Romanșii din Elveția, frații noștri din Alpi

Categories DezvăluiriPosted on

Sunt vreo 60.000 in toata Elvetia si isi spun, cu mandrie, “romansi”: oamenii liberi ai muntilor, de alt neam decat vorbitorii de limba germana si italiana care ii inconjoara din toate partile. Candva, tara lor, asezata la aproape 4000 de metri inaltime, se numea Retia. Azi se numeste Engadin si se afla in cantonul elvetian Grison.

Cu toate ca limba lor a fost recunoscuta abia in 1938, dupa lupte grele si indelungate, ca cea de-a patra limba nationala, ea e de fapt singurul grai nascut si vorbit pe actualul teritoriu elvetian (germana, franceza si italiana fiind limbi de imprumut, aduse de peste munti).

Nu de mult, romansii si-au sarbatorit, ca si noi, 2000 de ani de continuitate istorica, chiar daca sunt, tot ca si noi, mult mai vechi. Urmasi ai mandrilor reti, Nicolae Iorga le spunea “frati mai mici” ai romanilor. In studiul sau “Paralelisme romano-helvetice”, marele istoric ii socotea inruditi cu traco-ilirii, dar si cu celtii, de la care au mostenit un fond de cuvinte prezente si in limba noastra.

Iorga afirma ca e cel dintai roman care a ajuns pe inaltimile Alpilor, intre romansi. “Cel dintai care s-a dus sa-i vada acasa la dansii, sa le vorbeasca limba asa de asemenea cu a noastra si sa se uite in ochii aceia negri, destepti, care lumineaza fata rotunda sub parul des si darz”, marturisindu-si regretul ca nu le poate infatisa romanilor “si vederi din satele lor si nu le pot aduce inainte figurile asa de asemanatoare cu ale oamenilor nostri.”

Intr-o conferinta rostita la Radio, Iorga vorbea chiar despre “o singura unitate, care pornea de la Oceanul Atlantic si mergea pana la Marea Neagra… Intre noi (romanii), care ne intindem pe amandoua malurile Tisei (…) si intre ceea ce au ramas ei (romansii, n.n.) nu e nici o discontinuitate. O singura panza de rasa influentata de romani, o singura limba, cuprinzand elemente sufletesti dominante ale marelui popor iesit din vechea rasa ilirico-traca si din Roma strabuna…”

Ce nebunie mai frumoasa pentru un reporter, la inceputul unui nou secol, decat sa porneasca intr-acolo, incercand sa vada ce-a mai ramas astazi din “fratii” nostri indepartati? Sa le priveasca chipurile, sa le asculte limba, sa se intrebe daca povestea lui Iorga despre romansi nu a fost doar vanare de vant.

Dar, dupa o saptamana de peregrinari prin muntii helvetici, mi-am dat seama ca n-a fost in zadar. Nu pot aduce neaparat dovezi, nu sunt specialist in istorie si graiuri vechi. Ceea ce pot spune e ca acolo, printre oamenii aceia din Alpi, printre taranii aceia crescatori de vaci si de oi, acolo m-am simtit cu adevarat Acasa.

Istorie si fan

Pashun Craista (Creasta Pasunilor). Un satuc de vreo opt case, catarat undeva spre izvoarele Mustairului. Deasupra noastra, pereti de stanci acoperiti de zapezi vesnice. In fata, peste o vale colosala, alti munti drepti, nemiscati, unul in spatele celuilalt, umpland cu semetia lor bolta albastra. Engadin, tara romansilor si a padurilor nesfarsite.

Pe marginea drumului, doi oameni ne fac semne cu mana a binete. Doi tarani, doi oameni ai locului. Siluetele lor voinice se proiecteaza pe muntii din spate. Oprim masina si ne intoarcem mirati. Dupa atatea zile de mers prin Elvetia, e prima oara cand intalnim oameni care ne saluta cu bucurie. Un tata si un fiu, singurii locuitori ai catunului dintre stanci. Gospodari, stapani de munti si vaci multe. Baiatul e inalt, puternic, chipes, un adevarat Fat-Frumos.

Il cheama Vreni, n-are mai mult de 20 de ani. Vorbeste bine frantuzeste – lucru cam rar intalnit in tinuturile astea – si-mi spune ca desi familia lor se numeste Lamprecht, ei sunt romansi “vechi de cinci generatii”, doar ca numele le-a fost germanizat. Palmele fiului sunt negre, crapate de munca. Pe haine are urme de fan. E vremea cositului. Tot satul miroase a fan. Un sat arhaic, cu o istorie grea, pe care tanarul cel chipes o spune cu gravitate, ca pe un mesaj ce trebuie transmis neaparat mai departe.

Pierderea limbii si a obiceiurilor stramosilor a inceput inca din vremuri medievale. Raul a urcat spre romansi dinspre vai. De acolo, de jos, a pornit nenorocirea. Romansii au urcat tot mai sus, pe munti, cautand sa se ascunda. N-au reusit. Italienii au venit din sud, francezii din vest, nemtii din nord. I-au prins ca intr-o menghina. Vreni e mandru ca e romans. Cand vorbeste despre asta, isi pune palma pe inima.

A facut “scoala de tarani” in oraselul Santa Maria, acolo a invatat tot ce stie. Pe urma s-a intors in satucul lui drag. Desi e frumos ca un print din povesti, desi a avut nenumarate propuneri sa plece la oras si chiar in strainatate, el n-a vrut. A ales sa traiasca mai departe in satul cu opt case, de pe culmile Alpilor, sa porneasca la fiecare revarsat al zorilor cu vitele pe creste, sa-si strice mainile de atata munca, sa priveasca seara, culcat in fan, cele mai stralucitoare stele de pe pamant. Asta a vrut. Si zice ca aici ar vrea sa ramana pana la moarte. In Pashun Craista. Creasta pasunilor.

Vreni ii traduce tatalui tot ce vorbim. Sunt momente cand cei doi rad intre ei, hatri, cercetandu-ne din crestet pana-n talpi, intrebandu-se ce-or fi cautand niste romani pe coclaurile astea. La inceput, cei doi nu-si dau seama ca eu pricep cam tot ce vorbesc.

Inteleg o gramada de cuvinte: “plug”, “mos”, “casa”, “munt”, “ram”, “muma”, “frar”, “sour”, “scolar”, “corp”, “alb”, “eu sun”, “el fa”, dar inteleg mai cu seama intonatia lor, o cadenta, o anumita muzica a graiului, atat de asemanatoare cu a noastra, incat parca nici n-ai nevoie de cuvinte, parca pricepi totul din vioiciunea spuselor, din gesturi, din inclinarea trupului, din privirile ce insotesc mereu fiecare exclamatie. Asa vor fi toti oamenii pe care ii voi intalni aici, in batranii munti retici: parca nu vorbesc cu cuvinte. Parca vorbesc direct cu sufletul.

In fata portii

Valchava (Valceaua), alt sat pe valea Mustairului, cuibarit intr-o vale larga, din care pornesc pretutindeni nenumarate fire de drum. E sambata dupa amiaza si romansii ies in fata casoaielor vechi, cu fatade pictate si flori rosii revarsate peste feresti. Se odihnesc, isi trag sufletul dupa o zi de munca. O tihna blanda, aurie, invaluie asezarea. Oamenii sed pe niste bancute vechi, innegrite de vremi, cu spatele lipit de zidurile groase.

Aceleasi bancute unde au sezut altadata parintii, bunicii lor si tot neamul. Sporovaiesc intre ei, zambesc, trag din tigara rar, ganditori, imi dau seama ca principalele lor discutii sunt legate de turme, de stani, de schimbarea vremii. E imposibil, privindu-i, sa nu te duca gandul la pastorii nostri. Aceeasi saga, aceleasi ocheade aruncate strainilor, aceleasi salutari sugubete strigate vecinului de pe bancuta de-alaturi, aceleasi taifasuri in care pun “tara la cale”, aceeasi pace contemplativa care-i cuprinde uneori pe toti, cand se uita la munti. Bancuta din fata casei e nelipsita in tot Engadinul.

Multe din ele au o scobitura facuta in zid, dinadins pentru a baga acolo o banca de lemn. Din stravechime, locului i se zice “vamporta” (in fata portii), locul unde romansii stau sa vorbeasca sau sa priveasca lumea. Pentru romansi, vecinatatea e mai presus de orice. Asa s-au ridicat comunele, asa s-au pastrat traditiile si limba. Prin vecinatate. Prin sate trainice si unite. Oamenii se inteleg, se ajuta, se viziteaza des, fara a-si anunta sosirea dinainte, intra nestingheriti unul in casa altuia, isi imprumuta unelte, bani, orice. “Un bun vashin vala pu co un paraint”, “un bun vecin valoreaza mai mult decat o ruda”, spune un vechi proverb romans, laudand milenara vecinatate omeneasca, pierduta prin alte parti.

Casa focului

Ma-ndrept spre o batrana care sade pe banca, la poarta, si-i spun fara ocolisuri ca-mi place casa ei inundata de flori. “Casa e bela”, ii zic. Batrana ma iscodeste pe sub sprancene. Apoi imi zambeste. Imi multumeste, putin rusinata, pentru vorbele mele. Si, la fel de brusc… ma pofteste in casa! Deschide larg usa marii bolti sapate in piatra – atat de asemanatoare cu cele ale caselor noastre din Ardeal.

Strabatem un culoar caruia-i zice “suler” – coridorul prin care intra in casa carutele si animalele -, apoi cotim spre o odaie magica: casa focului (casa da fo), bucataria, “vatra” gospodariei, locul unde focul nu se stinge niciodata. Odaia tihnei si a povestilor batranesti. Chiar deasupra ferestrei, sunt doua “sgraffito”, doua picturi stravechi: un Isus zugravit naiv, ca de un pictor taran, alaturi de un dragon, de un diavol: dracesc si sfant, paganism si crestinism, cele doua dimensiuni ale vietii romansilor.

Asemeni noua, acesti reti romanizati au fost crestinati cu mare greutate si foarte tarziu, abia prin secolul al Vii-lea. Bisericile lor sunt ridicate pe sanctuare pagane. Chiar si azi sunt bantuiti de vechile credinte populare precrestine, traind – mai ales batranii – inca in plina magie. Ei se incred si acum in povesti cu zane, strigoi, vrajitoare si lupi ce vorbesc cu glas omenesc, in istorii pastoresti despre vaci blestemate, despre locuri magice, ascunse in munti, pe care trebuie sa le privesti cu teama sau cu evlavie.

Apoi femeia ma duce in grajdul casei, un adevarat muzeu al clopotelor pastoresti. Sute de talangi mici si uriase, pentru oi si vite, sunt agatate peste tot, pe peretii din barne. La romansi, talangile batrane nu se arunca. Se transforma in piese de muzeu ale familiei. Aproape orice gospodarie romansa are in grajd, pe pereti, aceasta multime de clopote. Aproape toate traditiile romanse – nuntile, urcarea si coborarea turmelor din munti, Chalandamarz (calendele lui Martie, cand feciorii bat din clopote pentru a alunga iarna si spiritele rele), Bauania (tragerea la sorti a ursitului), Tscheiver (jocul cu masti) – sunt insotite de dangatul prelung al talangilor. Clopotele sunt istorie vie. Simbolul traditiei, “Fuienetta”, vatra in care focul nu se stinge niciodata.

Romanca din Scuol

Scuol. Capitala Engadinului de Jos, cel mai reprezentativ tinut romans, in ce priveste limba si traditiile. Iorga a fost aici. La fel Ovid Densusianu, marele lingvist, care a studiat ani la rand nume de munti, de piscuri, de vai sau de ape, realizand un curs de “Toponimie retoromana” la Universitatea din Bucuresti. Ii inteleg incantarea. E mai mare dragul sa-i auzi pe oameni vorbind o limba atat de asemanatoare cu a noastra: “ce faci?”, “dorm bain?” (ai dormit bine?), “buna saira”, “bun di”, “buna not”… Lumea e vesela, gata de vorba, ti se da buna ziua, chiar daca trecatorul habar nu are cine esti.

Daca multumesti cuiva, ti se raspunde “cun plachere” (“cu placere”), intocmai ca in romana. Prin magazine, te poti pomeni ca nu-ti sunt primiti “euro-ii”, de parca vanzatorul n-ar fi vazut in viata lui astfel de bani. In general, oamenii au o antipatie fatisa fata de mititelele bancnote ale vecinilor. Si tot in general, oamenii nici nu vor sa auda de Uniunea Europeana…

Aici, in Scuol, am norocul de a o intalni pe Mihaela din… Romania. O adevarata celebritate locala. Aproape nu exista om in Scuol care sa n-o cunoasca, care sa n-aiba incredere deplina in ea. Toti stiu, macar din auzite, de frumoasa romanca din orasul lor. Mihaela Demonti e casatorita cu un barbat romans si traieste de paisprezece ani in Elvetia.

Este – dupa stirea ei – singura romanca din Engadin. A invatat limba in doar doua luni. Fara dictionare, numai prin discutii cu oamenii. Ne da dreptate ca-i foarte asemanatoare cu romana. De altfel, “si oamenii de aici parca sunt la fel”, spune ea. “La inceput, am avut un soc. Nu stiam nimic despre Engadin, despre romansi.

Ma pregatisem pentru o Elvetie rece, “ca ceasul”. Nu mi-a luat mult timp sa-mi dau seama ca ei sunt de fapt cu totul “altceva”: mai sentimentali, mai calzi, dar totodata si aprigi, dintr-o bucata. Trebuie doar sa le dai importanta pe care-o merita, sa-i mangai, sa-i asculti, sa le vorbesti pe limba lor. Si sa-i vedeti ce cantareti sunt!… Ce dansatori!… Ei canta tot timpul, chiar si cand muncesc. Iar daca asculti corurile lor, e imposibil sa nu pleci cu ochii in lacrimi. Nu stiu cum, dar inca de cand am venit, am simtit ceva familiar, ceva ce ma ducea mereu cu gandul spre acasa. Am fost si eu mirata cat de usor am putut sa ma adaptez. Ca sa le cad la inima n-a trebuit sa fac nimic altceva decat sa fiu eu insami.”

“Noi si voi suntem frati!”

Mihaela e nespus de incantata ca s-a intalnit cu romani. Nici nu sta pe ganduri sa ne pofteasca la ea acasa, unde sotul sau, Plasch Demonti – anuntat prin telefon – ne asteapta cu masa. Mihaela locuieste in Sent, un sat superb, aflat chiar deasupra Scuolului, o adevarata cetate de case albe, avand in mijloc o piata si o biserica.

Aici a trait ca un pustnic, studiind folclorul si limba neamului sau, mai intai intr-o moara veche, apoi in turnul unei biserici parasite, marele scriitor si luptator romans pentru neatarnare, Peider Lansel, primul traducator al baladei noastre “Miorita”, autor al celebrului dicton “Nici italieni, nici germani, romansi vrem sa ramanem!”, lozinca devenita apoi adevarat imn, “torta culturii retice”, cum s-a spus.

Marturisesc ca nicicand, nici in deplasarile mele de reporter prin tara, nu am fost primit cu atata dragoste ca in casa Mihaelei din Sent. Plasch Demonti ma intampinase cu imbratisari: la atata departare de Carpati, un roman si un romans se tin in brate ca fratii, privind muntii unul peste umarul celuilalt. Plasch (trad. “Placut”) are ceva din mandria gospodarului roman care te “omeneste” acasa la el. In aceste clipe, parca nici nu mai traieste pentru sine, ci doar pentru oaspetii sai.

Ne indeamna “sa mai servim”, mereu ne intreaba daca avem nevoie de ceva, e atent la orice detaliu. Si vorbim, mereu vorbim. Cu cele cateva cuvinte romanesti pe care le stie, aproape ca nu mai am nevoie de traducator. A fost si el in Romania, in muntii Fagarasului, pe la Curtea de Arges, si acolo a impartasit deplin credinta sotiei sale: “Noi si voi suntem frati!”. Asa zice, si-mi strange atat de tare palma in pumnul sau ca barosul, ca-mi dau lacrimile.

Plasch e mandru ca e romans. Doar il cheama Demonti (“al muntelui”), “om liber al muntilor”, cum ii place sa-si spuna. Abia asteapta sa treaca cele trei zile pana cand va urca in Alpi, unde va ramane vreme de trei saptamani. “Uite acolo!”, zice, si-mi arata un punct indepartat, intre crestele albe -, singur intr-o cabanuta pastoreasca din pustietati neumblate. Asa face mereu, cand il apuca dorul de duca. Nu poate trai fara munti. Fara munti, spune el, “ar muri pe picioare”.

Spre seara, Mihaela imi aduce la ea acasa doi romansi “foarte vechi”, al caror neam se pierde in negura vremurilor: Stupan Niculin si Giacumina. Sot si sotie, casatoriti de 55 de ani. Abia cand ii vad intrand sontac, tinandu-se unul pe altul de brat, in odaia cea mare, abia atunci imi spun ca, intr-adevar, acestea trebuie sa fie chipurile mult laudate de Iorga. Sunt duiosi batranii acestia, cand se aseaza tacticos la masa, putin nedumeriti, nepricepand prea bine ce vrem de la dansii.

El, Niculin, a fost cioban la oi. Apoi baciul unei mari stane din tinut. Apoi comerciant de oi, ajungand cu turmele tocmai pana in Elvetia franceza. Desi e unul din cei mai bogati oameni ai Sentului, el se poarta mai departe in sfeterul de lana si pantalonii de costum nitel ponositi, tare modest cu vecinii, iar gandul ii sta tot la stanele din munti si la oile care acum, din pacate, sunt din ce in ce mai putine. Ea, Giacumina, a fost mai mult casnica. S-a ocupat de cele patru fete ale lor. Le-a maritat cu romansi, le-a invatat sa fie mandre ca-s romanse. Niculin si Giacumina se iubesc si acum. Se tin mereu de mana pe sub masa, ca doi scolari, in timp ce-mi vorbesc.

Iar eu stiu ce sa-i intreb. Le pun exact aceleasi intrebari pe care le-as fi pus oricarui cioban de-al nostru din Carpati. Da, inca mai exista transhumanta in Engadin, raspunde Niculin. Turmele pornesc primavara prin mai si se intorc in noiembrie. Conform unui vechi ritual, ciobanii urca mai intai singuri, pana pe Piscul Minschun, la peste 3000 de metri, doar pentru a se inchina in fata unei pietre sfinte. O piatra despre care ei zic ca e “a Maicii” – Mama Dona, Fecioara Maria – si-n fata careia staruie indelung in rugaciune, acoperind-o cu sarutari. Pastorii au credinta ca daca nu saruta aceasta stanca, atunci nu vor avea noroc la pasunat si le va merge rau intreg anul. Si Niculin s-a inchinat la piatra Mamei Dona.

A fost urcat pe brate pana acolo, in varful muntelui, grav bolnav, paralizat din pricina unei congestii cerebrale. A atins si el cu buzele piatra binecuvantata si a plans. S-a rugat la munti, la paduri, la cerul “clar” al Alpilor, caci in toate acestea se afla ascuns Dumnezeu. “Dumnezeu nu e o persoana. Dumnezeu e natura insasi”, zice el. Si pana la urma s-a vindecat. Prin rugaciune, zice. Numai prin rugaciune.

Impreuna cu iubita lui sotie, batranul isi aminteste cat de simpla era viata satului altadata, cat de curati si credinciosi erau oamenii. Unele episoade le-au trait ei insisi, in copilarie, altele le-au fost povestite de parinti, de bunici. Mihaela imi traduce fascinata. Nu aflase despre toate acestea pana atunci. Batrana Giacumina reinvie vorbind un sat izolat in munti, care altadata n-avea nevoie de nimic din afara.

Vremuri in care painea si panza se faceau in casa, cu razboaie de tesut si roti de tors, de catre femei stranse intr-o “adunare” (sezatoare), unde se spuneau cele mai frumoase povesti. In capul satului exista si azi un loc numit “El Fourn”, acolo se afla odinioara marele cuptor de paine al satului. In timpul liber, in noptile lungi de iarna, Niculin scrie poezii. Poezii nascute din traditiile satului, din marea dragoste ce i-o poarta Giacuminei. In copilarie a vazut-o cu ochii lui pe ultima vrajitoare (“stria”) din Sent. Avea vreo opt ani pe atunci.

Isi aminteste cum au adus-o oamenii in piata satului, imbracata in zdrentele unui strai barbatesc de pastor, cum au bagat-o cu mainile in apa clocotita pana cand a recunoscut ca ea a facut toate blestematiile. Altadata, vrajitoarele erau multe, maestre in ale descantecului. Un platou inalt, undeva spre Ardez, se numeste si azi “Cuptorul Vrajitoarelor”. In acel loc, oamenii vedeau aparand urme de picior femeiesc intrand adanc in pamant, dar pe nimeni care sa lase aceste urme. Vrajitoarele aveau de-a face mai ales cu ciobanii singuratici din munti. Ii momeau cu ispite femeiesti, preschimbandu-se in fecioare frumoase, le secau ugerul vitelor, le stricau capitele de fan ori le rasturnau carutele dupa o zi istovitoare de munca.

Mihaela traduce, iar eu ma infior: cum as putea sa nu ma gandesc la ciobanii aceia ai nostri, cu care facusem atatea reportaje prin Carpati? Chiar felul de a povesti e acelasi. Bineinteles, Niculin nu a vazut cu ochii lui vrajile, a auzit povestea pe care mi-o spune de la un pastor din Plumeran, caruia i s-a intamplat. Omul statea cu vita pe pajiste si deodata s-a desfacut lantul de la gatul animalului, tras parca de-o putere nevazuta.

Ciobanul i-l lega la loc, strans. Lantul iarasi cadea la pamant. De nenumarate ori. Pe urma, cand ducea vita la apa, lantul se ridica de jos si se prindea singur de gatul ei. N-o lasa sa bea apa. Singur se ridica! Singur! O vrajitoare ii facea asta ciobanului. Niculin n-ar fi crezut, insa omul era gospodar serios, respectat. Nu putea sa minta. A vazut totul cu ochii lui…

Epilog cu Carpati

Iorga a vizitat Engadinul in anul 1937. Astazi, dupa aproape sapte decenii, reporterul are sansa de-a cunoaste, in acelasi loc, un alt mare istoric, de data aceasta elvetian: pr. dr. Martin Bundi, fost presedinte al Consiliului National al Elvetiei din Chur. Specialistul in istorie antica il confirma pe savantul roman: “Da, se poate vorbi de un paralelism intre noi si voi. Aici au fost colonizati retii, la voi dacii.

Iar intre reti si daci exista multe asemanari. Limbile s-au conservat atat de bine, pentru ca si noi si voi am trait atata amar de vreme izolati: noi, intr-o mare germanica, voi, intr-o mare slava. Desi avem putine marturii despre limba retica ca s-o putem reconstrui – doar cateva inscriptii pe piatra – cu siguranta ca aceasta nu a fost una indo-europeana, asa cum nici limba daca n-a fost…” Retii au fost – s-a scris -, ca si dacii, un popor mare si mandru. La lupta nu se temeau de moarte: “furor raeticus”. Au fost, tot ca si dacii, prin excelenta “oameni ai muntilor”. Pastori si razboinici. Ei hartuiau adesea, cu un curaj nemaivazut, armatele romane din campie, cele din campia Padului mai ales. Au fost infranti cu greu, in ascunzatorile lor din munti. A fost nevoie de doua armate romane, care-au urcat spre ei, pe o parte si pe alta a Alpilor, prinzandu-i ca-ntr-un cleste…

Calatoria noastra se apropie de sfarsit. Falera e ultimul sat de romansi al popasului nostru elvetian. O masa lunga, alba, cu noi, romanii, in mijloc, inconjurati de localnici: doamna Silvia Casutt, primarita comunei, doamna Rita Cathomen si sotul acesteia, Ignaz, alti cativa pastori bastinasi. Mancam un fel de sarmale romanse.

Fereastra casei e plina de soare, iar soarele lumineaza o vale verde si o biserica veche. Alaturi, pornind chiar din altarul bisericii, o multime de pietre, megaliti si menhire din epoca bronzului, formeaza un gigantic calendar solar, de o precizie matematica uimitoare. Aflu ca pe o piatra numita “Sageata Lunii” e incrustata pozitia exacta a stelelor atunci cand a avut loc eclipsa totala de soare din 25 decembrie, de “Craciunul” anului 1089 inainte de Cristos.

O grupare de alte trei pietre formeaza un triunghi pythagoreic perfect (a2+b2=c2). Asadar, acesti reti nu erau fistecine… Falera e una din cele mai vechi asezari ale romansilor, atestata documentar si locuita absolut fara nici o intrerupere din anul 3500 i.Hr. Intr-un tarziu, Ignaz Cathomen avea sa-mi spuna ceva care imi va taia respiratia: “E la noi un cuvant foarte vechi, poate chiar cel mai vechi, la fel de batran ca si megalitii astia din piatra pe care-i vedeti.

E vorba de cuvantul “carp”, ceea ce in romansa inseamna “piatra”, “stanca”. Nimeni n-a putut stabili vreodata originea acestui cuvant, ea se pierde in adancul istoriei. Noi insa il avem in numeroase nume de locuri, de munti si de vai: Carp, Carpet, Carppa… Cateva piscuri de aici, din jurul satului, se numesc chiar asa: Carp. Un altul se numeste Carpats. Da, Carpats, de ce va mirati?…” Mananc sarmale romanse si zambesc. Acum am, intr-adevar, toate motivele ca sa ma simt aici ca acasa.

 Bogdan Lupescu

sursa: Formula-AS

A apărut volumul 2 al cărții POVEȘTILE MAGICE ALE DACILOR. Disponibil aici: http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-copii.html

58 comments

  1. Nu știam de ce emoția mă copleșea citind articolul. Și, la un moment dat am înțeles. S-ar putea ca limba dacilor să fie limba română de azi, cea pe care o vorbesc și romanșii din creerii Elveției. „Limbile s-au conservat atat de bine, pentru ca si noi si voi am trait atata amar de vreme izolati: noi, intr-o mare germanica, voi, intr-o mare slava.” Sînt vorbele unui om învățat: pr. dr. Martin Bundi, fost presedinte al Consiliului National al Elvetiei din Chur. Domnul Bundi este specialist in istorie antica și il confirma pe savantul roman Nicolae Iorga: “Da, se poate vorbi de un paralelism intre noi si voi. Aici au fost colonizati retii, la voi dacii.”
    Și, dacă este așa, atunci se justifică și mai mult ipoteza că NOI NU SÎNTEM URMAȘII ROMEI! Sîntem daci sau traci cum la fel sînt și romanșii. Numele de român și romanș nu se trage de la Roma! Este mai vechi, are alte origini. S-ar putea să se tragă numele Romei de la traco-daci.

  2. cred ca nu sa vazut tot ce poate fi rau ,noi ,lafel ca si strabuni pana nu ni se ia di curte tot,nevasta ,copil,animale si ne si da foc la casa nu plecam la lupta……chiar si la aflarea adevarului.cine suntem noi?????????niste lasi?nu cred,doar ca noi am luat tot de la alte popoare doar nationalism NU.tot ce se crede istotic in tzara asta este de alta nationalitate sigur roman nu este……. P.S. asa am sintit asa am scris poate am spus si prostiiSCUZE.

  3. Istorie ignorată. Istorie ascunsă de istorici nedemni. Noi nu mai avem nevoie de duşmani. Despre vlahii din Regiunea Autonomă Vlahă niciun cuvânt. Despre restul de Vlahie din Austria niciun cuvânt. Ce să mai spunem despre fraţii noştri din Balcani? Despre cei 350 000 de români rămaşi în Ungaria după Trianon niciun cuvânt. Se spune că au trecut în Regat după Unire. Însă ciudat cât de mulţi greco-catolici găsim în Ungaria 80-90 de ani mai târziu.

    Fireşte că romanşii nu au fost colonizaţi în Alpi, fiindcă au vestigii trace atestate cu mult înaintea romei. Chiar şi între grupurile de aromâni din Balcani există specificităţi, datorate faptului că unii dintre ei sunt chiar urmaşii dacilor deportaţi de roma. Nu numai că nu se poate vorbi de romanizare, în fapt un termen inept, dar REALITATEA PROFUNDĂ ne conduce SPRE UN PROCES ÎN SENS INVERS după 106, care a culminat cu Regalian, Galerius cel Bătrân, Constantin cel Mare, avem aproape continuitate. Priviţi unde şi-au stabilit capitalele sau reşedinţele! Salonicul lui Galeriu este vechiul mare centru vlăhesc Saruna, cu universitate si o cultură înfloritoare, înaintea oraşului Moscopole. Cum se leagă FAPTELE conţinute în documente şi cronici.

    Aţi citit în manualele de istorie despre drepturile şi privilegiile pe care le aveau vlahii din partea austriecilor, la fel ca nobilii unguri – în Vlahia austriacă -, sau din partea otomanilor, despre respectul cu care erau priviţi peste tot? Aţi citit cine a ridicat primele biserici la Meteora? Despre războaiele dintre vlahii din Cehia şi unguri? Despre cum justifica Ştefan cel Mare dreptul asupra Pocuţiei? Despre cât se întindeau românii în răsărit?
    Aşa s-a scris istoria, DAR MĂCAR DREPTUL LA ADEVĂR ISTORIC ÎL PUTEM AVEA?

  4. Dupa cum vedeti acest popor se numeste Romansi, ceea ce ne indreptateste pe noi sa ne spunem popor Roman (oameni liberi) si nu popor Dac. Si noi Romani (Daci), si ei Romansi si chiar si cei din Cehia care vor sa isi spuna regiunea autonoma Valaha (ceea ce ne duce cu gandul la valahia (tara romaneasca) din-nainte de 1859). Eu spun ca suntem cu totii Traci si nu Daci. Daci sunt Traci, tot asa cum Oltenii sunt Romani acum.

  5. Si am uitat, bravo pentru ceea ce faceti dar eu as spune sa o faceti putin altfel sa preamariti Traci nu doar o parte a lor Dacii

  6. Ma intreb doar atat: De ce nu vedem aceste lucruri la televizor sau nu auzim nici un om politic vorbind de noi si istoria noastra?

  7. acei 60 de mii de oameni ramasi stiu sa isi pastreze identitatea mai bine decat o facem noi, cei care lasam sa se distruga comori arheologice, ale trecutul nostru de milenar , si pentru care lupta strainii sa le recupereze. Ar trbui sa ne gandim mai serios la datoria noastra fata de stramosi, fata de casa noastra si de limba noastra !

  8. Mult succes initiatorilor si voua/noua sustinatorilor!
    As vrea din tot sufletul sa lacrimeze asupra unui asemenea articol despre trecutul nostru secretizat si copii nostri purtatori de iphon-uri si englezisme in limbaj. Doamne ajuta fratilor!!!

  9. Din noroc sau mai bine zis întamplare am dat peste acest blog , vreau sa va transmit ca faceti o treaba foarte buna si articolele voastre merg direct la suflet daca esti DAC , asemenea lucruri ar trebui sa se învete la scoala sa stie tineretu despre istoria lor sa fie mandri de obarsia lor .
    Bravo bravo bravo .

  10. Statul roman se pare ca deruleaza o multime de proiecte culturale cu acesti frati ai nostri. Ar trebui sa-i multumim pentru grija parinteasca de a tine aprinsa flacara românismului. Ar trebui sa le multumim politicienilor pentru fiecare gest politic pe care il fac pentru ca ei sa fie mandri ca sunt români. Ar trebui sa le multumim pentru anii de ingrijorare in care oamenii acestia nu s-au simtit parasiti niciodata! Ar trebui sa le multumim pentru faptul ca i-au ajutat sa ridice zeci de biserici, sa deschida sute de scoli si sa nu se risipeasca din sutele lor de orase si sate. Ar trebui sa multumim, in egala masura, mediei preocupate sa ne prezinte des asemenea ciudatenii, asemenea povesti, …obiect al curiozitatii si nu al unui destin tragic. Le ramanem indatorati istoricilor care i-au declarat mandri urmasi ai Romei, asta i-a ajutat foarte mult. Ma intrebam pe cine, dar asemenea intrebari nu se pun.

    In clipa asta imi vine in minte gestul Maiei din clipul despre Rosia Montana.

  11. Am citit articolul cu inima plina de emoție si parca am simțit ca in adincul sufletului am primit raspuns mult dorit , neasteptat și care mi-a deschis o portită prin care simt ca primesc aer , ca respir. Mulțumesc.

  12. Articolul e minunat. Dar de ce nu a fost mentionat autorul?
    Informatiile sunt interesante, semnificative pentru mine ca roman, tonice pentru sufletul meu. Cum spunea cineva mai sus: mi-au facut ziua frumoasa!
    “Aprecierile” adresate statului roman de Adrian “nationalistu” sunt, de buna-seama (si pe buna dreptate) bascalioase!
    Statul roman postdecembrist ” democratic” pana la maduva, este un stat antinational!
    Istoria ne-o fac, de la o vreme, alogenii.
    Urmasii lui Iorga au murit sau au fost marginalizati.
    Banii, atatia cati sunt (nu chiar multi, dar nici putini!), dati de statul roman pentru sustinerea culturii si civilizatiei romanesti in plan extern, au incaput in mainile si burdihanele fara fund ale unor Patapievici, Plesi, Oisteni, si ale altora, ejusdem farinae, toti “romani neaosi”, “patrioti” hotarati sa ne fure si sa ne vanda nu doar istoria ci si ouale de sub closca!
    Noroc ca mai tresare cate o scanteie, precum aceea a mintii si sufletului care a scris acest articol, si mai tine aprinsa candela sperantei!

  13. Intradevar, impresionant. Mi-au dat lacrimile. Sunt si eu un roman din mijlocul Ardealului, naturalizat in Dobrogea si mi-e dor de locurile mele dintre paduri. Dar viata m-a blagoslovit sa traiesc tot printre romani asa ca nu ma plang.
    Un articol duios si la fel de impresionant gasiti in Formula AS despre vlahii din Croatia.
    Cine doreste sa citeasca, va dau link-ul de mai jos.
    Cu sanatate si dreptate, sus inima romani!

    http://www.formula-as.ro/2011/991/societate-37/vlahii-din-mijlocul-marii-14347

    Damian

  14. Bravo!!! o super dovada,deci limba lor se poate intelege usor de romani,si nu are nimic cu italiana,sunt deci fratii nostri,si ei invadati…

  15. In tineretea mea am citit o carte “Noi,Tracii” scrisa de Hadrian Daicoviciu[parca].Aflam ca tracii ocupau,la un moment dat cam 1/3 din continentul european[si nu numai….].La acea vreme mi se parea de-a dreptul incredibil,ce citeam.Am inceput,chiar, sa ma intreb daca nu cumva era vorba de o manifestare a nationalismului patriotard comunist……
    Se vede treaba,ca nu!
    Felicit pe cei care,in asemenea vremuri tulburi,mai au astfel de preocupari!

  16. Intradevar, Engiadina bassa este un rai. Plaiurile seamana cu cele romanesti. Iar limba, o incantare. E deajuns sa auzi cum te saluta “Bun di” sau “Alegra”. De mai bine de 10 ani merg o saptamana in Scuol si ascult cu placere limba romansa, cu multe cuvinte asemanatoare cu cele din romana. Apoi, inscrierile ce sunt pe majoritatea caselor le intelegi foarte bine. Am cunoscut-o si pe Mihaela care este exact asa cum o decrieti. Invita la ea, iti propune sa te insotesca daca ai nevoie de ceva.. Un alt articol i-a fost dedicat in Formula As de acum cativa ani. Casele din Engadin sunt cele mai frumoase din Elvetia, foarte bine ingrijite si unele vechi de prin secolul XV.

  17. Articolul este frumos. Romansii, chiar daca au unele cuvinte de origine latina asemanatoare sau identice cu unele cuvinte tot de origine latina din limba romana … nu sunt “fratii nostri”.
    Limba romansa (in engleza romansh, si voi folosi in continuare denumirile in engleza ale limbilor, deoarece wikipedia in versiunea engleza are sute de pagini cu multe informatii despre limbile europene) face parte din limbile Rhaeto-Romance impreuna cu limbile Friulan si Ladin din nordul Italiei.
    “Fratii” romansilor sunt astfel, cei care vorbesc Friulan si Ladin.
    “Verii de gradul I” ai romansilor sunt cei din familia mai mare din care fac parte Rhaeto-Romance este vorba de familia Gallo-Rhaetian, formata din: French si Franco-Provençal.
    “Verii de gradul II” ai romansilor sunt cei care vorbesc limbile Gallo-Italic, adica: Italian, Venetian, Istriot.
    “Verii de gradul III” ai romansilor sunt cei care vorbesc Occitan.
    Romansii si romanii sunt rude si mai indepartate, in niciun caz “frati”, chiar daca exista cuvinte de origine latina asemanatoare sau identice in zecile de limbi si dialecte ale limbilor romanice (cele care isi au originea din limba latina).
    Pe Wikipedia exista si propozitia “The family (despre Rhaeto-Romance este vorba) is most closely related to its nearest neighbors: French, Franco-Provençal, Occitan, Gallo-Italian (Piedmontese, Ligurian, Lombard, Emiliano-Romagnolo, Venetian), and Istriote.
    Pe Wikipedia la http://en.wikipedia.org/wiki/Romance_languages exista o comparatie intre 38 limbi europene pentru propozitia “Ea închide totdeauna fereastra înainte de a cina”. In limba romansa este “Ella clauda/serra adina la fanestra avant ch’ella tschainia.” Cuvintele romanse “fanestra” seamana cu “fereastra”, iar “tschainia” seamana cu “cina”. Dar si propozitiile din urmatoarele 19 limbi au aceeasi “asemanare” cu propozitia amintita in limba romana pentru cuvintele “fereastra” si “cina”: Aragonese, Bergamasque, Bolognese, Catalan, Emilian, Franco-Provençal, French, Galician, Italian, Ladin, Leonese, Milanese, Mozarabic, Neapolitan, Occitan, Piedmontese, Sicilian, Umbrian, Venetian.
    Este usor pentru noi, care nu sunt lingvisti sa spunem ca o limba este “sora” cu alta limba, iar un popor este “frate” cu altul, pe baza unor cuvinte asemanatoare provenite din limba latina. Insa, lingvistii isi pot da seama de inrudirile intre limbi, studiind asemanarile si deosebirile de: fonetica, gramatica, fonologie, morfologie, sintaxa, semantica, pragmatica, stilistica.
    Limba romansa s-a format in principal din amestecul limbii latine cu limba retica: http://en.wikipedia.org/wiki/Raetic_language
    Pentru informatii despre limba romansa (in limba lor se scrie in 4 feluri: rumantsch / rumauntsch / romontsch /rumàntsch): http://en.wikipedia.org/wiki/Romansh_language

  18. Multumim,avem nevoie sa ne cunoastem nu doar fratii de peste tot in lume ci avem nevoie sa stim cat respect si frica de Divinitate aveau si in ce Credinta pura traiau ,pentru ca de aici inteleg ca li se trage fericirea !

  19. F. interesant !!! chiar nu stiam ca sunt origini de romani in Elvetia ( ROMANASI) , ce pacat ca ne-au asimilat alte popoare ! tot respectul pentru originarii romani din Europa (Rusia,Ucraina,Croatia,Macedonia,Albania ,Bulgaria,Ungaria,Serbia …etc

  20. MHAI S. LAZARESCU – iata ca si aici au aparut “specialistii” care incearca – ei cu teoriile lor – sa iti explice cum ca in miezul zilei este noapte. Nu conteaza ce vezi tu cu ochii tai, conteaza ce iti spun ei, cei “toba” de carte.

    Cum am spus, nu conteaza nr de cuvinte identificate de Iorga ca IDENTICE cu cele din limba noastra, nici arhitectura caselor vechi, alta decat cea a populatiilor care ii inconjoara, dar identica cu cea din “tarile” istorice romanesti, nici traditia lor nu conteaza, nici faptul ca au vestigii trace nu conteaza!

    Astupati-va urechile, inchideti-va (ochii), uitati tot ce ati citit: VIN SPECIALISTII! – cu tupeul lor asezat.

  21. MIHAI S LAZARESCU

    schema clasica de manipulare, unora le-a intrat in sange, iata cum incearca sa te castige …si cata “generozitate”!

    ARTICOLUL ESTE FRUMOS, doar ca voi sunteti niste naivi si nu aveti dreptate, am sa va arat eu cum este, eu cel informat si credibil…si, fireste, continua cu wiki varianta in engleza. Faptul ca noi am fi fost traci, dupa Herodot si altii, chiar daca daci, deci am putea sa ne dam seama de ceva mai multe nu conteaza – omuletul nostru ne trimite la culcare, ce e drept cu manusi. Asa se scot castanele din foc astazi. Si cu ceva fonduri ca sa bucure iepurasii si sa-i linisteasca.

    Omul are un discurs ‘auctorial’: le-a identificat romansilor fratii, verii de gradul I, II, III, … – nu a ajuns la socri, matusi…mare pacat! Pacatul lui ar fi altul, cel al lui Pinocchio si rUT.

    ia-n ascultati ce mai spune omul negru: IN NICIUN CAZ “FRATI” – asta l-ar frige, doar a fost la nunta si a vazut ca nu sunt frati- a furat si mireasa!

    ESTE USOR PENTRU NOI CARE NU SUNTEM LINQUISTI, “noi” fiind amatorii – cu care pentru o clipa se identifica(cand esti generos esti generos!)Cu cata condescendenta citeaza Domnia-Sa detalii(doar detaliile conving, nu?!).

    Ma bucur ca am prins aici o loaza romanista, desi sunt plictisitori, TONOMATE.

    Fazanii si romanistii sunt cei mai gustosi, DE GUSTIBUS NON EST DISPUTANDUM, cum spuneau stramosii lui!

  22. Asa e, Romulus si Remus sunt fiii lupoaicei, simbol al dacilor. Intemeietorii Romei sunt troienii invinsi de alianta greaca si refugiati in peninsula italica. Troienii erau traci. De altfel, cu aprox. 3000-3500 de ani mai inainte, nordul Italiei a fost colonizat si civilizat de ….etrusci. La acel moment, cea mai inaintata civilizatie era cea traca. Etruscii erau doar o ramura a tracilor. Si acum, bolognezii isi spun etrusci si nu italieni.

  23. Emotinant articol !Mi-a ajuns la suflet ! Ma gandesc cum ar fi daca cineva s-ar ocupa de organizarea unei excursii in Alpi ,acasa la fratii nostrii ..! Sunt prima care doreste sa vada aceste tinuturi si pe locuitorii sai . Multumesc ! Si va mai astept cu astfel de articole !

  24. Cine poate crede ca au venit romanii ,s-au incurcat cu femeile dace si…s-au nascut romanii !Limba impusa a fost romana !Cum au invatat limba cei din Republica Moldova ?Or fi fost ziare si internet si atunci dar nu stim noi ….

  25. A incropi degraba o fratie lingvistica intre noi si romansi e a confunda dorinta cu putinta. Si catalonii si sicilienii au asemaneri cu noi. Ca am fost cuceriti si obligati (sau nu) sa renuntam la limba geto-daca nu ne face frati cu cei mai sus numiti. Legatura genetica intre noi e inexistenta. Deci mai usurel cu “fratii” nostri de peste Alpi, ii avem pe cei de peste Prut si Dunare (vlahii) cu care impartim bunici si strabunici care au nevoie de ajutor si sunt la fel de hoti si smecheri ca si noi…

  26. buna ziua
    romansii sunt din neamul carpilor,carpii neam viteaz si demn o parte din ei sau retras din DACIA in urma navalirilor barbare si dupa cum vedeti s au instalat in ALPI s au izolat au practicat oieritul in munti si asa au supravietuit,avand evident si influienta romana din epoca aceeia.
    din aceasta cauza limba noastra e asemanatoare cu a lor pentru ca la origini e ACEEIASI LIMBA DACA,CARPA,TRACA ETC DIFERITE POPOARE NE AU DAT DENUMIRI DIFERITE
    IAR NOI NE UITAM LA ALTII CUM NE ZIC SI NOI NU SUNTEM IN STARE SA NE CUNOASTEM ISTORIA.
    AM FOST UN POPOR DEMN SI INTINS DE ASTA GASIM RAMASITE DE POPOR DAC PRIN EUROPA SI NE MIRAM CE CAUTA ACOLO
    iar noi nu am fost in stare sa ne mentinem numele de dac sau trac,carp etc si am luat numele dusmanilor nostri romani si nici macar nu am tinut cu mandrie la numele de roman si politicienii le au permis etniei gitanes sa si zica romi-cica ar fi urmasi ai romei-ei asa cred–
    sustineti daca sunteti cu adevarat urmasii dacilor-tracilor in Parlamentul Romaniei sa scoata denumirea de romi sa nu se mai confunde in Europa cu romani-
    iar Dacia ar trebuii sa reinvie pentru urmasii noatri

  27. Formidabil articol.Asa ar trebui sa scrie reporterii nostri de la diverse publicatii,sa umble prin lume sau chiar prin tara cautand subiecte originale, nu doar sa copieze articole din publicatii straine.

  28. Fascinant articolul, felicitări! Intraţi pe Google Maps>Elveţia>Falera şi, chiar dacă s-au făcut filmările 3D doar pînă la Coira, sînt albume cu fotografii (punctele mici albastre) şi aveţi ce vedea. Super ar fi să putem ajunge acolo, să vorbim cu ei, în peisajele acelea demenţiale.

  29. Tracii si dacii erau de neam asiatic,nicidecum european.Uite ce spune istoria si lingvistii:tracii au fost un grup de triburi indo-europene care vorbeau limba traca, o componenta a familiei limbilor indo-europene. Istoriografia lingvisticA moderna clasifica tracii ca pe un popor indo-european apartinand subgrupei estice (satem),fapt ce-i leaga practic de iranieni,slavi si baltici. Domnule tracoman,pai cum sa-i lege de slavi si baltici,pentru ca primul trib german si celt a fost atestat in sec III,iar cel slav a fost atestat in sec VI. Asta insemna ca dacii si tracii erau la origini asiatici,iranieni.

    Dupa venirea popoarelor germanice,celtice si cele slavone,s-au amestecat. Tocmai de aceea stimabilii istorici din Romania nu vor sa dezvaluiasca originile si limba vb de daci si traci,pentru ca le este rusine sa spun ca sunt e neam asiatic,iranian. Dar nu-i bai,pentru ca se stie ca ”indo-europeni” sunt parveniti din Asia care au migrat in Earasia si apoi in Eupropa . Pana si grecii si etruscii erau de neam asiatic,pentru ca etruscii provin din regiunea Analtoliana Lidia (Lydia). Apropos,valahii au descalecat pe aceste meleaguri in sec XI.
    Insusi autenticii romani latini le spuneau ”valachhi”,pentru a deosebi popoarele ” neo-latine” de cele latine. Nu doar autenticii romani latini le spuneau valahi,ci toate popoarele europene si occidentale.

  30. Impresionant …Am cautat dovezile originii latine a limbilor romanice si concluzia la care am ajuns…este complet naucitoare !!! In mai toata Europa antica , se vorbea de fapt o limba mult mai veche din care pana si limba latina facea parte … Galii , Ibericii , tracii , dacii , getii , retii , etruscii si chiar latinii vorbeau de fapt variatii ale aceleiasi limbi…Pe Wikipedia am gasit in jur de 200 de denumiri ale aceluiasi mare neam din care faceau parte ! Doar grecii , slavii , germanicii si anglo-saxonii fac nota discordanta ! Slavii spun “moi brat , nemtii spun maine , bruder , iar englezii spun mai brader” …Acestia din urma au venit in Europa dupa episodul “Babilon” cand Dumnezeu a incurcat limbile “fiilor lui Sem si fiilor lui Ham” ! Fiii Lui Iafet , Au primit Europa si nu au fost partasi la incurcarea limbilor , de aceea inclin sa cred ca asa zisele limbi de origine “latina” au ascendent mult mai vechi…Stim despre Traci ca sunt fiii lui Tiras , Fiul lui Iafet , fiul Lui Noe …Tirasi-Traci , Et(iras)rusci , Agat(iras)arsi etc…De fapt , sunt nenumarate dovezi ca Bitinia , Dardania , Pergam , Troia (toate din asia mica) , erau inruditi cu Tracii ! Eneas , un Srabun al lui Romulus si Remus era din Troia care dupa caderea Troiei , s-a refugiat la Etrusci (unde altundeva?) ! Nu latinitatea ne uneste ci originea comuna mult mai veche decat Imperiul Latin …Ovidius cand a fost exilat in actuala Dobrogea , a invatat limba autohtonilor in doua trei luni compunand cateva poeme in limba acestora si care …s-au pierdut din “pacate” ca si limba dacilor dealtfel …Se mai indoieste cineva astazi ca Decebal spunea prunc , barza , bursuc , barza …??? Ni se spune ca atat s-a mai pastrat din vechea limba a dacilor …De ce oare populatia de pe coasta dalmatiei desi a fost cucerita de imperiul latin printre primele , nu spun pe latineste “topor” ? Este pe you tube un documentar al lui Cristian Tabara , in care , veti descoperi ca interlocutorul spune…barda , alt cuvant dacic …”disparut” !!! Matza-pisica , prunc-copil…barza , branza … Brinza spun Volohii din Austria , la fel olahii de pe langa Praga …Ciudat , foarte ciudat …Oare cine erau Ostrogotii ? Cronicarii antici ne spun ca gotii si getii erau denumiri diferite ale aceluiasi popor ! Pune-ti un englez sa pronunte …”geti” ! Astazi ni se spune ca Gotii erau de fapt Germanici ! Nu cumva Ostrogotii erai Istro-getii ? Dupa plecarea lui Aurelian , istoria ne pomeneste de un nepot al lui Decebal care a facut ravagii in imperiu , ca razbunare pentru cei 165 de ani de ocupatie ! Numele latinizat este …Raegaelianus …In limba latina , grupul “ae” se citeste “e” …Stim de asemenea ca Latinii adaugau sufixul “us” la nume …Ia sa vedem…regele Ian , sau nu cumva regele Ion , pronuntat stalcit ? Prin analogie , grecizatul Dromichaites , ar putea fi…Doru Mihaitza , pronuntat stalcit de catre greci …Pare improbabil , dar nu imposibil ! Am cautat rumani , aromani , armani , armeni , arimini , ramani , arameeni …In Georgia se vorbeste un dialect armean …Am ascultat “tatal nostru” in limba Georgiana si am ramas perplex …Si ei au fost urmasi ai acelor barbati cu brate tari…Traian si Decebal ?

  31. Romanii sunt inruditi cu romansii doar prin limba.
    Odata substratul celt, pentru ca o mica parte de celti au fost asimilati de poporul daco-roman si a doua oara prin latini pentru ca au fost in imperiul latin (roman).
    Din acestea doua gasim cuvinte asemanatoare in cele doua limbi.

  32. Unde putem gasi cartea sau studiu dumneavoastra?mai aveti si alte lucrari?

    E bine daca mai sunt oameni patimasi ca si dumneavoastra, altfel nu se poate face nimic.

  33. Se naste o intrebare mare : cum se face ca noi care ne tragem din traci,fratii nostrii de la sud de dunare care se trag si ei din traci,romansii care se trag din reti au preluat numele de roman .

    Ce i-a facut sa renunte la numele lor si sa il preieie pe cel de roman?Statutu de cetatean roman sau sa fi avut un alt temei?

  34. “Istoricii” nostrii sustin cu tarie (romanizarea ) DACIEI si a limbei vorbite ,in baza unor ineptii si aberatii fara nici un temei istoric.
    Desi sunt dovezi zdrobitoare despre existenta,neamului (VLAHI,ROMANSI,DACI,AROMANI,)TRAC in toata Europa in ASIA( INDIA ) si multe alte dovezi.
    De ce ne este ignorata ISTORIA?
    Dece ne este ASCUNSA ISTORIA?
    DE CE ? DE CE?
    ADEVARUL ISTORIC TREBUIE STIUT de NOI DE COPII NOSTRI este drept care nu trbuie ingradit si ascuns 1

  35. .
    Dumnezeule, atâtea inepţii la un loc nu cred că am văzut în viaţa mea !? Este un masacru al istoriei şi limbii românilor. Şi-o blasfemie la adresa strămoşilor noştri, sedentari de peste 10000 de ani în preajma Carpaţilor şi-a Dunării, având chiar ( înainte de pornirea tăvălugului barbariei şi cruzimii năvălitorilor asiatici ) un areal din Asia Mică până la Atlantic şi din Munţii Urali până la Marea Mediterană. De aceea ne sunt fraţi armenii şi kurzii, dalmaţienii şi romanşii, catalanii şi bascii, sau irlandezii, scoţienii şi velşii. Şi poate, nu întâmplător, toţi aceştia au fost sau sunt, la rândul lor, discriminaţi, discredidaţi, marginalizaţi. Pentru că sunt „ indienii ” Europei (kurzii, ai Asiei) şi ca orice băştinaşi trebuiau masacraţi pentru a face loc cotropitorilor.
    .

  36. o precizare : cuvantul BARDA (topor mai mic cu coada scurta) este uzual folosit in Oltenia ! …deci nu este disparut din vorbirea curenta !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *