Comori românești la Viena (II): Tezaurul de la Sânnicolau Mare

Categories ArticolePosted on

Tweet

Ingramadita, cu vitrine pe langa pereti si cu panouri in mijloc, iti da o senzatie de sufocare, sustinuta si de lumina palida din vitrine. In capatul salii se afla piesele cele mai valoroase. Prima reactie pe care o am cand le vad este aceea de naucire. De fapt, nu e o reactie, ci o inmarmurire, stupefactie, mirare, emotie, apoi exaltare, apoi iar uimire… Cel mai fabulos tezaur, cel mai valoros, cel mai frumos, cel mai… este romanesc! “Goldschatz von Nagyszentmikls” scrie mare, pe un perete.

Explicatiile din muzeele austriece sunt scrise doar in germana, nici urma de text in engleza sau vreo alta limba de circulatie. Tezaurul cantareste aproape 10 kg si este din aur pur. De 20-22 karate, transformat in incredibile opere de arta: 23 de cupe, potire, cani, ulcioare, cu o lucratura dusa la perfectiune, cu decoruri milimetrice, filigrane fantastice, figuri de oameni si animale, decoruri ametitoare si ciudate inscriptii cu litere grecesti sau runiforme, unele nedescifrate pana astazi. In fata mea se afla tezaurul de la Sannicolau Mare, perla colectiei de la Kunsthistoriches Museum. Un tezaur fara egal, descoperit in pamant romanesc, dar despre care noi, romanii, nu prea am auzit pana acum.

Era in vara anului 1799, intr-o zi de iulie, cand taranul Nera Vuin, sarb de origine, sapa pe langa un zid ca sa planteze vie, in curtea casei lui din satul Sannicolau Mare, astazi cea mai vestica localitate a Romaniei. La un moment dat, sapa i s-a lovit de ceva metalic. Ceea ce a scos apoi din pamant avea sa fie cel mai mare tezaur apartinand Evului Mediu timpuriu.

Nu se stie nici acum, si probabil nu se va sti niciodata, cate piese faceau parte din tezaur. Multe dintre ele sunt perechi si e posibil ca toate sa fi avut o pereche, dar nu au mai ajuns pana la noi. Povestea spune ca descoperitorul le-a vandut pe nimica toata mai multor negustori, separat, sau numai unui negustor grec ori armean, dupa alta varianta, care a incercat sa le vanda la pret mult mai mare, la Pesta.

Aici piesele au atras imediat atentia si au fost confiscate si inventariate de catre magistratul municipal Ioan de Boraros. O alta varianta spune ca, atunci cand taranul a incercat sa le vanda, proprietarul terenului, un anume Nacu, a aflat si a alertat autoritatile. Era in interesul lui, caci legea oferea o compensatie atat descoperitorului (daca declara imediat comoara), cat si proprietarului pamantului, iar daca descoperitorul nu declara, dar era denuntat, partea acestuia ii revenea denuntatorului. Deci, Nacu ar fi primit ambele parti ale rasplatii.

Indiferent cum s-a intamplat, cert este ca cea mai mare parte a tezaurului a ajuns intr-un final de la Pesta la Viena, unde se afla si astazi. Unele dintre piese fusesera deteriorate, li s-au rupt tortile sau unele parti ornamentale. Sotia lui Nera Vuin a declarat ulterior ca a pastrat si ea cateva piese mici, pe care le-a topit. Despre soarta taranului care a facut colosala descoperire nu mai stim mare lucru: doar ca nevasta sa a batut de doua ori pe jos drumul pana la Viena, ca sa-i ceara imparatului partea sa de recompensa. Nu a primit nimic.

Locul in care s-a descoperit tezaurul se afla astazi pe strada Comorii. Descoperirea a avut in epoca un mare rasunet, valoarea sa fiind estimata la trei milioane de florini. Tezaurul de la Sannicolau Mare a fost expus si la Budapesta, de doua ori, prima data in 1884, apoi in 2002, la aniversarea a doua sute de ani de la fondarea Muzeului National al Ungariei. In Romania nu a fost expus niciodata. Au existat cereri din partea Muzeului Banatului, pentru realizarea unor copii, insa muzeul din Viena a refuzat, pe motiv ca se pot deteriora originalele. Au existat doua serii de copii efectuate prin galvano-plastie, una la Muzeul Banatului si una la Szeged. Cea de la noi a fost rechizitionata de o comisie militara sarba, in anul 1919, si nu se mai stie nimic de ea. Cea de la Szeged exista si azi. Despre o restituire a tezaurului nici nu poate fi vorba.

Ce s-o fi intamplat cu perechile lipsa? Foarte probabil, au fost gasite impreuna cu celelalte piese, dar li s-a pierdut urma. Sperand ca poate, totusi, au fost ingropate undeva aproape de locul descoperirii tezaurului, in 2006, o echipa mixta de arheologi romano-maghiara, condusa de Florin Drasovean, a investigat zona, cu aparatura performanta. Nu s-a gasit nimic. Cautatorii de comori au rascolit si ei in zadar si continua sa rascoleasca si astazi in preajma locului unde acum 211 ani a iesit la iveala comoara.

Tezaurul este alcatuit din sapte ulcioare, ornamentate cu figuri florale, mitologice si geometrice, sapte vase joase – doua farfurii mai mari, doua mici, doua patere si un platou oval -, un bol cu o lucratura extrem de sofisticata, trei pocale, dintre care doua cu un cap de taur rasucit, privind inapoi si sprijinite pe trei picioare, iar un al treilea, in forma de scoica (nautilus), doua potire, doua cani si un corn in forma de palnie. Majoritatea au inscriptii: in greaca, in limbi locale, dar cu alfabet grecesc, inca nedescifrate satisfacator, in semne cu aspect de rune, de asemenea nedescifrate satisfacator. In inscriptia de pe vasul nr. 21 apar “jupanii” (scris zoapan) Boila (Boila sau Buila) si Butaul, considerate de unii cercetatori nume romanesti.

Descoperirea este unica, iar specialistii au reusit sa faca prea putine paralele cu piese gasite in alte parti. Nu s-a ajuns nici astazi la un acord asupra provenientei tezaurului. Datarea s-a facut intre secolele al VI-lea si al IX-lea dupa Hristos. Bulgarii spun ca a apartinut unui print bulgar, ungurii ca e hunic, apartinand poate lui Attila, sau chiar timpuriu maghiar, impingand datarea pana in secolul X, cercetatorii nostri spun ca a fost al ducelui Ahtum, un descendent al voievodului Glad. Unii considera ca piesele au fost executate de mesteri aurari din Crimea, altii ca au fost lucrate la Bizant, si nu au fost uitati nici pecenegii.

Cele mai multe fire trimit insa spre o origine avara a tezaurului. Desi la prima vedere ansamblul pare unitar, piesele sunt de proveniente diferite si chiar din epoci diferite. Ele au fost la un moment dat stranse laolalta si ascunse. E posibil sa fi fost vorba de un tribut platit de Bizant vreunui print barbar de la Dunare, prin care se cumparau linistea si securitatea in zona. Unele vase au inscriptii grecesti cu mesaj crestin, altele au reprezentari de inspiratie persa-sasanida, altele trimit spre zona central-asiatica, iar altele sunt greco-romane. Un amestec ametitor, care insa nu stirbeste cu nimic din frumusetea intregului. Ceea ce confera o mare valoare tezaurului este insa lucratura mesterilor aurari care le-au faurit, o lucratura aproape de perfectiune. Studiile facute de catre cercetatorii austrieci, care au efectuat o scanare microscopica asupra pieselor, marind detaliile de 4000 de ori, au aratat ca exista ornamente de doar un milimetru, pentru care s-a lucrat cu trei instrumente diferite.

Reprezentarile figurative sunt destul de stranii. Pe unul din vase vedem un luptator calare, cu trasaturi mongoloide, tarand un prizonier si avand atarnat la saua calului capul decapitat al vreunui dusman invins. Intr-o alta scena este infatisata o pasare uriasa, purtand in gheare o femeie, care tine intr-o mana un vas cu apa indreptat spre ciocul pasarii, iar in alta o ramura, ori, intr-o alta reprezentare, doua ramuri. Acest motiv a fost pus in legatura cu pasari mitice din traditia central-asiatica, din India, Siberia sau chiar China.

Insa mult mai aproape de noi este fantastica pasare a basmelor romanesti, zgripturoaica, cea care ii aduce pe muritori de pe Taramul de Dincolo, inapoi, pe pamant. Zgripturoaica trebuie sa bea apa si sa fie hranita in timpul zborului de catre cel pe care il transporta, la fel ca pasarea ce apare pe doua dintre vasele de la Sannicolau Mare. Fabuloasa pasare din mitologia romaneasca este paznica lumii de dincolo si a aurului aflat acolo. Ea este strans inrudita (nu doar etimologic) cu grifonii din tinuturile hiperboree, care si ei pazeau aurul din taramul lor. O alta scena infatiseaza un arcas la vanatoare, calare pe un straniu mamifer inaripat si cu cap de om, doborand o pantera. Iar o alta ne prezinta un grifon ucigand un cerb.

Desi tezaurul este cercetat cu asiduitate de aproape doua sute de ani, inca mai este cale lunga de strabatut pana la dezlegarea misterului care il inconjoara. Dimensiunile sale, caracterul de unicat, ciudatenia imaginilor si a inscrisurilor, maiestria lucraturii, puritatea aurului, frumusetea formelor, toate acestea au facut ca tezaurul de la Sannicolau Mare sa fie plasat intre primele 10 cele mai spectaculoase tezaure de aur descoperite vreodata, alaturi de cel de la Pietroasele si in compania aleasa a tezaurului lui Tutankamon sau a celui tracic de la Panaghiuriste (Bulgaria).

 

sursa: Formula-AS

 

22 comments

  1. In primul rand, Sannicolau Mare este oras, al 3-lea ca marime din jud Timis, iar cea mai vestica localitate este Beba Veche, fiind chiar langa granita cu Serbia.

  2. Sat sau oras acum ce mai conteaza. Important e ca altii se bucura de frumusetile noastre iar noi zbarnaim din buze. traiasca autoritatile statului…..

  3. UN SPLENDID TEZAUR AVAR,DESCOPERIT DE UN SARB,AUTENTIFICAT DE UNGURI SI CONSERVAT IMPECABIL DE AUSTRIECI,este putin fortat sa-l consideram Romanesc.
    Daca l-ar fi pastrat Romanii,era trimis la Moscova,impreuna cu tezaurul tarii,si transformat de rusi in ceasuri.
    Ar prinde bine mai putin sentimentalism carpatin acestui site,iar comentariul scurt al unui arheolog de meserie i-ar da seriozitate.

  4. Mai sa fie tipic romanesc, ne plangem ca aia asa si pe dincolo, dar ce face-ti dumnneavoastra in afara faptului de a va milogi si a cere ajutor extern, ca la ei, hai sa incercam sa nu mai fim cersatori, si sa vad ca vorbim frumos despre tara noastra, si inca ceva domnilor asta le convine celor care va fac sa va simti-ti asa, sa vad oamenii ca intreaba si iau atitudine si garantat nu o sa mai fiti calcati in picioare, eu unul asa procedez si am succes garantat,

  5. De ce nu se poate restitui tezaurul din moment ce se stie provenienta lui si in plus la vremea aceea Banatul era subjugat de catre imperiul austro-ungar,nu sunt motive destul de drepte pt a revendica ceva?legea ce spune?sau legea se face doar in tarile vestice si nu se tine cont si de moralitate? …

  6. Simbolistica vaselor, aparține, simbolisticii religioase a geto-dacilor.Pasărea ce se ridică de pe altarul din mijloc,din foc, se regăsește pe pravila de la Govora(vezi, descrierea, în Dacia Preist. de N. Densușianu). Tot N. Dens. descrie, pasărea cu un leagăn, din lamele fine de aur,din tez. de la Pietroasa și pasărea de pe Judecătoria Buzăului.Pasărea, se regăsește ca păzitoare sf. a mormintelor(vezi monum. fun. de la Roșia Montană și la Muz. Naț. de Ist. Buc.).Pe monedele Daciei, se regăsește pasărea, singulară, sau însoțind Piro Vincia Dacia. Pir=Foc, Vinca, Vinga=Victorioasa. Pe case, porți, se regăsește încă, pasărea ca păzitoare Sf.Călărețul învingăto,face parte din simbolistica religiei g-d. inscripționat adesea,invinctus. Sunt vase de cult, Geto-dace.

  7. stiinta de astazi ofera posibilitatea pentru a afla de unde a fost luat aurul din care s-a confectionat ce s-a confectionat, daca se vrea.
    In basmele romanesti mai apare pasarea vietii care aduce in plisc picatura de apa vie.

    Printr-o trista ironie a soartei, tezaurul nu este tocmai la nelocul lui, daca ne gandim ca o buna partea a Austriei era candva pamant traco-dacic, ca avea in mijloc o Valahie cu valahi ce aveau o multime de privilegii, analog nemesilor.

  8. Ei dragilor daca ne-ar restituii tot ce ne-au luat de-a lungul timpului putine tarii ca a noastra ar fi si s-ar putea mandrii cu asa istorie.
    Eu zic ca meritam sa stim cel putin ce este al nostru si ce ne-a fost luat si de ce. Daca nu vor , sau daca nu pot sa ne dea ce ne-au luat macar sa lase bucuria sa stim ce si de ce.
    Ca doar n-ar fi foc de-om sti si noi macar printrun articol la vreo revista de specialitate care este adevaratu trecut al stramosilor si ce vroiau se ne lase pentru a cunoste.
    Cui nu i-ar place sa poata sa tina copii sau nepotii pe genunchi si sa le arate o carte cu istoria adevarata a strabunilor lui; cine nu vrea sa vorbeasca cu smerenie de trecutul istoric ale meleagurilor une sa nascut si a crescut.

  9. Si imi permit sa ma repet cu o fraza care am mai spuso ;
    istoria adevarata a romanilor nu a fost scrisa inca pe hartie,
    este scrisa pe piatra si metale pretioase, une dezgropate si altele zac ingropate in pamant.

  10. Weekendul asta merg sa vad tezaurul nostru, am ami vazut si anul trecut niate piese da aur dacice, si sincera sa fiu am suferit, de ce nu-s la noi in tara, de ce nu ne apreciem valorile?

  11. Este foarte bine ca se publica pe site astfel de lucruri in pofida unora care au uitat complet ce inseamna “roman”, “romanesc”,”popor”,”libertate”,”asuprire”,”jaf” si care isi dau aere identificand in aroganta lor “sentimentalisme carpatine”, dandu-si cu presupusul ca “daca si cu parca” sau punand intrebari fara a avea cele mai elementare cunostinte de istorie… sa nu mai vorbesc de cultura inaintasilor nostri, de simbolistica sau de vechile credinte…

    Consider acest site ca fiind un rezultat al unui profund act de cultura si vreau sa cred ca impactul in plan individual si social va avea din ce in ce mai mult un caracter benefic.

  12. Cum era singur și a nimănui, cum se făcuse seară, s-a așezat pe trotuar și s-a culcat la picioarele Columnei. A doua zi dimineața, trecătorii, polițiștii, ziariștii, au avut o revelație: un țăran din Corjați, un dac la picioarele Columnei lui Traian. Presa din Roma a scris în ziua următoare:„Un dac a coborât de pe Columnă: cu plete, cu cămașă și cușmă, cu ițari și cu opinci”. I s-a publicat fotografia, i s-au luat interviuri.” Badea Cârțan a făcut senzație la Roma, a fost invitat la mediile politice, culturale, jurnalistice din Italia, fiind primit cu simpatie și prietenie.
    Au spus-o italienii pe la 1900

  13. Ar mai trebui spus că Badea Cârţan a trecut cărţi româneşti peste munţi i s-au rupt opincile. Şi nu-i era uşor să se strecoare, dacă îl prindeau înfunda puşcăria pe ani buni. Şi ca el au fost mii, zeci de mii. Alţii şi-au sacrificat chiar viaţa pentru ca noi, astăzi, să avem o Ţară.

    Ce facem cu ea?

  14. Asistam la o discutie intre un literat si un popa.Cine credeti ca era mai destept?Asta…stiintificul…bla..bla…bla,ca pamantul e rotund.Oare de ce e rotund?isi punea problema sie insusi si popi.La care popa ii atrage atentia…ca de cate ori zice oare sau de ce sau cum…vine dracul laga el sa il iscodeasca.La naiba…omul asta…Valentin Roman spune si relateaza fapte…descoperiri,si o face tare frumos,eu asa cred,dar uni dintre cei ce citesc aceste randuri ,prea dati cu bata in lac.Cat despre tezaurul de mai sus expus,si la Viena))))))))) ce sa zic…Dati cezarului ce e al Cezarului.Era teritoriul austro-ungar?Asta e…

  15. la goti precum si in santana de mures se gasesc in prelucrarea podoabelor ca reprezentare vulturul. dealtfel vulturul se gaseste si in spania in altarele vizigote si in podoabele ce au ramas in manastirile vizigote.

  16. acest semn va fi si pe stema tarii romanesti. ca semn a stramosilor pontici geti ce au locuit pe un areal lung facand parte din aceste neamuri gotice. impreuna cu sarmatii si bastarnii.

  17. Inclin sa cred ca tezaurul apartinea hunilor dar bineinteles nu este opera lor. Dupa mine este o comoara alcatuita din obiecte furate. Se cunoaste faptul ca hunii erau mare iubitori de aur, aveau simtul frumosului si in expeditiilor lor au pradat tot ce era de pret. Chipul mongolului ar fi cat de cat un argument. Apoi, faptul ca partea de sud a tarii noastre se numea Hunia, iar Cenad si Sannicolau Mare formau capitala lui Attila rezulta ca a existat suficient timp pentru a strange aici o comoara. Si eu sunt mandra de faptul ca a fost gasita pe pamant romanesc dar mai departe nu se poate face nimic. Poate cu exceptia unei inscriptii cu istoria acestei comori.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *