, L-a-nfrînat,l-a-n?euat, ?i mi-l făcea de-l sălta; Saltă ici,saltă colea, Saltă-n vîrful muntelui, Pe urma inelelor, Spre ruptul smintelelor. Sub un spine înflorit Găsi leul adormit. Pînă june se gândea, Leul mi se pomenea; „Ce ca?i tu,june,pe-aici? Ori zilele ?i-ai urît, Ori moartea ?i-ai îndrăgit?” „Nici moartea n-am îndrăgit, Nici zilele n-am urît, Ci-am venit să prind un leu.” Se luară,se luptară, Zi de vară pînă-n seară. ?i cînd fu de către seară, Aduse leul pe june. June-atunci se mînia, Bagă mînă-n buzunar ?i scoate un mic cle?tar: June atunci se mînia, Peste cap mi-l arunca, Jos la ?ară l-a tunat. prin cîte sate trecea, Toată lumea-l fericea: „Ferice de acest june, C-a adus leul legat, Ne-mpu?cat ,nevătămat, Numai din luptă luptat!” Colindă din Transilvania(Lelese-Hunedoara) Colec?ia Ilarion Coco?iu

    Copy and WIN : http://bit.ly/copynwin

  17. Jonelui Jone murgu-şi potcoveşte,
    Jonelui bono
    Azi e mare sărbătoare
    E Sfânta Duminecară,
    Maică-sa prin sat trebară
    Mai Ioane, Sfinte Ioane,
    Dar tu gându’ ce l-ai pusu
    Pus-ai gând de privegheatu,
    Cel mai mare de-nsuratu.
    Dar io maică în cohiră
    Când Dumnezeu porunciră
    Sus în vârful muntelui,
    Sub poalele bradului
    Este-un leu de câine rău.
    Pus-ai gându’ să-l săgete.
    Leu-ndată se sculară
    Şi din grai aşa grăiară:
    Nu mă voinic săgetară,
    Mai bin’ leagă-mă-n cureară
    Şi mă du pe ulicioară,
    Pe uliţa grecilor
    Tot în cinstea fetelor
    Şi-n ciuda nevestelor,
    Pe tine căci te-or vedeară
    Pe tin’ toţi te-or lăudară,
    Pe tin’ şi pe maică-tară
    Ce băiat a fost băiatu’
    Ce ducea leul legatu,
    E legat nevătămatu
    Şi-n curea neagră băgatu,
    Şi-n curea neagră legatu.

  18. 1.La poarta lu’Imparatu,
    R: Mirelui bunu,
    La poarta lu’Imparatu
    2.Sade-un mire rezematu
    de plesele arculuiu
    3.Si se cere la vanatu,
    Prin codri, p’un’n’o umblatu,
    4.Pe valea Ceahlaului.
    Dete’n urma leuluiu,
    5.Gasi leul aburatu,
    Sub un spine mararatu ;
    6.Pana mire se gandeare,
    Sagetile pregateare,
    7.Leul in talpi imi sareare,
    Si la lupta se puneare
    8.Zi de vara pana’n seara;
    Cand fu colea catre seara,
    9.Leul-l duse si nu-l puse,
    Mirel duse si mi-l puse;
    10.Si-l leaga si’ncurela,
    P’anga Murgu ‘npaivana,
    11.Cu paivan de malin verde,
    De e drag la cine-l vede.
    12.Si cu el la drum pleca-re.
    Cam de-alungul drumului-u.
    13.Si de-alungul campului-u,
    Maica-s’afara esia-re.
    14.Si din graiu-asa graia-re: „-
    Fericat, Doamne, de mine,
    15.Ce baiat am mai scaldat-u,
    De-mi aduce leu legat-u,
    16.Si legat si ‘ncurelat-u,
    P’anga Murg impaivanat-u.”
    17.Si te, mire, veseleste!
    S’o’nchinam cu sanatate

  19. Tisa – jud Hunedoara

    Leul

    (leromi doamne)

    Striga-mi doamne cine-mi striga

    Striga d’albu de’nparat

    Cine-n lume s-o afla

    Sa-mi aduca un leu legat

    Leu legat nevatamat

    Nicaurea netaiat.

    Nime-n lume nu s’afla

    Far’de-un mirelas de-aseara

    De’aseara de’alaltaseara.

    Cum’u el imi auzea

    Curea’n podu-i ferecat

    Scote-as arcu-i d’ncordat

    D’ncordat bine gatat

    Cum ii bun de sagetat.

    Curea’n grajdu-i ferecat

    Scote-as murgu-i d’inseuat

    D’inseuat bine gatat

    Cum ii bun de’ncalecat.

    Sus pe murg se d’arunca

    Pincelasu mi-l strangea.

    Dade-as calea murgului

    Pe culmita muntelui.

    Mult pe culme nu mergea

    Urma leului gasea,

    Mult pe urma nu mergea

    Gasea’s leul de’adurmit

    S-o tufa de smochin verde.

    Mirel sta si chibzuia

    Sageta’l-oi, l-oi lasa?

    Sageta’l-oi de’adurmit

    Tinea’s-ar inceluit.

    Pana mirel chibzuia

    Leu’n talpe de-mi sarea

    Si din ciar asa-i graia:

    -Stai mirele nu mi-s da

    Pana-n lupte de ne-om prinde

    Pana-n lupte ca-s direpte

    Tare mult nu ne-om lupta

    Numa-o d’alba zi de vara

    Pana colea langa sara.

    Cand fu colea langa sara

    Mirel tare-i d’asudat

    Leu-i colea jos legat.

    Mirel sta si chibzuia

    Sageta’l-oi, l-oi lasa?

    Pana mirel chibzuia

    Leu cearui graia:

    -Stai mirele nu mi-s da

    Si pe mine mi-i lasa

    Si cu mine duci’te-ai

    Pe la frati pe la fartati

    Pe la d’albii de’nparati

    Mandra fala scoate’te-ai

    Ca esti mirel ne’nsurat

    Si-ai adus un leu legat

    Leu legat nevatamat

    Nicaurea netaiat.

    Si te mirel veseleste
    C-o’ncinam cu sanatace.

  20. Colindă de fecior:
    Ia şi Ion arcu-ncordatu
    Ia şi Ion arcu-cordatu
    D-arvunel cu frunza-i lată
    Şi mi-l pleacă la vânat,
    Până-n câmpul cu flori multe
    D-arvunel cu frunza-i lată
    Şi umblară cât umbla
    Găsi leu’ într-adormitu
    D-arvunel cu frunza-i lată
    Stat-a lor şi-a chibzuit,
    Segeta voi, segetară
    D-arvunel cu frunza-i lată
    ’Tinse arcu’ şi segeată
    Tu de-ai ’tins spata ceai dreaptă
    D-arvunel cu frunza-i lată
    Sus pe munţi l-au aruncat
    Şi-’napoi câns se-nturnară
    D-arvunel cu frunza-i lată
    Pân’ la poarta maică-sa,
    Ia, ieşi, maică, pân’ afară
    D-arvunel cu frunza-i lată
    Şi vezi ce-ai ’băiat,
    Ce-ai băiat şi ce-ai scăldatu
    D-arvunel cu frunza-i lată
    Că ţi-aduce un leu legat.
    Ferice maică de tine
    D-arvunel cu frunza-i lată
    Ce-am ’băiat şi ce-am scăldat
    Că mi-aduce-un leu legatu
    D-arvunel cu frunza-i lată
    Fiu-i viu, nevătămat.
    Noi umblăm şi colindămu
    D-arvunel cu frunza-i lată
    Şi lui Ion i-o închinăm,
    Să ne fie sănătosu
    D-arvunel cu frunza-i lată
    Cum îi mândru şi frumos.
    (Colindă culeasă din satul Pojorta) Brasov

  21. Din Păduroasa-bucovina

    http://centrulculturalbucovina.ro/adeziunea-la-mit-intre-colind-si-vifleim/

    Junelui junelaş” (D-asară s-a lăudat / Dimineaţa, mânecat, / Intră-n grajdul ferecat, / Scoate murgul de-nşeuat, / Înşeuat, bine gătat, / Şi pe murg se arunca, / Sus, în munţi, că se-nălţa, / De dă urma leului: / Găsi leul adormit / Sub un spin mândru-nflorit, / Multe legi pe leu punea, / Săgeta-l-ar ori puşca? / Murgul din greu strănuta, / Leu-n talpă se scula, / Leul din gură-i grăia: / „Nu grăbi spre moartea mea / Până mâne, duminică. / Atunci vină de mă leagă, / De mă leagă-n curea neagră / Şi mă coboară jos, la ţară, / De fă fală fetelor / În butul nevestelor!”. / Câţi pe june că-l vedeau / Toţi pe june-l fericeau: / „Ferice de maică-sa, / Că ce june şi băiat, / Că duce leul legat, / Legat şi nevătămat, / Numai cu-o curea legat!”. // Şi tu, gazdă, te veseleşte, / C-o-nchinăm cu sănătate!”), „

  22. Un coIinde frumos cantat de suroriIe Osiceanu cuIes din MoIdova de peste Prut :

    https://www.youtube.com/watch?v=ZidS1Tg4LSk

    http://lyricstranslate.com/ro/forum/colind

    -Voinicu’ si cerbuI-

    Ci, lerule, pi vale, pi deal, p-un picior di munti,
    Lerule, coboară-mi, coboară,
    Ci, lerule, coboară-mi, coboară cerbu-n trestioară,
    Lerule, unde-i cerb coboară.

    (Uuuuu…)

    Ci, lerule, ce livezi el veghe1 unde apa curge,
    Lerule, c-acol’ iarba-i creşte,
    Ci, Lerule-n patru se-mpleteşte, cinci găităneşte,
    Lerule, c-acolo cerb se paşte.

    (du du du)

    Ci, lerule, și se fericeşte, ferice-i de elu,
    Lerule, voincu’ Ionu’,
    Lerule, voincu’ Ionu’!
    Ci, lerule, pe-acol’ el trecea, măi,
    Pe cerb mi-l zărea, măi,
    Lerule, mai bine-i părea.

    Ci, lerule acasă pleca, măi,
    C-arcu-și încorda, mă,
    Lerule, c-arcu’ și-o săgeată,
    Lerule, c-arcu’ și-o săgeată,
    Ci, lerule, urma când lua,
    Măi, urma cerbului, măi,
    Lerule, tot din sat în sat.

    (Uuu du du du)

    Ci, lerule, și din vad în vadu’,
    Și din brad în bradu’,
    Lerule, și din fag în fag,
    Ci, lerule, și din tei în teiu’ în tri2 colți mare
    Lerule, supt o raz’ de soare,

    Ci, lerule, supt un muntenelu’,
    Sus frunza-i de statu’,
    Lerule, jos umbra-i ‘nnodatu’,

    Ci, lerule, sus frunza-i tufoasă
    Jos îi umbra groasă,
    Lerule, ca p-un cer și deal.

    (du du du)

    Ci, lerule, c-amiaza-și făcea,3
    Din ochi chirchilea, măi,4
    Din urechi zbătea, măi,
    Trupu-și apăra.5

    (du du du)

    Ci, lerule, trupu-și apăra, măi,
    Voinicu’ Ionu’, lerule, pe-acolo-mi trecea,

    Ci, lerule, pe cerb mi-l zărea , măi,
    În genunchi ‘genunchea, măi,
    Lerule, la ochi mi-l lua.

    Ci, lerule, bine mi-l ochea, măi,
    Tot în spata dreaptă,
    Jos l-al treilea coastă,
    Ceasul ce-l păliră,
    Cerbu-n sus săriră,
    Din gură răcniră,
    Lerule, din gură răcniră.

    (du du du)

    Ci, lerule, săgeata-i țirlată,6
    Vedea-te-aş prădată,
    Lerule, tu ce n-ai venit?

    Ci, lerule, tunând, fulgerându,
    Și de veste dându,
    Lerule, să mă străjuiesc.

    Ci, lerule, ca să mă păzescu; Voincu’ Ion,
    Lerule, când el auzea, mă,
    Lerule, brâu-și dezlega, mă,
    Lerule, la cerb mi-alerga, măi,
    Lerule, frumos mi-l lega, mă,
    Lerule, cruciș-curmeziș,
    Lerule cu stânga strângea, măi
    Lerule, cu dreapta mâna, măi.

    (du du du)

    Ci, lerule, supăraţi de soare din cel muntenelu’
    Lerule, din trei colți de mare,

    Ci, lerule, tot din tei în teiu’
    Și din fag în fagu’,
    Și din brad în bradu’,
    Și din sat în sat,
    Coborând la vale spre soare-răsare,
    Cine mi-l vedeau, măi,
    Toți mi-l fericeau, măi,
    Lerule, toți mi-l fericeau,
    Lerule, toți mi-l fericeau, măi.

    (du du du)

  23. Era sa uit onomatopeele -aoleu- si -văleleu-

    Pentru mine s-au nascut cand primu om s-a speriat de venirea sau de vederea unui leu,dupa care i s-a pierdut sensu odata cu disparitia animalului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *